Repertoriu curent
20 de ani în Siberia
dupa Anița Cudla
20 de ani în Siberia
dupa Anița Cudla
Data premierei: 16.01.2015
Durata: 50 min / Pauză: Nu
50 lei
30 lei
Spectacol realizat în cadrul Programului „Procesul comunismului prin teatru”
Monolog dramatic de Sorin Misirianțu după cartea ”20 de ani în Siberia. Amintiri din viață” de Anița Cudla
„20 de ani în Siberia” - Un spectacol despre destinul unei țărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.” (Monica Lovinescu)
Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică.
În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul „comunism”, Anița / Amalia își acordează gândurile și trăirile într-o interpretare artistică excepțională, care ne relevă „statura net aristocratică a țăranului român” (Ștefan J. Fay).
Amalia Ciolan despre spectacol
“Am primit cartea întâmplător, de la o prietenă dragă. Am citit-o pe nerăsuflate. Nu-mi venea să cred că personajul povestea atât de simplu tot ceea ce a pătimit în viață. Imaginile se desfășurau, în timpul lecturii, în mintea mea, cadru cu cadru, și tot în același timp mă năpădeau senzații din cele mai diferite. Pe măsură ce parcurgeam traseul povestirii eram convinsă că va trebui să povestesc și eu despre Anița.
Așa am început. Sufletul ei mi-a transmis toate astea, iar eu am început să recompun în mici frânturi capitole întregi din viața ei. Doar așa puteam să aduc la viață uriașa ei făptură într-o oră de spectacol. Norocul a făcut să fiu susținută și ajutată în demersul meu de regizorul Sorin Misirianțu, fostul meu coleg, care a empatizat imediat cu subiectul. Sper ca munca noastră să fie o reverență adusă tuturor oamenilor care au pătimit nevinovați, prin suferință, în fața istoriei”. Amalia Ciolan
Sorin Misirianțu despre spectacol
„20 de ani în Siberia - durere, speranță, disperare, desprindere, voință, luptă, curățenie sufletească, purificare prin suferință, libertate, lumină divină. Să învățăm să-i iubim și sa-i iertăm pe cei care ne-au produs suferințe. Pentru a ne crește vibrațiile, pentru a evolua din punct de vedere spiritual, pentru a renaște. Sper să vă bucurați de acest spectacol. Amalia Ciolan este o actriță specială. O prețuiesc mult!
Foto: Florin Ghioca și Marian Cristina
"Frumuseţea şi grandoarea acestei poveşti de viaţă este că nu are nimic, dar absolut nimic tezist în ea. Aniţa nu politizează, nu dogmatizează, este un soldat în slujba supravieţuirii familiei ei. Şi iată că reuşeşte, ajunge să ne spună povestea. Şi când Aniţa oboseşte, preia Amalia Ciolan, un alt mesager lăsat să spună povestea. Şi o spune fără niciun spaţiu de respiro între ea şi Aniţa - Nici o boabă de mazăre nu are loc între Amalia şi Aniţa.
Spectacolul e tulburător, emoţionant şi foarte motivaţional. Nu ca o carte de dezvolatre personală care te învaţă în trei paşi cum să ajungi propriul tău guru. Ci ca un fluture care reuşeşte să zboare pe crivăţ".
Ivona Boitan, Blog personal – Anița Nandriș Cudla, Mouter Courage de România
"Avem parte de un show media care creează o atmosferă sugestivă, tensionat emoţională, un fond mesaje şi simboluri cu o semiotică fertilă. Amalia Ciolan reuşeşte o sinceră şi tulburătoare asumare a acestui destin aparte, creaţia sa fiind o pioasă reverenţă în faţa unui destin unic, puternic, inspirator.
Spectacolul face parte din programul „Procesul Comunismului prin Teatru”, din câte ştiu eu unic în peisajul cultural autohton.
Mi-aş dori ca părinţii şi /sau profesorii să-şi ducă adolescenţii la acest spectacol, să le explice că viaţa nu e numai divertisment, vulgaritate şi abilitatea de a te descurca; că existenţa presupune măsură, bun simţ, compasiune, educaţie, solidaritate, caracter".
Răzvana Niţă, Port.ro - Cine ne izbăveşte de cel rău...
"Transpunerea cutremurătoarelor amintiri ale Aniţei Nandriş într-un one-woman show (interpretă Amalia Ciolan) punea, pur şi simplu, scena Teatrului Naţional la dispoziţia întâmplărilor desfăşurate pe scena istoriei, ceea ce aproape excludea problema artei, în sens de căutare a frumuseţii, rămânând, obsedantă, doar căutarea mijloacelor de transmitere a unor adevăruri incredibile, intense până la lacrimă.
Am încercat să-mi imaginez cum ar putea arăta acest spectacol cu un singur personaj, aproape desprins de condiţionări materiale, pe podiumul din celularul Memorialului de la Sighet, şi am reuşit: ar fi ca o victorie în cadrul căreia istoria ar fi înfrântă şi transfigurată prin artă".
Ana Blandiana, Observator cultural - Ion Caramitru şi procesul comunismului
"Interpretarea Amaliei Ciolan este încărcată de dramatism, uneori patetică, în înţelesul bun al cuvântului, și nici nu ar putea fi altfel, căci viaţa Aniţei Nandriș-Cudla a fost o înșiruire de tragedii cărora le-a rezistat din credinţă.
“20 de ani în Siberia” este despre trecut, dar este și despre viitor și despre singurul drum corect: drumul supravieţuirii, în afara urii, în afara blestemelor, drumul celor care trăiesc fără să accepte, dar și fără să uite.
În loc de încheiere, las aici o plecăciune. Nu este acesta cel mai încărcat – cu emoţii – spectacol din oraș, dar este – asta o scriu răspicat!, în clar – cel mai necesar dintre toate".
Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis - Cel mai necesar spectacol de la Naţional
"Într-o oră fără câteva minute, Sala Media a noului Naţional este invadată de anii terorii bolşevice: trăieşti suferinţele lor alături de cei care azi nu mai sunt. Autorii acestui spectacol reuşesc să reînvie un colţ de infern estic, în puţine cuvinte şi cu un material minim, făcând din acest spectacol un adevărat rechizitoriu al unor crime care nu vor fi judecate niciodată de un tribunal real, cum s-a întâmplat la Nürnberg. Poate ca asta să fie o slabă consolare pentru cei care au suferit, pierzându-şi apropiaţii în infernul bolşevic, dar pentru spectator este o pledoarie de altă factură decât cea a procurorilor: mai puternică şi mai adevărată, datorită interpretării excepţionale a Amaliei Ciolan".
Nicolae Prelipceanu, Teatrul azi nr.4-5-6 2015 - Un colţ de infern sovietic la TNB
"Cu dramatism echilibrat, fără a cădea în păcatul melodramei, cu gestul şi lacrima ţinute în frâu, Amalia Ciolan convinge. Ne convinge de încercările aproape inumane prin care a trecut personajul (chiar şi fără detaliile concrete de poveste, care ar fi confirmat grozăvia), ne convinge de credinţa acesteia, reperul spiritual care i-a dat forţa de a învinge, de a-şi îndeplini menirea.
Sprijinul regizorului Sorin Misirianţu se regăseşte şi în scenografia spectacolului – simplă, dar expresivă prin sugestie (...) Lanul şi cerul senin al Raiului de acasă – în contrast cu focul şi fumul iadului din Siberia. Sau pasărea prinsă în laţ, agăţându-se cu ghearele, ca şi Aniţa, de un destin… Şi muzici repetitive, dătătoare de fiori.".
Maria Zărnescu, Yorick - „20 de ani în Siberia” – un spectacol reverenţă
"Chiar dacă patetismul domină spectacolul, jocul actriţei este asemănător cu un concurs de ski, în care ea evită cu subtilitate orice exagerare sau, mai rău, cădere în ridicol. Şi aceasta vine de la o tehnică actoricească impecabilă, o tehnică pe care ştie să o ascundă, şi de la un control puternic al emoţiilor pe care le dezvăluie spectatorilor".
Tudor Sicomas, Revista Teatrală Radio - Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate
"E de necrezut cum un singur actor poate să exprime atâtea stări de suflet şi situaţii, să readucă în actualitate tragismul unui destin şi al unui popor. (...)
În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan descoperim nobleţea, înţelepciunea votivă, dar mai ales demnitatea femeii române, purtătoare a valorilor morale şi creştine. Amalia se contopeşte cu eroina ei în durere, speranţă, disperare, voinţă, luptă, curăţenie sufletească, purificare prin suferinţă, libertate, lumină divină. Ambele ne învaţă să fim puternici şi demni prin iertarea celor care ne-au produs suferinţe.
Maria Toacă, Zorile Bucovinei - Liberă, victorioasă, Aniţa Nandriş revine acasă şi de la Bucureşti
Prezentat la Ateneul Român, în parteneriat cu IICCMER și Fundația Culturală Memoria, octombrie 2017
Prezentat la Teatrul Municipal ”Maior Gheorghe Pastia” din Focșani, decembrie 2017
Prezentat pe scena Teatrului ”George Ciprian” din Buzău, septembrie 2017
Prezentat cu prilejul Zilei Memoriei, în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței, la Memorialul Sighet, mai 2015
Selectat în cadrul Festivalului Național de Teatru - ediția 25, octombrie 2015