"Spectacolul instaurează familiaritate între scenă şi sală, mai ales prin abilitatea de a conferi faptului “mărunt” relevanţă artistică. Delimitând esenţa de aparenţă, întreaga echipă de la Dineu cu proști dă publicului ocazia de a găsi momente de umor și haz, dar și de reflecție despre societatea occidentală care-a păstrat, sub masca politeţii şi a convenţiilor, o violenţă inerentă fiinţei umane din zilele noastre.

(...) Aparent ridicol și chiar stângaci, François va rostogoli întreaga încărcătură comică ce se transformă într-un “bulgăre de zăpadă” încărcat de ironie și haz. Horațiu Mălăele este perfect în această partitură savuroasă, comicul său este viu şi foarte colorat.

(...) Elegantul Ion Caramitru dezvăluie, cu mult farmec, cinismul burghezului sastisit şi îşi afişează cu ostentaţie dispreţul faţă de partenerii de dialog".

Mădălina Dumitrache, Web Cultura - Iubirea, încotro? Ar trebui regândită iubirea?    

"Am revăzut „Dineu cu proşti" la cea de-a 100-a reprezentaţie. Biletele, vândute cu vreo trei luni în urmă, au fost insuficiente. Sala mare a Teatrului Naţional gemea de lume. Spectacolul, o vedetă a genului bulevardier, ocupă de peste trei ani locul întâi în top. Un fenomen! De studiat. (...) Cronicarul din mine se ruşinează la gândul că din fotoliul de premieră ignorăm adesea destinul şi scopul uman ale unor spectacole ca acesta'.  

Doina Papp, Adevărul - Râsul eliberator  

Piesa intră în categoria textelor necesare pentru teatru. Şi nu doar necesare. Mai întâi pentru că îi fac instituţiei viaţa mai fără griji, căci publicul plătitor, dornic să vadă astfel de texte pe scenă, nu e nicidecum puţin numeros şi asigură o vreme îndelungată săli arhipline. (...) Foarte bine, aş zice fără cusur, conduce din punct de vedere regizoral spectacolul Ion Caramitru. El nu vrea să se pună pe sine în evidenţă, în schimb nu lasă nimic la voia întâmplării, urmăreşte cu succes evidenţierea insolitului, a umorului caracterelor şi al situaţiilor, vrea să potenţeze şi să maximizeze efectele răsturnărilor acestora din urmă. Formula de spectacol contează mult şi cu folos pe distribuţia sans défaut. Cred că nici cel mai cusurgiu critic nu ar putea avea ce să le reproşeze actorilor Costina Ciuciulică, Alexandru Georgescu, Horaţiu Mălăele, Dorin Andone, Medeea Marinescu sau Alexandru Bindea. Şi nici nu ar putea să nu îl elogieze pe Horaţiu Mălăele, un Bourvil român, absolut senzaţional şi de data aceasta.          

Mircea Morariu,  Teatrul Azi, nr.1-2 ,2011 - Dineu la Naţional

Bucuria pe care o dă spectacolul lui Caramitru vine atât din verva textului, cu replici memorabile (traducere excelentă în limba română de Tudor Ţepeneag), cât şi din firescul cu care îşi înzestrează Mălăele personajul, atribuindu-i fineţe, sensibilitate, dincolo de naivitate sau de prostie, de apucăturile de gogoman sau de lipsa de inteligenţă. Cred că Mălăele a dat mare importanţă nuanţei semantice a acestui cuvânt atunci când a început să pună „carnea" pe „scheletul" personajului. L-a îndrăgit, altfel nu-l făcea perfect. (...) Hazul ţine de la început până la sfârşit, dar buna dispoziţie e însoţită, pentru spectatorul inteligent, de nuanţa psihologică a textului, de care ţin cont pe întreaga durată a jocului scenic atât Horaţiu Mălăele, cât şi ceilalţi actori aleşi pentru a reliefa situaţia şi a constata pe cine domină prostia. (...) Acestei montări în stil clasic de la TNB i s-a dus buhul foarte repede. Nu numai că e o comedie şi se râde mult, ci şi pentru că, sper că e aşa, îndeamnă la meditaţie asupra prostiei ce nu se dă extirpată".

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional, Mălăele, sensibil în comedie psihologică 

„La ediţia din acest an a Festivalului de dramaturgie contemporană - a XXII-a -, care a avut loc la Teatrul „Sică Alexandrescu" din Braşov, vedetă a fost Actorul. (...) Premiul de excelenţă nu putea să-i revină decât inegalabilului Horaţiu Mălăele, care, în Dineu cu proşti (regia Ion Caramitru), s-a întâlnit cu unul dintre rolurile vieţii lui (a câta oară?). Ne-a amintit de Bourvil, dar şi de bogăţia sufletească şi de gând, de inteligenţa scenică şi umorul delicat pe care e clădit nemăsuratul lui talent".

Doina Papp, Revista 22, Dramaturgia contemporană şi actorii  

„Povestea imaginată de Francis Veber are un farmec nebun, un comic solid, în cascade, care se construieşte din acumularea încurcăturilor, gafelor provocate de Pignon. (...) Regizorul Ion Caramitru a avut răbdarea şi priceperea de a lăsa povestea să se nască, fără tuşe groase, fără explicitări inutile. Nimic nu parazitează, nu invadează această istorie simplă, perfect scrisă. (...) „Dineu cu proşti" va avea succes mulţi ani de-aici înainte. Şi principalul argument nu este faptul că avem de-a face cu o comedie (e şi asta, fireşte), ci mai ales pentru că e un spectacol care are atmosferă, partituri valoroase şi interpretări pe măsură, are "faţă" de Teatrul Naţional, e sincer, are o morală simplă, e reconfortant şi se integrează perfect în repertoriul montărilor frumoase, cuceritoare, din categoria celor care vor aduce mereu public în sală". 

Răzvana Niţă, Port.ro - Lanțul  

Fără artificii inutile şi fără a „forţa" mecanismele comediei, noul spectacol de la TNB reuşeşte să fie exact ceea ce şi-a dorit: o comedie la care se râde mult şi bine. Cu Horaţiu Mălăele în mare formă, „Dineu cu proşti" va face mult timp de acum încolo săli arhipline. Şi nu degeaba".

Robert Bălan, România Liberă, Dineu cu proşti la TNB: Se râde mult şi bine  

„Din motive obiective nu am putut viziona la premieră spectacolul. După o lună de la lansare, sala mare a Naţionalului bucureştean era arhiplină. Are peste o mie de locuri! La finalul reprezentaţiei, spectatorii au aplaudat minute în şir. Unii strigau alături de „clasicul" - „Bravo !" , „Vă rugăm, mai jucați odată pentru noi !", „Încă odată !", etc. Rar am întâlnit o asemenea manifestare de entuziasm din partea marelui public, stăpânul absolut al teatrului. (...).Horaţiu Mălăele adoptă căi noi de expresie în această partitură asimilată cu atenție pentru sensurile diverse ale replicii, tratate cu fineţe, la nuanţă. Precum un mare actor, categorie rară căreia îi aparţine, Horaţiu Mălăele descifrează şi scoate în evidenţă dublul sens al replicilor lui Francois, legat de specificul strict caracterial al personajului, dar şi de tiparul contextului tematic al situaţiilor ironic propuse de dramaturg. Speculează fermecător naivitatea omului simplu, un maniac de fapt, mândru de preocuparea sa de a se refugia în construirea de edificii celebre din ... beţe de chibrit, dar sincer în analiza situațiilor în care este implicat. Sinceritatea lui Francois devine filtru comic exploziv al fiecărei scene, aprins cu măestrie de Horaţiu Mălăele. Este vrednică de apreciat modalitatea în care actorul reinventează expresia comică, fără ostentații manieriste. (...) „Dineu cu proşti" este un spectacol ce TREBUIE VĂZUT. (...) Este o comedie la superlativ, exemplar susţinută de realizatori, slujitori cu har ai actului artistic. Într-o societate tulburată de amărăciuni, acest spectacol rămâne o oază de bună dispoziție pentru cei tratați ca nişte proşti, că pot avea şi speranţa de a da replică prin atitudine îngâmfaţilor snobi, atât politicieni, cât şi „analişti" din diverse medii. Acest spectacol de comedie nu e derizoriu, are consistență prin mesajul comunicat , precum şi "Artă" de la Teatrul "Bulandra", care stilistic propune o altfel de dramaturgie".

Ileana Lucaciu, Spectator, Comedie la superlativ