O poveste despre cuplu, despre relaţia dintre bărbat şi femeie, „tratată ca o romanţă. Problema asta e, declară Dabija. Dacă doi oameni vor să fie împreună, ce înseamnă, ce obligaţii morale au? Spectacolul acesta este un studiu de caz, până la disecare, al cuplului".

Un duel este un spectacol ce pune în discuţie unele dintre marile teme cehoviene, citite într-o cheie modernă şi aduse în scenă într-o viziune deschisă contemporaneităţii, în prim plan aflându-se, aşa după cum ne-a mărturisit regizorul, „analizarea unui fel de deteriorare a relaţiilor umane".

Alexandru Dabija foloseşte această nuvelă cehoviană, cu întreaga ei atmosferă de capăt de lume şi plictis, cu micile ei tabieturi şi marile discuţii filozofice şi morale, pentru a crea un spectacol captivant pentru omul contemporan, uneori cu adresare directă către public în atmosfera intimă creată de scenografia Lilianei Cenean.

Gavril Pătru, Diana Dumbravă, Vlad Ivanov, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dan Tudor, Ioan Andrei-Ionescu sunt actori care aparţin aceleiaşi generaţii din Teatrul Naţional. Alături de ei, publicul o va putea redescoperi pe Ana Ciontea, o actriţă importantă, revenită în ţară după o experienţă teatrală de peste 10 ani în Franţa.

„Aceşti actori sunt la începutul maturităţii care pentru mine e o formă de adolescenţă actoricească. Există o anumită vârstă a actorului care nu are aroganţa maturităţii, dar îndeplineşte condiţiile perfecte  pentru a exprima plictisul, de a juca pe scenă ceea ce aş numi plictisul existenţial, spleen-ul total, de care se ocupă Cehov." (Alexandru Dabija)

Un spectacol de atmosferă, lucrat milimetric, rafinat în interpretare.

Un spectacol semnat de Alexandru Dabija.

C r o n i c i

În spectacolul de la Teatrul Naţional Bucureşti, ai ocazia să vezi oameni în carne şi sânge, nu chipuri emfatice, care plutesc în eter.

Personajele vorbesc normal şi se mişcă normal, jocul esenţelor este firesc, stridenţele dispar, iar teatrul devine non-agresiv şi pură plăcere.

Sunt momente în care nu ai niciun dubiu că asişti la un mare spectacol şi puţini sunt regizorii care reuşesc să pătrundă dincolo de zidurile de rezistenţă ale publicului. Alexandru Dabija este unul dintre ei. Subtilitatea lui te măguleşte.

Dan Boicea, Adevărul: Dumnezeu scapă de glonţ

Cred că Alexandru Dabija - acest important regizor, chiar dacă ştie să "citească" şi spaţiile albe din opera cehoviană, a riscat, alegând un text ca "Duelul", nuvela cea mai mare a scriitorului şi care poate "oferi" cheia către înţelegerea întregii sale opere, potrivit cercetărilor [...] Dar riscul e mai degrabă un gest nobil.

Sunt un grup de personaje atât de diferite. Alexandru Dabija le-a citit, aşa cum sunt ele redate, în timp şi spaţiu. Le-a descifrat scenic tot atât de simplu precum le-a construit Cehov.

Marile teme cehoviene, cuprinse în "Un duel", sunt aduse în contemporaneitate cu mijloacele specifice artei actorului. Interpreţii au putut fi, în mare, modelaţi, pentru "analizarea unui fel de deteriorare a relaţiilor umane". Toţi diferiţi, cu partituri dificile  tocmai prin simplitatea textului.

Scenografia simplă, dar sugestivă (Liliana Cenean), ne ţine pe perioada spectacolului pe un ţărm, acolo unde are loc acţiunea - într-o mică localitate din Caucaz. Un capăt de lume, unde nu se întâmplă nimic, dar cu o lume atât de răvăşită, orânduită după canoanele lăsate de Dumnezeu.

Maria Sarbu, Jurnalul.ro: La TNB, un duel în timp şi spaţiu

Pentru generaţia tânără, Ana Ciontea este aproape o necunoscută, pentru că de mai bine de un deceniu ea, împreună cu soţul ei, Paul Chiribuţă, l-a urmat pe marele regizor Silviu Purcărete la Limoges, în Franţa. În Compania Théâtre de l'Union, din Limoges, al cărei director a fost  Silviu Purcărete, Ana Ciontea a fost imediat remarcată de critică, rolurile ei fiind apreciate. [...] Aşa că putem spune: Ana Ciontea este descoperirea şi re-descoperirea acestei montări pentru mulţi dintre iubitorii teatrului.

În momentul când ea apare, îţi trec prin minte toate femeile din viaţa lui Cehov şi, mai ales, una dintre ele, sora, care i-a fost aproape şi l-a înţeles cel mai bine.

Merită să vedeţi această nouă premieră a Naţionalului bucureştean, pentru că aveţi prilejul să vedeţi ce înseamnă o actriţă profundă, sensibilă, inteligentă, care îşi pregăteşte în detaliu fiecare gest, fiecare replică.

Irina Budeanu, Azi: Maria cu Ana Ciontea

Femeile şi feminitatea au un loc aparte în lumea lui Cehov. Nadia este una dintre cele mai misterioase prezenţe feminine. Aluneacoasă, cu schimbări bruşte de umori, nesigură pe sentimentele ei, evazivă, putând să provoace pasiuni mistuitoare, dar şi gelozii, Nadia poartă în trupul şi sufletul ei însăşi esenţa feminităţii. Inteligentă, cultivată, dar obosită înainte de vreme, contaminată de o boală greu de diagnosticat: un plictis profund şi iremediabil al fiinţei, care îi paralizează orice acţiune şi aspiraţie.

Diana Dumbravă, o actriţă extrem de sensibilă, pe care, ori de câte ori am avut prilejul s-o văd - din păcate, destul de rar distribuită - captează aproape toate ascunzişurile Nadiei.

Irina Budeanu, Azi: Nadia cu Diana Dumbravă

Alexandru Dabija e într-o perioadă fastă şi luminoasă. Se joacă frumos, spune cu umor şi graţie lucruri grave. Ocoleşte, în ultima vreme, textele clasice, "mari", alege unele "minore" şi face din ele spectacole fermecătoare, pe care actorii le joacă cu evidentă plăcere şi de la care spectatorii pleacă veseli. Nu iese el în evidenţă, pune în valoare actorii, lucrează cu ei, construieşte relaţii, nu-i chinuie. Nu vrea să revoluţioneze, nu face demonstraţii teoretice. Face "doar" teatru. Foarte bun. Spectacolul acesta va plăcea, sînt sigur, spectatorilor de toată mîna, nu doar criticilor. Să ne bucurăm că, în sfîrşit, Teatrul Naţional din Bucureşti l-a descoperit pe Alexandru Dabija.

Liviu Ornea, Observator Cultural: Un duel de idei