RO EN
Cumpără bilete online
STAGIUNEA 2013-2014
 Repertoriu
 Conferinţele TNB
 Evenimente la TNB
 Galerie foto
 Agenţia de bilete

Trailerele TNB pe www.teatru.pro Teatru Pro

Actori TNB

Eduard Adam

Eduard Adam
Creativitatea este un medicament perfect împotriva depresiei.
Sala Studio
 
Dineu cu proşti
de Francis Veber
Data reprezentaţiilor: - 30 aprilie, ora 20:00
- 01 mai, ora 20:00
 
Regia: Ion Caramitru
Traducere: Tudor Ţepeneag
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu
Dată premieră: 30-10-2010
Durata spectacolului: 1 ora şi 40 minute
Pauză: nu
Preţ bilete: 80 lei; 60 lei; 20 lei (elevi, studenți și pensionari)
  Cumpără bilete online
Schemă sală: Vizualizează
Distribuţia:
Francois: Horaţiu Mălăele
Pierre: Ion Caramitru
Marlene: Medeea Marinescu
Cheval: Alexandru Bindea
Christine: Teodora Mareş
Costina Ciuciulică
Leblanc: Dorin Andone
Tomi Cristin
Archambaud: Alexandru Georgescu
 
 
Dineu cu proşti
de Francis Veber
 






Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă...

O piesă de neuitat...                      

Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică...

Un spectacol pe gustul tuturor...

Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua", dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă", gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi...

Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.

Francis Veber

Regizor, dramaturg şi scenarist francez, a debutat cu comedii de genul farsă în anii '70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră" îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmului Fanfan La Tulipe), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire / Marele blond, cu Pierre Richard.(1972).

A colaborat cu regizorul Edouard Molinaro, pentru L'Emmerdeur (1973) în care i-am văzut pe Jacques Brel şi Lino Ventura. Cu acelaşi succes i se joacă, în acelaşi an, Le Magnifique, cu Jean Paul Belmondo.

I se datorează marele succes al filmului La Cage Aux Folles (cu Ugo Tognazzi şi Michel Serrault), care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.

Debutul lui ca regizor s-a consemnat în 1976 cu comedia-dramă Le Jouet, pentru care a scris şi scenariul. Filmul despre un băiat care îi dă tatălui său o lecţie de viaţă cumpărîndu-şi o jucărie-om a fost adaptat în Statele Unite sub numele The Toy.

Un alt film, Les Fugitifs, a fost de asemenea adaptat în America, dar, de această dată, Francis Veber l-a regizat el însuşi.

Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, a avut un mare succes internaţional cu Le Diner de Cons / The Dinner Game / Dineu cu proşti. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură...

Cronici

"Am revăzut „Dineu cu proşti" la cea de-a 100-a reprezentaţie. Biletele, vândute cu vreo trei luni în urmă, au fost insuficiente. Sala mare a Teatrului Naţional gemea de lume. Spectacolul, o vedetă a genului bulevardier, ocupă de peste trei ani locul întâi în top. Un fenomen! De studiat. (...) Cronicarul din mine se ruşinează la gândul că din fotoliul de premieră ignorăm adesea destinul şi scopul uman ale unor spectacole ca acesta'.  

Doina Papp, Adevărul - Râsul eliberator  

Piesa intră în categoria textelor necesare pentru teatru. Şi nu doar necesare. Mai întâi pentru că îi fac instituţiei viaţa mai fără griji, căci publicul plătitor, dornic să vadă astfel de texte pe scenă, nu e nicidecum puţin numeros şi asigură o vreme îndelungată săli arhipline. (...) Foarte bine, aş zice fără cusur, conduce din punct de vedere regizoral spectacolul Ion Caramitru. El nu vrea să se pună pe sine în evidenţă, în schimb nu lasă nimic la voia întâmplării, urmăreşte cu succes evidenţierea insolitului, a umorului caracterelor şi al situaţiilor, vrea să potenţeze şi să maximizeze efectele răsturnărilor acestora din urmă. Formula de spectacol contează mult şi cu folos pe distribuţia sans défaut. Cred că nici cel mai cusurgiu critic nu ar putea avea ce să le reproşeze actorilor Costina Ciuciulică, Alexandru Georgescu, Horaţiu Mălăele, Dorin Andone, Medeea Marinescu sau Alexandru Bindea. Şi nici nu ar putea să nu îl elogieze pe Horaţiu Mălăele, un Bourvil român, absolut senzaţional şi de data aceasta.                                                                                  

Mircea Morariu,  Teatrul Azi, nr.1-2 ,2011, Dineu la Naţional

Bucuria pe care o dă spectacolul lui Caramitru vine atât din verva textului, cu replici memorabile (traducere excelentă în limba română de Tudor Ţepeneag), cât şi din firescul cu care îşi înzestrează Mălăele personajul, atribuindu-i fineţe, sensibilitate, dincolo de naivitate sau de prostie, de apucăturile de gogoman sau de lipsa de inteligenţă. Cred că Mălăele a dat mare importanţă nuanţei semantice a acestui cuvânt atunci când a început să pună „carnea" pe „scheletul" personajului. L-a îndrăgit, altfel nu-l făcea perfect. (...) Hazul ţine de la început până la sfârşit, dar buna dispoziţie e însoţită, pentru spectatorul inteligent, de nuanţa psihologică a textului, de care ţin cont pe întreaga durată a jocului scenic atât Horaţiu Mălăele, cât şi ceilalţi actori aleşi pentru a reliefa situaţia şi a constata pe cine domină prostia. (...) Acestei montări în stil clasic de la TNB i s-a dus buhul foarte repede. Nu numai că e o comedie şi se râde mult, ci şi pentru că, sper că e aşa, îndeamnă la meditaţie asupra prostiei ce nu se dă extirpată".

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional, Mălăele, sensibil în comedie psihologică 

„La ediţia din acest an a Festivalului de dramaturgie contemporană - a XXII-a -, care a avut loc la Teatrul „Sică Alexandrescu" din Braşov, vedetă a fost Actorul. (...) Premiul de excelenţă nu putea să-i revină decât inegalabilului Horaţiu Mălăele, care, în Dineu cu proşti (regia Ion Caramitru), s-a întâlnit cu unul dintre rolurile vieţii lui (a câta oară?). Ne-a amintit de Bourvil, dar şi de bogăţia sufletească şi de gând, de inteligenţa scenică şi umorul delicat pe care e clădit nemăsuratul lui talent".

Doina Papp, Revista 22, Dramaturgia contemporană şi actorii  

„Oricât de vedetă ar fi, Mălăele nu joacă însă niciodată singur. Relaţia cu partenerul este esenţială pentru el, iar în Dineu cu proşti cel mai bine se vede asta în scenele cu Şerban Ionescu - interpretul editorului parizian - construite pe o strategie a dominării care trece de la unul la celălalt şi pe ritmurile contrastante ale schimbării raporturilor de forţă. Celelalte personaje, în apariţii de o scenă sau două, se integrează şi ele armoniei ansamblului, pe care regizorul a conceput-o în proporţii studiate: Cristina Ciuciulică, o soţie plăcută şi discretă, Medeea Marinescu, amanta inoportună practicând beţia într-o scenă plină de culoare, Alexandru Bindea, portărelul mucalit, dar casant, Dorin Andone, afabil, degajat în rolul omului de lume, şi Alexandru Georgescu, precis în rolul doctorului."    

Doina Papp, Revista 22, Dineul lui Mălăele 

„Povestea imaginată de Francis Veber are un farmec nebun, un comic solid, în cascade, care se construieşte din acumularea încurcăturilor, gafelor provocate de Pignon. (...) Regizorul Ion Caramitru a avut răbdarea şi priceperea de a lăsa povestea să se nască, fără tuşe groase, fără explicitări inutile. Nimic nu parazitează, nu invadează această istorie simplă, perfect scrisă. (...) „Dineu cu proşti" va avea succes mulţi ani de-aici înainte. Şi principalul argument nu este faptul că avem de-a face cu o comedie (e şi asta, fireşte), ci mai ales pentru că e un spectacol care are atmosferă, partituri valoroase şi interpretări pe măsură, are "faţă" de Teatrul Naţional, e sincer, are o morală simplă, e reconfortant şi se integrează perfect în repertoriul montărilor frumoase, cuceritoare, din categoria celor care vor aduce mereu public în sală". 

Răzvana Niţă, Port.ro, Lanţul 

Fără artificii inutile şi fără a „forţa" mecanismele comediei, noul spectacol de la TNB reuşeşte să fie exact ceea ce şi-a dorit: o comedie la care se râde mult şi bine. Cu Horaţiu Mălăele în mare formă, „Dineu cu proşti" va face mult timp de acum încolo săli arhipline. Şi nu degeaba".

Robert Bălan, România Liberă, Dineu cu proşti la TNB: Se râde mult şi bine  

„Din motive obiective nu am putut viziona la premieră spectacolul. După o lună de la lansare, sala mare a Naţionalului bucureştean era arhiplină. Are peste o mie de locuri! La finalul reprezentaţiei, spectatorii au aplaudat minute în şir. Unii strigau alături de „clasicul" - „Bravo !" , „Vă rugăm, mai jucați odată pentru noi !", „Încă odată !", etc. Rar am întâlnit o asemenea manifestare de entuziasm din partea marelui public, stăpânul absolut al teatrului. (...).Horaţiu Mălăele adoptă căi noi de expresie în această partitură asimilată cu atenție pentru sensurile diverse ale replicii, tratate cu fineţe, la nuanţă. Precum un mare actor, categorie rară căreia îi aparţine, Horaţiu Mălăele descifrează şi scoate în evidenţă dublul sens al replicilor lui Francois, legat de specificul strict caracterial al personajului, dar şi de tiparul contextului tematic al situaţiilor ironic propuse de dramaturg. Speculează fermecător naivitatea omului simplu, un maniac de fapt, mândru de preocuparea sa de a se refugia în construirea de edificii celebre din ... beţe de chibrit, dar sincer în analiza situațiilor în care este implicat. Sinceritatea lui Francois devine filtru comic exploziv al fiecărei scene, aprins cu măestrie de Horaţiu Mălăele. Este vrednică de apreciat modalitatea în care actorul reinventează expresia comică, fără ostentații manieriste. (...) „Dineu cu proşti" este un spectacol ce TREBUIE VĂZUT. (...) Este o comedie la superlativ, exemplar susţinută de realizatori, slujitori cu har ai actului artistic. Într-o societate tulburată de amărăciuni, acest spectacol rămâne o oază de bună dispoziție pentru cei tratați ca nişte proşti, că pot avea şi speranţa de a da replică prin atitudine îngâmfaţilor snobi, atât politicieni, cât şi „analişti" din diverse medii. Acest spectacol de comedie nu e derizoriu, are consistență prin mesajul comunicat , precum şi "Artă" de la Teatrul "Bulandra", care stilistic propune o altfel de dramaturgie".

Ileana Lucaciu, Spectator, Comedie la superlativ  
Email:
Numele şi prenumele:
Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti este instituţie publică de spectacole, de interes naţional, instituţie de repertoriu, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Obiectivul principal îl constituie promovarea valorilor cultural-artistice, autohtone şi universale, pe plan naţional şi internaţional. Activitatea teatrului este organizată pe principiul stagiunilor, stagiunea teatrală începând, de regulă, la data de 15 septembrie a fiecărui an. De la începuturile sale, Teatrul Naţional a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie naţională, unde publicul a fost familiarizat cu cele mai noi şi mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat întâia şcoală de regie românească şi unde s-au format generaţii de mari actori, de dramă şi de comedie.
Ce se joacă |Contact | Pentru presă | Agenţia de bilete | Arhivă
designed by studio.com/powered by Olive Studio