Stagiuni Anterioare
D`ale noastre
de Gigi Căciuleanu
D`ale noastre
de Gigi Căciuleanu
Data premierei: 15.06.2012
Data ultimei reprezentații: 11.05.2017
Durata: 1 h 35 min / Pauză: Nu
50 lei
40 lei
20 lei (reducere pentru elevi, studenți și pensionari)
Teatru dans
Am vrut să re-scriu pe limba mea, cea a teatrului coregrafic, ceea ce îmi inspiră tumultoasa lume a lui Caragiale al nostru. Nu o piesă anume, nu una sau mai multe dintre nemiloasele sale schiţe sau poveşti, nu unul sau mai multe din acerbele sale momente, ci impresia generală pe care toate acestea la un loc mi le inspiră.
Un Caragiale revizitat în ziua de azi în care absurdul Ionescian a devenit logică cotidiană. Un spectacol în care mi-am propus să explorez această lume a noastră cea de toate zilele, plină cu de-ale noastre.
Nu numai cele românești ci, în general, cu cele de-ale noastre: omeneşti."
Gigi Căciuleanu
Dans - actori: |
Adrian Nour Alex Călin Arcadie Rusu Andrei Iancu Diana Spiridon Lari Giorgescu Ioana Macarie Ioana Marchidan Ştefan Lupu Relu Dobrin Ramona Bărbulescu Ana Vișan Rasmina Călbăjos Bianca Bor |
„Spectacolul D'ale noastre, care a avut premiera la Sala Mare a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale", din Bucureşti, are acea senzualitate matematică specifică unei mărci de încredere în dansul contemporan: marca Gigi Căciuleanu.
(...) D'ale noastre este un amestec de sexualitate, cochetărie şi ironie, un flirt prelungit în care fiecare este, pe rând, pradă şi vânător. (...) Cel mai puternic moment al spectacolului rămâne discursul lui Caţavencu, personaj jucat de formidabilul Lari Giorgescu.(...) D'ale noastre este un spectacol viu despre o lume care n-a murit, o demonstraţie de stil şi de inventivitate, un spectacol foarte agreabil şi o trecere inteligentă prin opera lui Caragiale."
Dan Boicea, Adevărul Literar şi artistic - D' ale lui Gigi Căciuleanu
„Până în acest moment, spectacolul Naţionalului bucureştean este primul evaniment marcant din "Anul Caragiale". Din nou, se dovedeşte că Gigi Căciuleanu rămâne un artist de o valoare inconfundabilă, care ne propune de astă dată, un Caragiale cu adevărat contemporanul nostru, al celor care astăzi sunt ... "duşi de un frenetic lanţ al slăbiciunilor, călcându-se în picioare unii pe alţii, fără milă, permanent şi reciproc". Sunt cuvintele regizorului - coregraf ce stau la baza satirei amare din D'ale noastre, un spectacol unicat despre realitatea noastră inspirată de nemuritorul Caragiale."
Ileana Lucaciu, Spectator - Un experiment memorabil
„D'ale noastre, strălucitorul spectacol realizat la TNB de Gigi Căciuleanu (...) a fost o probă de răbdare, revoltă... şi încântare. (...) odată ce intri în convenţie, dar, mai ales, odată ce apar tradiţionalele însemne vestimentare şi începi zglobiu să-i recunoşti pe Trahanache, Dumitrache, Fănică, Zoe, Rică, Veta şi Ziţa, totul devine fluent, te desprinzi de mania textului şi te laşi definitiv captiv magiei coregrafice. (...) ajungi să te pierzi uluit în faţa unui Cetăţean turmentat evoluând pe „Sonata lunii", a unor captivante caligrafii dansante pe secvenţe din Năpasta şi Conu Leonida, dar în special la climaxul care, pentru mine, a fost discursul lui Caţavencu. Am aflat că omul care a realizat performanţa se numeşte Lari Giorgescu, un actor pe care - iertată-mi fie ignoranţa - nu-l ştiam decât din emisiunea lui Alex. Ştefănescu de la TVR, dar care mi s-a dezvăluit acum ca o extraordinară energie ludică."
Dan C. Mihăilescu, Dilema Veche, Nr. 436 - Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic
"Căciuleanu mixează personajele caragialiene într-un cocktail coregrafic. În hăţişul complicat al relaţiilor interumane se încurcă triouri, cvartete si cvintete în care sunt recognoscibile figurile principale ale lui Nenea Iancu. (...) Antologică rămîne scena discursului lui Caţavencu (Lari Giorgescu), al cărui corp contorsionat se unduieşte dezechilibrat la tribună ca o expresie a hemoragiei aberante de cuvinte. (...) D'ale noastre este un poem coregrafic despre caragialitatea contemporană, dificultatea oamenilor de a relaţiona şi complicatele încrengături afective în urzeala cărora ne încurcăm singuri."
Oana Stoica, Dilema Veche - Conu' Gigi
"Este realmente lăudabil că într-un spectacol de dans contemporan, I. L. Caragiale nu rămâne doar un pretext. Asistăm la o serioasă re-interpretare, cu alte mijloace, a mesajului dramatic. Autorul montării are cu adevărat un solid punct de vedere estetic pe care îl concretizează într-o producţie care nu numai că onorează Naţionalul bucureştean care astfel îşi întregeşte repertoriul cu o operă majoră, dar poate sta alături de orice spectacol de dans contemporan al marilor companii de gen din lume. D'ale noastre este un spectacol cu valoare de unicat, consistent, cu personalitate şi anvergură, o producţie ce face cinste Anului Caragiale şi care reuşeşte o re-citire inedită a creaţiei marelui dramaturg român, o producţie marcată de profesionalism, impecabil construită şi interpretată, dinamică, cu o halucinantă forţă şi un impact instantaneu. Recomandat consumatorilor rafinaţi."
Răzvana Niţă, Port.ro - Al matale, Căciuleanu
"Construcţia gândirii lui Gigi Căciuleanu este interesantă şi ingenioasă, concepţia coregrafică clară şi fără compromisuri în dorinţa / căutarea unui estetic cu varietate expresivă cuprinsă între frumuseţea diafană şi grotescul asumat. Gestul artistic are rădăcinile în raţiune, şi înaltul, în imaginaţia fără de limite. (...) Dinamic şi energetic, coregraful, ajutat de scenografia şi costumele Corinei Grămoşteanu, spune ce aştepta parcă să poată să spună de mult, iar acum, spusul, concret şi cărnos, nu mai poate fi oprit. Ritmul manipulează conştient interpreţi şi public, iar Gigi Căciuleanu, care a ales el însuşi momentele muzicale, nu are rezerve sau inhibiţii în a alătura totul - de la Mozart la DJ Vasile. Ca şi precedenta producţie, Oui, ba da, D'ale noastre este o producţie artistică complexă, cu o puternică amprentă autohtonă."
Cristina Sârbu, Observator Cultural - O producţie artistică complexă (...)
"Excepţionala lui reuşită nu e datorată doar valorii creatorului şi a trupei sale Gigi Căciuleanu, dance company, ci şi, se vede cu ochiul liber, plăcerii de a inventa pe canavaua operei scriitorului satiric. E în ceea ce am văzut o dorinţă de a universaliza temele, ideile, personajele, e şi o bună apercepţie a universului caragialian, dar mai ales e o aducere spre viziunea coregrafului a dinamicii unei umanităţi care prea adesea ne-a fost livrată în culorile respingătoare ale grotescului.
Căciuleanu nu neagă absurdul situaţiilor şi al comportamentelor din cunoscutele pagini literare, enorma caricatură jiquidiană din piesele dramaturgului clasic („văz enorm!"), dar transferul în imagini al acestora, în limbajul coregrafiei moderne pe care îl practică atât de original domnul Căciuleanu se face fără o forţare scrâşnită a notei. Cu alte cuvinte, între imaginile epocii, sugerate de elemente de costum şi mişcare caracterizante, şi modernitatea exprimării coregrafului parcurgem drumul spre o actualitate care vine din esenţa operei lui Caragiale. (...) Spectacolul stă în picioare însă şi dacă cineva care-l vede habar nu are de scrierile autorului. Pentru că lumea care evoluează în faţa noastră e coerentă şi transmite în limbajul plastic coregrafic ceea ce, să zicem, ne spune prin desen mai sus citatul Jiquidi sau Daumier, care s-a inspirat din Balzac. (...) Bravo trupei domnului Căciuleanu!, care sperăm că nu se va destructura după acest spectacol."
Doina Papp, Revista 22, Bucurestiul Cultural, nr. 116 - Spectacole în Anul Caragiale
Vedem pe scenă o trupă de tineri actori perfect antrenată pentru efortul la care o supune Gigi Căciuleanu iar dacă Istvan Ţeglaş e actor cu pregătire anterioară de dansator, ceea ce explică performanţele sale scenice de acum, ceea ce realizează actorii Ştefan Lupu şi, mai cu seamă marele performer al spectacolului care e Lari Giorgescu e demn de toată stima.
Mircea Morariu, Familia nr.12 - Caragiale şi teatrul coregrafic
După ce am văzut D'ale noastre (de câteva ori chiar, pentru că mi-a plăcut mult şi l-am degustat pe îndelete), cred că acest spectacol e una din cele mai valabile propuneri de descoperire a umorului lui Caragiale cu un ochi nou, proaspăt, lipsit de încrâncenare, răutate, ironie superioară.
E în acest spectacol multă candoare şi nenumărat de multe momente care îţi ridică inima, care te fac să te simţi pur şi simplu bine. Muzica e minunată, de multe ori recognoscibilă pentru că frânturile alese sunt dintre cele foarte cunoscute, iar performanţa trupurilor actorilor-dansatori e uluitoare. Lari Giorgescu, în discursul lui Caţavencu, e de ţinut minte, dar la fel e şi în nebunia-durerea lui Ion, din Năpasta. (...) Mergeţi la D'ale noastre cu urgenţa pe care o aveţi când în oraş e un eveniment unic.
Răzvan Penescu, Liternet -Cu drag despre D'ale noastre
„E bine că, după dansul clasic, supus constrângerilor, trăim etapa dansului liber. Iar pe mine mă pasionează mecanismele interne şi în D'ale noastre am pus mult din ce am descoperit, dar îmi doresc ca spectacolul să fie ca o prăjitură. Când o mănânc, mă bucur de gustul ei şi nu mă interesează câtă făină are, câte arome s-au pus, câte ouă... Dozajele sunt de două feluri: ale coregrafului, care-şi impune viziunea, şi ale interpreţilor, care intră în relaţie cu cei care-i privesc. Acestea sunt nuanţe care trebuie să vină dintr-o construcţie clară. Iar D'ale noastre, ca şi Carmina Burana de la Târgu Mureş, este un spectacol foarte elaborat. Când scrii pe corpul cuiva, căci asta face coregraful, eşti ca la windsurfing. Nu poţi avea încredere, că marea nu e lină, are valuri, care nu ştii când vin. Iată de ce D'ale noastre începe cu umanoizi în furtună. Aşa suntem toţi şi e frumos." Gigi Căciuleanu