Meniu

Repertoriu curent

Lut

de Marijke Schermer

Lut

de Marijke Schermer

Traducere: Liliana Alexandrescu
Regie:
Vlad Massaci
Scenografie:
Andu Dumitrescu
Ilustrație muzicală:
Vlad Massaci, Andu Dumitrescu
Lighting design:
Andu Dumitrescu
Video:
Andu Dumitrescu
Regia tehnică:
Laurențiu Andronescu, Cristian Paraschivescu

Data premierei: 18.02.2016

Pauză: Nu

Bilete

40 lei; 20 lei

În urmă cu 15 ani, Dora a fost părăsită într-un mod crud de bărbatul pe care l-a crezut marea ei iubire. De atunci, s-a retras într-un ținut pustiu, cu un nesfârșit cer cenușiu deasupra capului și înconjurată de o nesfârșită mlaștină de lut. Toți cei care o iubesc, soț, fiică, soră, au urmat-o de bunăvoie în acest exil melancolic, considerând că o jumătate de Dora înseamnă mai mult decât nicio Dora. O poveste de viață, pe care toți o consideră încheiată. Până când iubitul jelit de parcă ar fi fost mort decide să se întoarcă. Din curiozitate, din plictis sau poate din dorința de a o recâștiga pe femeia abandonată. Povestea care părea definitiv încheiată are nevoie de un epilog, de o lespede peste un trecut de care Dora trebuie să hotărască acum dacă dorește să se despartă.

„Lut” („Klei”, 2002) este cel mai cunoscut text dramatic al autoarei olandeze Marijke Schermer (născută în 1975 la Amsterdam), care a scris peste 10 piese de teatru și două romane. În 2009, Marijke Schermer a primit Premiul pentru Literatură „Charlotte Kohler”.

„Nevoia de a mitiza absolutul unei relații o avem toți cei care considerăm iubirea un vector important în viața noastră. Iar clipele de maximă fericire, cu cât sunt mai scurte, cu atât le dilată pe cele nefericite.” Irina Movilă despre Lut

 

Foto: Florin Ghioca 

Dora: Irina Movilă                      Vink: Mircea Rusu
Nele: Natalia Călin                      Titus: Claudiu Istodor
Imme: Cristina Constantinescu                     

"Personaje excepţionale în context excepţional, gesturi emblematice făcute de personaităţi puternice cu pregnant conţinut simbolic, eroi care trăiesc viaţa la limită şi provoacă finaluri fabuloase şi imprevizibile.

Lut e o creaţie care deschide porţi în mintea spectatorului, are suspans şi emoţionează, provocând audienţa la un tip de identificare ce nu exclude reflecţia şi nu anulează plăcerea receptării unui act artistic - incontestabil – interesant”.

Răzvana Niță, Port.ro - Viaţa - timpul care trece    

“Lut” prin analiza psihologiei personajelor, rămâne o piesă specifică lumii din nordul Europei, dar prin echipa de realizatori ai reprezentării la noi, prinde forță emoțională. Devine un exercițiu reușit de gândire despre intimitate, provocator".

Ileana Lucaciu, Spectator - O nouă dovadă că avem actori cu har

"Irina Movilă, în rolul Dorei, este impecabilă, trece de la o stare la alta, de la plâns la râs spasmodic şi de la furie la deprimare, pe fondul constant al acesteia din urmă, cu naturaleţea cu care o face orice persoană în situaţia ei, presupunând că aşa ceva există, în viaţa de dincolo de scenă.

În contrast cu ea şi ca un fel de fundal al stărilor ei nervoase şi ieşirilor care ar enerva şi un sfânt, Caudiu Istodor face un Titus impresionant, de o mare simplitate şi sensibilitate, cum rareori poţi să vezi.

Regizorul Vad Massaci a reuşit să creeze atmosfera de așteptare sumbră, încă de la începutul spectacolului, conducându-şi cu bine linia până la finalul tragic - pe care nu vi-l dezvălui, pentru că merită să-l vedeţi şi să-l descoperiţi singuri".

Nicolae Prelipceanu, Revista Teatrul azi, 5-6/2016 - Lut însufleţit

"Spectacolul lui Vlad Massaci de la Teatrul Naţional din Bucureşti (...) se defineşte prin abordarea dezinvoltă şi precisă, prin dinamica vioaie a dezvăluirilor, prin omenia nesofisticată a prezentării eroilor. Regizorul citeşte piesa în cheia unui realism psihologic de factură cinematografică, folosind intimitatea spaţiului Sălii Atelier pentru comunicarea nemijlocită şi expresivitatea "spontană". Eroii se rostesc, îşi spun povestea, îşi explică atitudinea, intenţiile, motivaţiile, privind de aproape în ochii spectatorilor, acordându-şi jocul şi mimica în funcţie de acest contact nemijlocit. Suferinţa lor, decepţiile, impulsurile şi iritările au reglajul fin al vieţii cotidiene".

Doina Modola, Revista Teatrul azi, 5-6/2016 - Sorocul dezvrăjirii

"unul dintre spectacolele de la care am plecat încântat că m-am numărat printre fericiţii "martori" la proces se numeşte "Lut".

Pentru unii finalul poate fi neaşteptat, însă se înscrie în logica atipică a bolnavilor de suflet în care reîntoarcerea fostei patimi, acum jelite, distruge şi sindromul suferinţei, apărându-l de crimă.

...Un spectacol psihologic, jucat absolut fascinant de actorii Naţionalului".

Mircea M. Ionescu, Taifasuri - Vlad Massaci sau rafinamentul psihologiei scenice

 

 

Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+