Meniu

Știri

Regizorul Ion Caramitru lansează o nouă provocare în "arena" teatrului: Angajare de clovn!

28 Decembrie 2016 - 08 Ianuarie 2017
Mesaj pentru Ziua Mondială a Teatrului - 2017 27 Martie 2017
27 martie 2017 Iată că au trecut 55 de ani de când, în fiecare primăvară, are loc o Zi Mondială a Teatrului. O zi, adică 24 de ore, care încep în zona teatrului Nō şi Bunraku, trec prin opera în stil Beijing şi prin Kathakali, fac popas între Grecia şi Scandinavia, între Eschil şi Ibsen, între Sofocle şi Strindberg, apoi între Anglia şi Italia, între Sarah Kane şi Pirandello, dar şi în Franţa, unde ne aflăm şi unde Parisul este, totuşi, oraşul din lume care primeşte cele mai multe trupe străine. În continuare, cele 24 de ore ale noastre ne poartă din Franţa în Rusia, de la Racine şi Molière la Cehov, apoi traversează Atlanticul pentru a se opri într-un campus studenţesc californian unde nişte tineri reinventează, poate, teatrul. Căci teatrul renaşte mereu din propria-i cenuşă. Nu e decât convenţie care trebuie abolită fără răgaz. Aşa rămâne el viu. Teatrul are o viaţă bogată, care sfidează spaţiul şi timpul, piesele cele mai contemporane sunt hrănite de veacurile trecute, repertoriile cele mai clasice devin moderne de fiecare dată când sunt puse din nou în scenă. O Zi Mondială a Teatrului nu este, desigur, o zi în sensul banal al vieţilor noastre cotidiene. Ea face să reînvie un imens spaţiu-timp şi, pentru a evoca spaţiul-timp, aş vrea să fac apel la un dramaturg francez pe cât de genial, pe atât de discret – Jean Tardieu. Îl citez: „Pentru spaţiu, se întreabă care e drumul cel mai lung între un punct şi altul. Pentru timp, se sugerează să măsurăm în zecimi de secundă timpul necesar pentru a pronunţa cuvântul «veşnicie». Pentru spaţiul-timp, se spune: «Fixaţi-vă în minte, înainte de a adormi, două puncte oarecare din spaţiu şi calculaţi timpul necesar, în vis, pentru a ajunge de la unul la celălalt»”. Ceea ce reţin eu de-aici este expresia „în vis”. S-ar zice că Jean Tardieu s-a întâlnit cu Bob Wilson. De asemenea, putem rezuma ziua noastră mondială a teatrului amintindu-ne de Samuel Beckett care, în stilul său expeditiv, o face pe Winnie să spună: „Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!” Reflectând la acest mesaj ce mi s-a făcut onoarea a-mi fi cerut, mi-am amintit de toate aceste vise din toate aceste scene. Aşa că nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoţesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viaţă subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele: Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois... Şi mă însoţesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit şi le-am aplaudat ca spectatoare. Şi, astfel, eu aparţin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, veneţiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemţoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este. În 1964, cu ocazia acestei Zile a teatrului, Laurence Olivier anunţa că, după mai mult de un secol de luptă, în Anglia tocmai se crease, în sfârşit, un teatru naţional pe care el îl dorise, de îndată, un teatru internaţional, cel puţin prin repertoriu. Ştia bine că Shakespeare aparţinea, în lume, întregii lumi. Mi-a făcut multă plăcere să aflu că redactarea primului mesaj al acestor Zile Mondiale ale Teatrului, în 1962, i-a fost încredinţată lui Jean Cocteau, desemnat ca atare pentru că este, nu-i aşa, autorul unui „ocol al lumii în 80 de zile”. Eu am făcut ocolul lumii într-un mod diferit – în 80 de spectacole sau 80 de filme. Spun „filme” pentru că nu fac nicio deosebire între a juca în teatru şi a juca în film, lucru care surprinde întotdeauna când îl spun, dar e adevărat, aşa este. Nicio deosebire. Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt o actriţă, sunt doar una dintre atât de numeroasele persoane prin care teatrul continuă să existe. Este oarecum datoria noastră. Şi necesitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facem teatrul să existe, mai degrabă noi existăm datorită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă, supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici „decorul e o scenă goală dintr-o epocă nedeterminată” şi să laşi să intre un actor. Sau o actriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vor spune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle, publicul fără de care nu există teatru, să nu uităm asta niciodată. O persoană într-o sală este un public. Nu prea multe scaune goale, totuşi! Doar la Ionesco... La final, Bătrâna spune: „Da, da, să murim în plină glorie... să murim pentru a intra în legendă... O s-avem, cel puţin, o stradă cu numele nostru...” Ziua Mondială a Teatrului există de 55 de ani. În 55 de ani eu sunt a opta femeie căreia i s-a cerut să pronunţe un mesaj, în fine, nu ştiu dacă e potrivit cuvântul „mesaj”. Predecesorii mei (masculinul se impune!) vorbesc despre teatrul imaginaţiei, al libertăţii, al originilor, au evocat multiculturalitatea, frumuseţea, întrebările fără răspuns... În 2013 – nu sunt, aşadar, decât patru ani de-atunci – , Dario Fo spune: „Singura soluţie a crizei constă în speranţa că se va declanşa o mare vânătoare de vrăjitoare împotriva noastră, mai ales împotriva tinerilor care vor să înveţe arta teatrului: astfel va lua naştere o nouă diaspora de comedianţi care, fără îndoială, va scoate din această constrângere nişte beneficii de neimaginat, printr-o reprezentare de tip nou”. Beneficii de neimaginat – iată o formulă frumoasă, demnă de a figura într-un program politic, nu?... Pentru că mă aflu la Paris, cu puţin înaintea unor alegeri prezidenţiale, le sugerez celor care par să aibă chef să ne guverneze să fie atenţi la beneficiile de neimaginat aduse de teatru. Dar fără vânători de vrăjitoare! Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte... Chiar cred că ne iubeşte... atât cât îl iubim... Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: „Faceţi loc teatrului!” Acesta va fi cuvântul de încheiere. Mulţumesc. Isabelle Huppert (traducere în limba română: Alice Georgescu)   Isabelle Anne Madeleine Huppert (născută pe 16 martie 1953) este actriţă franceză care a apărut în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971. A debutat pe scenele Londrei, cu rolul principal în Maria Stuart (1996), iar la New York, în Psihoză 4 :48 (2005). Revine la New York, în 2009, pentru Quartett de Heiner Müller, iar în 2014, joacă la Sidney Theatre Company în Cameristele de Jean Genet. 14 filme în care a jucat, au intrat în Festivalul de Film Cannes şi a câştigat premiul „Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru Violette Noziere (1978) şi La pianiste (2001). Este cea mai nominalizată actriţă la premiile Cesar, având 16 nominalizări. A câştigat premiul Cesar pentru "Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru La Ceremonie (1996) şi Elle (2016). Isabelle Huppert este şi actriţa cea mai nominalizată pentru Premiul Molière, cu 7 nominalizări. Versiune originală
Citește mai mult >
Audiție rol principal feminin 24 Martie 2017
Teatrul Național “I.L. Caragiale” București organizează în zilele de 28 și 29 martie 2017, casting pentru rolul principal feminin (Julia) din spectacolul „1984” după George Orwell, regia Bobi Pricop. Castingul se adresează actrițelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani. Perioada de repetiții: 31 martie – 15 iunie 2017. Înscrierile (CV + 3 fotografii reprezentative) sunt așteptate la adresa de email auditie.tnb@gmail.com până luni, 27 martie 2017, ora 13:00. În urma unei selecții preliminare, actrițele vor primi un fragment din textul spectacolului, care va trebui pregătit pentru probă, alături de un monolog din repertoriul propriu al acestora.
Citește mai mult >
Premiul RRC pentru Teatru 20 Martie 2017
Bobi Pricop și echipa spectacolului “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” au primit premiul pentru #teatru în cadrul Galei Radio România Cultural, ediția a XVII-a Luni, 20 martie 2017, a avut loc la Teatrul Odeon din București cea de a XVII-a ediție a Premiilor Radio România Cultural. În cadrul Galei s-au acordat premii pentru nouă secțiuni – poezie, proză, teatru, film, arte plastice, știință, muzică, educație, proiecte culturale și festivaluri. Regizorul Bobi Pricop și echipa spectacolului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții au obținut premiul pentru secțiunea Teatru, “pentru omogenitatea performanței pe toate palierele creației scenice”. “E o mare onoare acest premiu, mai ales datorită faptului că se adresează atât mie cât și întregii echipe. Nu există bucurie mai mare pentru un regizor decât să primească un premiu împreună cu echipa lui”, a spus aseară Bobi Pricop, regizorul spectacolului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, în momentul în care a primit Premiul Radio România Cultural pentru #teatru. Pe scenă a urcat întreaga echipa a spectacolului: actorii Ciprian Nicula, Ana Ciontea, Carmen Ungureanu, Rodica Ionescu, scenograful Adrian Damian, Dan Adrian Ionescu & Mizdan, care au realizat proiecțiile video și instalațiile interactive, Alexei Țurcan, compozitorul muzicii originale. Mulțumirile au mers către traducătorul Andrei Marinescu dar și către producătorul spectacolului – Teatrul Național “I.L. Caragiale” București. Scenograful Adrian Damian a adresat mulțumiri oamenilor care nu sunt pe scenă, respectiv întregii echipe tehnice a Teatrului Național din București, “o echipă excepțională”. Spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (după un roman de Mark Haddon, adaptarea Simon Stephens, traducerea Andrei Marinescu), spectacol montat la Teatrul Național “I.L. Caragiale” București în stagiunea 2015-1016 a primit numeroase premii - Premiul Pentru Cel Mai Bun Spectacol al Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, ediția a XXII-a, Premiul Pentru Cea Mai Bună Regie (Bobi Pricop) iar Ciprian Nicula, interpretul lui Christopher, adolescentul de 15 ani cu sindrom Asperger a primit Premiul Pentru Cel Mai Bun Actor, Ana Ciontea a fost nominalizată la Premiul Pentru Cea Mai Bună Actriță pentru rolurile interpretate în spectacol, iar Adrian Damian a fost nominalizat la Premiul Pentru Cea Mai Bună Scenografie, în cadrul aceluiași festival. În cadrul Galei Premiilor UNITER, care va avea loc luni, 8 mai 2017, la Timișoara, Bobi Pricop își dispută premiul pentru Cea mai bună regie iar Ciprian Nicula premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal.
Citește mai mult >
Ion Caramitru decorat cu Steaua României 09 Martie 2017
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat decretele de decorare a domnilor Ion Caramitru, Emeric-Alexandru Ienei și Cristian-George Țopescu. Astfel, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră pusă în slujba teatrului şi filmului, pentru dăruirea şi profesionalismul de care a dat dovadă în domeniul managementului cultural, precum şi pentru promovarea constantă a imaginii ţării noastre în lume, Președintele României a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler maestrului Ion Horia Leonida Caramitru (Ion Caramitru). Totodată, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate desfășurată, atât în calitate de jucător cât și de antrenor, pentru dăruirea, devotamentul și profesionalismul cu care a pregătit generații de fotbaliști, pentru contribuția sa la obținerea unora dintre cele mai memorabile rezultate ale fotbalului românesc, Președintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler domnului Emeric-Alexandru Ienei. De asemenea, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate, pentru dăruirea și devotamentul cu care a susținut și promovat valorile sportului național, pentru intuiția, căldura și erudiția cu care a comentat performanțele sportului românesc, Președintele României a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler domnului Cristian-George Țopescu.
Citește mai mult >
Toate Articolele
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+