Meniu

Repertoriu curent

Orchestra Titanic

de Hristo Boicev

Orchestra Titanic

de Hristo Boicev

Traducere: Livia Nistor
Regie:
Felix Alexa
Scenografie:
Andrada Chiriac
Ilustrație muzicală:
Felix Alexa, Cristina Giurgea
Lighting design:
Felix Alexa, Andrada Chiriac
Concept video:
Răzvan Pascu
Regia tehnică:
Laurențiu Andronescu

Data premierei: 21.12.2017

Durata: 1 h 30 min / Pauză: Nu

Bilete

40 lei

20 lei (cu reducere)

Orchestra Titanic


O comedie filosofică și absurdă despre dorința de evadare în iluzie. Într-o gară dezafectată, patru marginali ai societății, patru personaje burlești așteaptă un tren care nu oprește niciodată. În acest sens, piesa ne trimite cu gândul la textul lui Beckett, Așteptându-l pe Godot. Dar, spre deosebire de acesta, aici avem de-a face cu apariția lui Harry și urcarea în tren. Însă, dincolo de această așteptare încheiată, o nouă așteptare începe. Încotro se vor îndrepta? Către ce tărâmuri? Poate spre o Europă a prosperității? Ori un Eden al fericirii eterne? Sau, de fapt, spre marele final? O întrebare dureroasă pe care o ridică Hristo Boicev, cel mai cunoscut și mai jucat dramaturg bulgar al zilelor noastre.

Aflat la a doua întâlnire cu dramaturgia lui Boicev (după Spitalul comunal de la Teatrul Metropolis), Felix Alexa creează un univers de un realism magic, potențat și de excelentul decor al Andradei Chiriac. Unii dintre cei mai cunoscuți actori ai Teatrului Național dau naștere unor nebuni tragici, dotați cu un acut simț al umorului. Un spectacol tragi-comic în care momentele muzicale răsună asemenea acordurilor intonate de orchestra de pe Titanic, în timp ce vaporul se scufundă. Și ce poate fi mai ironic și mai absurd decât să auzi, în ultimele clipe ale vieții, sonoritățile vibrante din Oda bucuriei?

Parteneri:

 

Foto din repetiții de Florin Ghioca

Harry: Claudiu Bleonţ                      Luko: Mihai Constantin
Meto: Mihai Călin                      Doko: Richard Bovnoczki
Liubka: Tania Popa                     

“Patru personaje, patru spectre ale ratării şi inadaptării, bântuie o gară a dezolării. Scurt popas înaintea marii aventuri. Ghidaţi de Harry, un agent al fanteziei, pseudo-Ariel, demon al imaginaţiei, magician al spiritului, cei patru vor urca în singurul tren care opreşte în gara lor, cel pentru care au exclusivitate, cel care le asigură suprema evadare, ieşirea din rutina promiscuităţii şi a limitelor, ieşirea din realitate, dispariţia, moartea. (…) Felix Alexa a exploatat acest univers filosofico-poetic, oferindu-i un plus de mister, de tensiune, de neprevăzut, mantia discret învăluitoare a visului pe cale să devină coşmar. Rezultatul – un thriller atipic în care îşi fac loc şi umorul şi lirismul, o simfonie a agoniei în curs de asumare, un spectaculos curs de supravieţuire în faţa necunoscutului. A visa = a şti că totul e relative”.

Răzvana Niță, Revista teatrală Radio - Iluzia evadării  

“Pusă în scenă la Sala Pictură a Teatrului Național din București de regizorul Felix Alexa, care nu se află la prima întâlnire cu un text al lui Hristo Boicev (a montat în urmă cu câțiva ani, la Teatrul Metropolis, „Spitalul comunal”), „Orchestra Titanic, în interpretarea lui, se încarcă de o poezie profundă. Și chiar dacă în Bulgaria, spre exemplu, gara în care patru cerșetori așteaptă un tren care să oprească a primit o interpretare mai degrabă politică – gara ar putea fi orice țară din fostul bloc comunist, care-și aștepta trenul spre Europa – Felix Alexa depășește acest prim nivel al textului și spectacolul lui vorbește de ceva cu mult mai profund. Despre faptul că în lumea noastră, în care teatrul este adesea instrument de propagandă, e nevoie (și) de iluzie. Că teatrul, pentru cei mai mulți, înseamnă încă salvarea prin iluzie. Că cele două ore din sala de teatru sunt călătoria necesară către altceva”.

Monica Andronescu, Yorick.ro – În gara cu iluzii  

“Regizorul Felix Alexa ilustrează teatral cu fantezie, textul pe linia apropierii de caracteristicile curentului suprarealist. Personajele trăiesc intens iluzia salvării, la început repetă obsesiv și mecanic ca într-un teatru al iluziilor, scena visată când trenul se va opri în gara părăsită, ca apoi în fața magicianului să trăiască aceiași iluzie. Scenografia realizată de Andrada Chiriac servește perfect viziunea regizorală. Decorul prezintă o gară aflată în pragul prăbușirii, încărcată, sufocată de obiecte care indică locul de refugiu a patru oameni veniți din zone sociale diferite, cu o linie de tren în față; este imaginea dezastruoasă a vieții celor ratați pentru care băutura devine o soluție de trai în lumea visului”.

Ileana Lucaciu, Blog Spectator - Comedie amară despre… vise și idealuri  

 

Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+
TNB I. L. Caragiale Logo