Meniu

Centrul Ion Sava

MasterClass Ion Caramitru. Copyright poetic

11 August 2020

Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” organizează în această perioadă, MasterClass-ul Copyright poetic, susținut de Ion Caramitru, la care participă o mare parte dintre actorii Teatrului Național: Lamia Beligan, Amalia Ciolan, Ileana Olteanu, Monica Davidescu, Florentina Țilea, Costina Cheyrouze, Rodica Ionescu, Aylin Cadîr, Irina Cojar, Fulvia Folosea, Silviu Biriș, Ovidiu Cuncea, Tomi Cristin, Eduard Adam, Lari Giorgescu, Ionuț Toader, Ciprian Nicula, Mihai Munteniță, Axel Moustache, Petre Ancuța, Alex Voicu.

Fin și experimentat actor al expresiei poetice și al sensurilor ei conținute, Ion Caramitru scria în revista Dilema veche din aprilie, un explicit eseu, cu valoare de manifest actoricesc, despre transfigurarea cuvântului scris în emoție trăită. Acest traseu-concept este punctul de pornire și metoda de redescoperire a versurilor lui Nichita Stănescu, Nina Cassian, Mihai Eminescu, Leonid Dimov, Tudor Arghezi, Geo Bogza etc.

Copyright poetic

De Ion Caramitru

Existența artistică pe care am parcurs-o până acum a stat, mai mult sau mai puțin, sub semnul poeziei: ca gen, pe de o parte, ca șansă, pe de alta. Meseria de actor presupune observarea vieții în toate detaliile ei. Dar ea se exprimă, se finalizează prin rostirea pe o scenă a unor cuvinte, replici, versuri care nu aparțin artistului și care sunt proprietatea absolută a câte unui autor. La Shakespeare, de exemplu, autorul a hotărât ca personajele să vorbească când în proză, când în versuri. E un balans care presupune vagi cunoștințe muzicale, dar, neapărat, o serioasă cultură a contrastelor, a paradoxului. Și, desigur, un autentic simț al umorului.

Poezia este un miracol al folosirii limbii, al limbii literare în speță. Și asta nu numai pentru că face economie de spațiu tipografic și de hârtie, ci și pentru că, într-un cadru minimal, ascunde semnificații profunde. În poezie, ceea ce se citește este mai puțin semnificativ decât ceea ce trebuie descifrat din misterele metaforei ori simbolurilor. Poezia atașează unui cuvânt un altul, într-o logică care nu aparține nici limbii vorbite, nici prozei literare. Asocierile de cuvinte care produc metafore sau simboluri poetice sunt surprinzătoare, stranii, contradictorii de cele mai multe ori.

Descifrarea și înțelegerea poeziei presupune parcurgerea mai multor etape. Prima e lectura intimă, în singurătate. Prin simpla citire, te apropii fără ocol de text. Apoi când, tot singur fiind, o citești cu glas tare și o abordezi din perspectiva sunetului. Se mai poate întâmpla, apoi, ca, după ce ai citit-o și în gând și cu glas tare, să vrei s-o „povestești” cuiva, să verifici ce-a vrut „să spună”. Să verifici dacă intenția a fost percepută. Aceasta adaugă lecturii ambiția de a transpune textul din substanța lui în limba interlocutorului.

Următoarea treaptă de apropiere, de percepere a misterului ascuns, e memorarea, mai mult sau mai puțin spontană, a versurilor. Le înveți pentru tine însuți și le rostești cu vocea gândului.

Urmează apoi (în cazul meu, al nostru, al actorilor) momentul culminant, când urci pe scenă și spui poezia în fața publicului. În situația aceasta, ea capătă valori aparte. Le-aș numi valori de folosință neașteptate.

Rostirea care mă interesează este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te emoționează trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului, cea care i-a dictat mâinii lui să scrie. Poetul transmite un bun, un bun finit, încremenit în pagină. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilității mele. Sunt uimit de valoarea estetică, de lumea pe care o descopăr în spatele metaforei și fascinat de temperamentul autorului.

Poezia a devenit, organic, și a mea. Și tocmai de aceea mă simt atras, mă văd silit s-o rostesc. Pornesc în grabă spre înapoi, spre locul unde poetul căuta, în singurătate, să stăpânească vorbele. Simt fierbințeala momentului de grație, sunt partener nemijlocit. Poezia devine și a mea. Mi-o însușesc cu voluptate și adaug discursul meu metodei. Urc pe scenă și pretind drept de autor.

Toate acestea primesc sens și aură atunci când îmi iau drept aliat poezia lui Eminescu. Prin el m-am îndrăgostit de limba română. El știa cel mai bine că lumile poeziei sunt lumile visurilor noastre. Iată de ce, avându-l alături, am curajul de a mă urca pe scenă și de a pretinde public dreptul de a fi eu însumi autor.

Text publicat la 30 Aprilie, revista Dilema veche 

Citește mai mult

Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“ se află în subordinea managerului, este condus de un director, care desfășoară un program multianual de cercetare și creație teatrală. Producţiile realizate în cadrul programului pot intra în repertoriul  Teatrului.

Atribuţiile Centrului sunt:
a) propune realizarea de programe de cercetare si creaţie în diverse domenii ale artelor spectacolului;
b) asigură realizarea, prin intermediul Centrului, de ateliere şi cursuri de formare şi perfecţionare pentru personalul artistic şi tehnic de specialitate;
c) asigură desfăşurarea oricăror alte activităţi care vizează dezvoltarea teatrului românesc.
(cf. ROF aprobat prin anexa 1 la O.M.C. nr. 2526 din 01.11.2013)

Şcoală informală de perfecţionare a artiştilor şi tehnicienilor care lucrează pe scena românească, platformă deschisă experimentului şi investigaţiei teatrale şi interdisciplinare, Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală “Ion Sava”  a derulat (începând cu anul 2005, când a fost înființat) o  serie de ateliere /workshop-uri conduse de profesionişti renumiţi, români şi străini, seminarii, conferinţe şi spectacole-experiment.

Proiectele desfăşurate în cadrul Centrului urmăresc să acopere un spectru larg de arii teatrale, de la dramaturgie la scenografie şi de la neoavangardă la recuperarea memoriei pierdute a scenei româneşti. Centrul oferă spaţiu de creaţie artiştilor în căutarea unor noi limbaje dramaturgice sau performative, inclusiv sub forma  unor programe de sine stătătoare, asemenea recent lansatului  TNB pentru noua generație de creatori-9G.

Mai mult decât orice, Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală “Ion Sava”  îşi doreşte să fie un spaţiu deschis ideilor şi încercărilor, procesului creativ în primul rînd,  fie că e vorba despre dezvoltarea profesională sau despre explorarea unor noi teritorii ale artei scenice.

Proiectele Centrului sunt coordonate de Cristiana Gavrilă.

(descarcă logo)

 



Contact:
Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală “Ion Sava”
Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”
Bd. Nicolae Bălcescu 2, sector 1, Bucureşti

Tel.: 021 3139175 / 217, 0745 011 777
Fax: 021 3123169
E-mail: cristianagavrila@yahoo.co.uk

Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+
Sunt de acord

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

TNB I. L. Caragiale Logo