Comedie

O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold şi Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuşi Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia şi condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internaţională. Sinucigaşul se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viaţa are sens?

Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu. Un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii. O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câştigarea dreptului la şoaptă.

Despre autor:

Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, şi nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. Piesele sale (Mandatul şi Sinucigaşul), din păcate prea puţin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial.

Ca poet, se înscrie în grupul Imaginiştii, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri şi parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.

În 1924 îi încredinţează Mandatul, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf  iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar şi în alte oraşe importante din Uniunea Sovietică, şi în Germania sau Japonia.

În 1928 scrie Sinucigaşul, piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold doreşte să pună în scenă şi acest text, dar tentativele lui se izbesc de refuzul categoric al autorităţilor. Nici Teatrul Vahtangov, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu va reuşi să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol şi în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă. Iată, însă, răspunsul lui Stalin:

  Dragă Konstantin Sergheevici,

N-am o părere prea bună despre Sinucigaşul. Tovarăşii mei cei mai apropiaţi consideră această piesă un pic goală de conţinut şi dăunătoare. Documentele anexate vă vor oferi informaţii despre avizul şi argumentele REPERTKOM. Raportul Repertkom nu mi se pare departe de adevăr. Cu toate acestea, nu mă opun ca teatrul să facă o experienţă şi să arate produsul muncii sale. Nu este exclus ca teatrul să-şi atingă scopul. Secţiunea cultură-propagandă a Comitetului central al partidului nostru (tovarăşul Steţki) o să vă ajute în această problemă. Veţi fi supervizat de tovarăşi care se pricep în chestiunile artistice. Eu sunt diletant în acest domeniu. Salutări, I. Stalin.

Ca o ultimă şansă acordată de autorităţi teatrului, are loc o reprezentaţie în faţa unei delegaţii oficiale conduse de Lazăr Kaganovici. Era aşteptat să sosească şi Stalin însuşi, dar acesta nu şi-a făcut apariţia. După vizionare, repetiţiile au fost întrerupte definitiv iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani.

Va obţine permisiunea de a reveni la Moscova de-abia la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Redus la tăcere, Nikolai Erdman a reuşit să supravieţuiască, dar nu a mai scris piese de teatru. Totuşi, a avut o activitate literară  susţinută până la sfârşitul zilelor sale, în 1970.

Foto: Tudor Predescu 

Partener spectacol: