"Spectacolul 50 de secunde, montat la Sala Atelier a Teatrului Național din București este deopotrivă investigație lucidă, sondare, dialog şi sursă de meditaţii metaforice bogate. Dramaturgul Daniel Oltean se joacă frecvent cu limbajul, elaborând o dantelărie complicată de voci şi puncte de vedere în încercarea de a portretiza neliniştile protagoniştilor. 

Regizorul Eugen Gyemant (aflat la prima sa montare la TNB) propune o lectură atentă a textului într-o montare riguroasă, cu accente hitchcockiene. 

Tânărul director de scenă se pricepe de minune să de-construiască și să re-asambleze teme, motive, situații într-un spectacol care încearcă să descifreze lumea în tot absurdul ei, transformând-o într-un uriaș puzzle despre fragilitatea gândurilor care ne umanizează sau dimpotrivă, dezumanizează".  

Mădălina Dumitrache, Bel Esprit - Mozaic emoţional - 50 de secunde  

"Diana Dumbravă, Alexandru Voicu şi Lucian Iftime izbutesc o reală performanţă. În primul rând deoarece fiecare personaj e surprinzător, actorii menţin suspansul până la final, probându-şi nu numai personalitatea, ci şi versatilitatea. Interpretarea lor se situează în permanenţă pe muchia fragilă dar fascinantă între detaşare, nonşalanţă şi o riguroasă precizie în folosirea mijloacelor. Memorabil! Însufleţitor!

Este nu numai un spectacol construit limpede, onest, curat, cu meşteşug şi pasiune, ci poate reprezenta o veritabilă experienţă antropologică".

Răzvana Niță, Acta est fabula - În mintea lui – ca pe un mal pustiu, într-o zi de lucru  

"Ca să vorbești despre moarte îți trebuie, înainte de toate, curaj. (...)

Dincolo de a reliefa mecanismele întortocheate ale minții umane, spectacolul „50 de secunde”, text Daniel Oltean, regia Eugen Gyemant, montat la Teatrul Național București, poartă impregnată metafora morții. Ca simbol al eliberării. Ca răspuns la căutări interioare.  

Textul lui Daniel Oltean are o încărcătură emoțională aparte, apelează la empatia publicului, provoacă teme de meditație povestind, în același timp, cu argumente de specialitate, anchetarea unui caz de omucidere. (...)  se remarcă un punct de forță interpretativă: Alexandru Voicu. Deși lasă impresia că abordează rolul cu lejeritate, Alexandru Voicu conduce cu un firesc aproape uluitor un personaj deloc confortabil. (...) Tipul actorului rațional, calculat în gesturi și priviri, el răscolește în interior după trăiri intense și dă monologurilor lui emoție și conținut".

Elena Coman, Yorick - Ultima respirație: 50 de secunde și ai dispărut  

"Daniel Oltean pune în practică bogata sa experiență de procuror și construiește original o piesă în trei personaje despre un tânăr care și-a ucis mama, o anchetă asupra acestui caz, aparent simplu, pentru că tânărul își recunoaște vinovăția. Fin psiholog fiind, Daniel Oltean arată că aparența e discutabilă când privești în profunzime substratul relațiilor interumane; (...)

Dramaturgul deține știința de a contura solid, în evocări diverse, fiecare personaj, mama, fiul, dar și pe anchetator, un om singur cu probleme personale. Textul este ofertant atât pentru actori, cât și pentru regizor".

Ileana Lucaciu, Spectator - Spectatorii provocați a fi justițiari  

"Construită pe structura consacrată de Agatha Christie, dar una reinventată, aș risca să spun chiar adusă în postmodernism, piesa scrisă de Daniel Oltean este mai mult decât generoasă cu toate cele trei personaje care-și cuceresc, rând pe rând, primplanul.

Iar întrebarea cu care pleci din sală este care dintre cei doi „supraviețuitori” s-a adaptat mai bine la situație, anchetatorul sau fiul? Despre mamă nu mai putem vorbi la timpul prezent, deși, culmea, este într-un primplan insinuant și agasant chiar, în anumite momente.

Un spectacol foarte bine construit, cu o triadă de actori excelent puși în valoare de un regizor foarte bine intenționat și atent la subtilități, iată pe scurt descrierea lui 50 de secunde de la Teatrul Național I.L. Caragiale București. Mergeți să-l vedeți și veți înțelege cât de valoroase/prețioase devin secundele în momentele-cheie din viața noastră".

Nona Rapotan, Book Hub - Morții au cele mai multe întrebări!  

„50 de secunde” al lui Eugen Gyemant este o poveste mistery articulată, plină de dovezi, piste false și întorsături de situație, care te țin cu mintea trează și sufletul la gură. Și un examen psihologic pentru spectatori.

Din biroul acestui fascinant și intrigant procuror criminalist, pleci cu senzația unei anchete încă în desfășurare. În care toate certitudinile au de fapt la sfârșit un semn de întrebare. Cine și cum va fi tras la răspundere. Cine este învinuit. Cine este inculpat. Când și cum s-a comis crima. Cine va fi absolvit. Și de care crimă.

„50 de secunde” este un minunat exercițiu de exploatare a relațiilor dintre singurătățile oamenilor. A adevărurilor fiecăruia, care se confruntă halucinant, reîmpărțind la fiecare nouă atingere dreptatea.

...  un spectacol rotund și închegat, plin de tensiune, suspans și emoție, cu poezie și chiar umor. Negru".

Luciana Antofi, Blog - Nevoia de a absolvi pentru a fi absolvit de vină: „50 de secunde” într-o oră și ceva de teatru