Meniu

Calendar

 

Cumpără bilete

Galerie foto-video

 

Tur virtual

 
27 Mar 2017 Mesaj pentru Ziua Mondială a Teatrului - 2017
Mesaj pentru Ziua Mondială a Teatrului - 2017

27 martie 2017 Iată că au trecut 55 de ani de când, în fiecare primăvară, are loc o Zi Mondială a Teatrului. O zi, adică 24 de ore, care încep în zona teatrului Nō şi Bunraku, trec prin opera în stil Beijing şi prin Kathakali, fac popas între Grecia şi Scandinavia, între Eschil şi Ibsen, între Sofocle şi Strindberg, apoi între Anglia şi Italia, între Sarah Kane şi Pirandello, dar şi în Franţa, unde ne aflăm şi unde Parisul este, totuşi, oraşul din lume care primeşte cele mai multe trupe străine. În continuare, cele 24 de ore ale noastre ne poartă din Franţa în Rusia, de la Racine şi Molière la Cehov, apoi traversează Atlanticul pentru a se opri într-un campus studenţesc californian unde nişte tineri reinventează, poate, teatrul. Căci teatrul renaşte mereu din propria-i cenuşă. Nu e decât convenţie care trebuie abolită fără răgaz. Aşa rămâne el viu. Teatrul are o viaţă bogată, care sfidează spaţiul şi timpul, piesele cele mai contemporane sunt hrănite de veacurile trecute, repertoriile cele mai clasice devin moderne de fiecare dată când sunt puse din nou în scenă. O Zi Mondială a Teatrului nu este, desigur, o zi în sensul banal al vieţilor noastre cotidiene. Ea face să reînvie un imens spaţiu-timp şi, pentru a evoca spaţiul-timp, aş vrea să fac apel la un dramaturg francez pe cât de genial, pe atât de discret – Jean Tardieu. Îl citez: „Pentru spaţiu, se întreabă care e drumul cel mai lung între un punct şi altul. Pentru timp, se sugerează să măsurăm în zecimi de secundă timpul necesar pentru a pronunţa cuvântul «veşnicie». Pentru spaţiul-timp, se spune: «Fixaţi-vă în minte, înainte de a adormi, două puncte oarecare din spaţiu şi calculaţi timpul necesar, în vis, pentru a ajunge de la unul la celălalt»”. Ceea ce reţin eu de-aici este expresia „în vis”. S-ar zice că Jean Tardieu s-a întâlnit cu Bob Wilson. De asemenea, putem rezuma ziua noastră mondială a teatrului amintindu-ne de Samuel Beckett care, în stilul său expeditiv, o face pe Winnie să spună: „Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!” Reflectând la acest mesaj ce mi s-a făcut onoarea a-mi fi cerut, mi-am amintit de toate aceste vise din toate aceste scene. Aşa că nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoţesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viaţă subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele: Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois... Şi mă însoţesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit şi le-am aplaudat ca spectatoare. Şi, astfel, eu aparţin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, veneţiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemţoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este. În 1964, cu ocazia acestei Zile a teatrului, Laurence Olivier anunţa că, după mai mult de un secol de luptă, în Anglia tocmai se crease, în sfârşit, un teatru naţional pe care el îl dorise, de îndată, un teatru internaţional, cel puţin prin repertoriu. Ştia bine că Shakespeare aparţinea, în lume, întregii lumi. Mi-a făcut multă plăcere să aflu că redactarea primului mesaj al acestor Zile Mondiale ale Teatrului, în 1962, i-a fost încredinţată lui Jean Cocteau, desemnat ca atare pentru că este, nu-i aşa, autorul unui „ocol al lumii în 80 de zile”. Eu am făcut ocolul lumii într-un mod diferit – în 80 de spectacole sau 80 de filme. Spun „filme” pentru că nu fac nicio deosebire între a juca în teatru şi a juca în film, lucru care surprinde întotdeauna când îl spun, dar e adevărat, aşa este. Nicio deosebire. Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt o actriţă, sunt doar una dintre atât de numeroasele persoane prin care teatrul continuă să existe. Este oarecum datoria noastră. Şi necesitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facem teatrul să existe, mai degrabă noi existăm datorită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă, supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici „decorul e o scenă goală dintr-o epocă nedeterminată” şi să laşi să intre un actor. Sau o actriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vor spune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle, publicul fără de care nu există teatru, să nu uităm asta niciodată. O persoană într-o sală este un public. Nu prea multe scaune goale, totuşi! Doar la Ionesco... La final, Bătrâna spune: „Da, da, să murim în plină glorie... să murim pentru a intra în legendă... O s-avem, cel puţin, o stradă cu numele nostru...” Ziua Mondială a Teatrului există de 55 de ani. În 55 de ani eu sunt a opta femeie căreia i s-a cerut să pronunţe un mesaj, în fine, nu ştiu dacă e potrivit cuvântul „mesaj”. Predecesorii mei (masculinul se impune!) vorbesc despre teatrul imaginaţiei, al libertăţii, al originilor, au evocat multiculturalitatea, frumuseţea, întrebările fără răspuns... În 2013 – nu sunt, aşadar, decât patru ani de-atunci – , Dario Fo spune: „Singura soluţie a crizei constă în speranţa că se va declanşa o mare vânătoare de vrăjitoare împotriva noastră, mai ales împotriva tinerilor care vor să înveţe arta teatrului: astfel va lua naştere o nouă diaspora de comedianţi care, fără îndoială, va scoate din această constrângere nişte beneficii de neimaginat, printr-o reprezentare de tip nou”. Beneficii de neimaginat – iată o formulă frumoasă, demnă de a figura într-un program politic, nu?... Pentru că mă aflu la Paris, cu puţin înaintea unor alegeri prezidenţiale, le sugerez celor care par să aibă chef să ne guverneze să fie atenţi la beneficiile de neimaginat aduse de teatru. Dar fără vânători de vrăjitoare! Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte... Chiar cred că ne iubeşte... atât cât îl iubim... Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: „Faceţi loc teatrului!” Acesta va fi cuvântul de încheiere. Mulţumesc. Isabelle Huppert (traducere în limba română: Alice Georgescu)   Isabelle Anne Madeleine Huppert (născută pe 16 martie 1953) este actriţă franceză care a apărut în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971. A debutat pe scenele Londrei, cu rolul principal în Maria Stuart (1996), iar la New York, în Psihoză 4 :48 (2005). Revine la New York, în 2009, pentru Quartett de Heiner Müller, iar în 2014, joacă la Sidney Theatre Company în Cameristele de Jean Genet. 14 filme în care a jucat, au intrat în Festivalul de Film Cannes şi a câştigat premiul „Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru Violette Noziere (1978) şi La pianiste (2001). Este cea mai nominalizată actriţă la premiile Cesar, având 16 nominalizări. A câştigat premiul Cesar pentru "Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru La Ceremonie (1996) şi Elle (2016). Isabelle Huppert este şi actriţa cea mai nominalizată pentru Premiul Molière, cu 7 nominalizări. Versiune originală

Citește mai mult >
07 Mar 2017 Concurs de proiecte. 9G la TNB – ediția a IV-a
Concurs de proiecte. 9G la TNB – ediția a IV-a

Teatrul Național “I.L. Caragiale” din București, prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava”, lansează a IV ediție a programului 9G la TNB (Noua Generație) care se adresează tinerilor creatori de teatru, absolvenți ai facultăților de profil, cu vârsta de până în 35 de ani, neangajați în instituții de spectacol. Programula fost lansat în ianuarie 2014, până în prezent fiind selectate 15 proiecte, 13 dintre ele fiind incluse în Stagiunea 9G la TNB. 9G la TNB se desfășoară la Sala Mică, spațiu destinat exclusiv tinerilor artiști. 9G la TNB. Mod de desfășurare: - Teatrul Național “I.L. Caragiale” din București și Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” asigură spațiul pentru pregătirea spectacolului, la Sala Mică sau într-una dintre sălile de repetiții ale teatrului, pentru o perioadă de trei săptămâni (dintre care o săptămână pe scena de la Sala Mică). În funcție de programul de repetiții al teatrului și de disponibilitatea spațiilor (săli de repetiție, foaiere etc.) sau de dificultatea proiectului propus, timpul acordat pregătirii spectacolului se poate prelungi. - TNB pune la dispoziție facilitățile tehnice de la Sala Mică, magazia de costume, depozitul de decoruri, recuzita, atelierele teatrului, fără a face nicio investiție în plus legată de producția spectacolului, dar și suportul logistic și consiliere din partea teatrului. - Spectacolele care rezultă în urma proiectelor selecționate vor dispune de 3 reprezentații gratuite, cu intrare liberă, fără plata drepturilor de autor sau a celor conexe. - În urma reprezentațiilor cu public, și cu acordul Consiliului artistic al TNB, spectacolul poate fi preluat pentru o stagiune (cu posibilitatea de prelungire a contractului) în repertoriul Sălii Mici, în Stagiunea 9G la TNB, putând beneficia de investiții minime în producție, de plata drepturilor de autor, conform rețetei reprezentației și a încasărilor, și de promovare. Condiții de participare la preselecția de proiecte: - Echipa care propune proiectul trebuie să fie formată din artişti independenţi, absolvenţi ai facultăţilor de profil, cu vârsta maximă de 35 de ani. - Nu există niciun tip de cerință sau de restricție în legătură cu textele înscrise (dramaturgie clasică și contemporană) sau cu genul de estetică propusă, dar constituie un avantaj conceptul de spectacol care mizează în special pe arta actorului. Proiectele se vor trimite pe email la adresa: tnb9g2017@gmail.com. Vor cuprinde (conform formularului alăturat): conceptul regizoral al spectacolului (maxim 2 pag.); distribuția, CV-ul membrilor echipei. (Pot fi adăugate linkuri cu înregistrări ale spectacolelor la care au mai lucrat membrii echipei sau pot fi trimise prin transfer spectacole înregistrate). De asemenea, se vor menționa detaliat necesitățile tehnice ale proiectului. Piesa, dramatizarea, scenariul (orice text care stă la baza proiectului) trebuie alăturat într-un document separat. - Spațiul sălii Mici va fi folosit conform schiței alăturate (scenă italiană). Înscrierea proiectelor se face începând cu 7 martie 2017, până la data de 7 aprilie 2017, urmând ca la mijlocul lunii mai (data va fi stabilită în funcție de numărul proiectelor înscrise) să fie anunțate titlurile și echipele care au rămas pe lista finală. În urma unei discuții cu echipele, se vor decide titlurile selectate spre a începe repetițiile, în prima etapă a programului 9G (conform regulamentului). Fișă de înscriere preselecție 9G la TNB Sala Mica - schita

Citește mai mult >
22 Feb 2017 Nominalizările TNB la premiile UNITER
Nominalizările TNB la premiile UNITER

Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti are bucuria să anunţe că doi actori şi un regizor au fost nominalizaţi pentru creaţiile lor pe scenele TNB, în anul 2016, la Gala Premiilor UNITER ce se va desfăşura în acest an pe scena Teatrului Naţional din Timişoara, la data de 8 mai. Două din cele trei nume sunt legate de spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii după un roman de Mark Haddon. Regizorul Bobi Pricop se află în competiţie, cu acest spectacol, la categoria Cea mai bună regie, iar Ciprian Nicula, cel mai tânăr actor din trupa TNB, la categoria Cel mai bun actor în rol principal, pentru rolul Christopher. Richard Bovnoczki, un nume cunoscut al scenei româneşti, aflat la prima colaborare cu Naţionalul bucureştean şi cu regizorul bulgar Alexander Morfov, se află în competiţie pentru premiul Cel mai bun actor în rol principal, cu rolul Ciki din spectacolul No man’s land. Ne face plăcere să menţionăm şi nominalizarea Anei Ciontea, actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti, la categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar , chiar dacă aceasta vizează o creaţie a sa din afara teatrului şi anume rolul Koróbocika, Nastasía Petróvna, moşiereasă din spectacolul Suflete moarte de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru: Monica Andronescu, Alice Georgescu şi Mircea Morariu.

Citește mai mult >
Mai multe știri
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+