"Profesor şi teoretician de excepţie al artei actorului, regizorul Ion Cojar propune un spectacol de teatru adevărat, emoţionant, tradiţional prin o nouă abordare a piesei, căreia îi descoperă valenţe percutante, cu adresă directă la actualitatea zilelor noastre.

Regizorul Ion Cojar nu forţează prin nimic nota actualizării, colaborează cu scenografii Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu, cât şi cu o admirabilă echipă de actori, şi demonstrează că de când lumea principiile, morala au trecut prin momente de criză.

Reuşita emoţiei degajate de acest spectacol ce ne provoacă să gândim la rostul principiilor şi moralei, se datorează proiectului regizoral înfăptuit ireproşabil de actori".

Ileana Lucaciu, România Liberă - Timpul Liber, 2006 - Un spectacol pentru sufletul oricui 

“Dacă îţi plac comediile romantice, îţi recomand din toată inima acest spectacol.

Dacă nu-ţi plac, nu-i nimic: spectacolul se recomandă singur, prin actori de excepţie. Dan Puric şi Ileana Stana Ionescu sunt extraordinari, dar şi întreaga distribuţie e la mare înălţime. Regia maestrului Ion Cojar, bazată pe lucrul atent cu actorul şi cu emoţia spectatorului, este al doilea punct forte al spectacolului.

O comedie amară cu happy-end, despre un om anapoda care reuşeşte, fără să-şi fi propus, să o transforme pe răţuşca cea urâtă (Irina Cojar în Frosa) într-o femeie frumoasă şi mai ales iubită. Un „Pygmalion” sensibil dar cu umor, românesc dar elegant, interbelic dar actual.

Un spectacol care abordează cu modestie şi duioşie idealismul, umanitatea şi dragostea. Şi încă ceva: bucuria teatrului, bucuria actorilor de a juca pentru tine şi bucuria ta de a-i privi, de a râde şi de a plânge la o poveste frumoasă. Nimic mai mult şi nimic mai puţin”.

Maria Manolescu, Time Out, 3-16 martie 2006 - Idolul şi Ion Anapoda 

„În comedia presărată cu tristeţi mărunte şi o muzică răscolitoare, Frosa (Irina Cojar), servitoarea orfană, reînvie mitul Cenuşăresei transformându-se într-o femeie căreia nimeni nu i-ar fi bănuit frumuseţea şi inteligenţa. Textul lui G. M. Zamfirescu a fost montat de unul dintre cei mai buni teoreticieni de teatru de la ora actuală din România, Ion Cojar”.

Dan Boicea, Adevărul – 2006 - „Molly Sweeney” şi „Idolul şi Ion Anapoda” declanşează războiul calităţii pe scenele bucureştene 

„În primul rând Ion, în interpretarea lui Dan Puric, a fost mai puţin veşnicul încurcă lume care i-a adus porecla de Anapoda, ci apărătorul înfocat al unor principii care ar putea să apară ciudate în ochii celor obişnuiţi cu compromisul. Puric, mimul neîntrecut, îndrăzneţul autor de spectacole, se dovedeşte şi un interpret excelent, care ştie să treacă vertiginos de la stările de nervozitate şi agitaţie extremă, la un calm meditativ de călugăr budist. Foarte bună este şi tânăra Irina Cojar, strănepoată a lui G. M. Zamfirescu, interpretând rolul destul de dificil al Frosei. (…) Ileana Stana Ionescu, care a mai jucat-o pe Stăvăroaia, îi dă acum mai multă culoare. Gazda autoritară cu servitoarea şi cu cei doi chiriaşi ai ei este tandră cu nepoata, visează la averea pe care o va obţine prin măritişul Mioarei cu „Moartea obosită”, primeşte cu stoicism dezamăgirea, dar are şi înclinaţii erotice faţă de Ion. Jocul ei este atât de incitant încât aproape fiecare replică sau gest sunt răsplătite cu aplauze”.

Octavian Sava, Cronica Română, 17 octombrie 2006 - "Idolul și Ion Anapoda" la Național 

"Prima montare cu "Idolul si Ion Anapoda" semnată de Ion Cojar a avut loc pe scena Naţionalului în 1980, afişul consemnând, timp de unsprezece stagiuni, nume de rezonanţă ale primei noastre scene: Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu, Coca Andronescu, Mihai Fotino, George Paul Avram, Ion Marinescu. Acum tot la Teatrul Naţional din Bucureşti, Ion Cojar redescoperă pentru a doua oară sensurile profund umane, principiile morale ce se desprind din comedia lui G.M. Zamfirescu, într-un spectacol în care virtuozitatea interpretativă se împleteşte cu un impecabil demers regizoral. Mai mult, montarea de astăzi are o actualitate redescoperită în permanenţa unor moravuri şi năravuri sociale, îmbină firesc comicul cu lirismul şi cu un sâmbure de amărăciune.

Scenografii Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu au fost în consens cu gândul regizoral, realizând ambianţa intimă a Sălii "Atelier", un decor funcţional cu parfum de epocă, de fapt o "vitrină" din care răsar, fiecare din camera sa izolată, eroii comediei, pentru a ni se dezvălui în încăpătorul salon - sufragerie. Intriga este pe cât de simplă, pe atât de încărcată de sensuri".

Eugen Comarnescu, Cronica Română-2006 - Redescoperirea unui savuros text interbelic 

"Un merit incontestabil al succesului şi atunci şi acum îl deţine Ileana Stana Ionescu. Parcă nici nu au trecut anii. Ileana este la fel de tânără, explozivă, cu un temperament care îi domină pe toţi şi subjugă spectatorul. (...)

O armonie care vine din instinctul ei extraordinar pentru scenă, seriozitatea şi probitatea cu care se apropie de fiecare rol. Nu doar personajul este însufleţit de ea, ci şi întreaga ei experienţă de viaţă, gândurile cele mai profunde se revarsă asupra personajului. O armonie pe care, de altfel, o simt şi ceilalţi colegi când se află alături de ea şi desigur publicul".

Irina Budeanu, Azi – 2016 - Stăvăroaia cu Ileana Stana Ionescu

„Ion-ul lui Dan Puric este sucitul inocent care învaţă să fie „rău’’ ca să se poată adapta oportunismelor din jurul lui. În realitate, duritatea lui e doar de suprafaţă. Irina Cojar personalizează excelent, din detalii: încruntare, mers apăsat, mişcări fruste, o servitoare sărăcuţă cu duhul, care încet-încet devine răţuşca cea frumoasă.”
Mihaela Michailov, Prezent 

„Duceţi-vă să vedeţi acest cuceritor spectacol! Veţi pleca încântaţi de ritmul şi umorul special pe care Ion Cojar îl imprimă acestei dulci-amare comedii. Veţi avea palmele încinse de atâta aplaudat! Cum să nu-l aplauzi pe Dan Puric - el e Ion cel Anapoda, desigur! -, care şi cu acest rol ne demonstrează că se joacă, precum un veritabil magician, cu harul lui, scoţând la iveală, cu fiecare rol pe care-l creează, alte şi alte scânteieri de inteligenţă, de spirit, de haz, de originalitate. Toţi sunt excelenţi în spectacol. Şi Ileana Olteanu, şi Irina Cojar, şi Mimi Brănescu, şi Matei Alexandru, şi Afrodita Andone. Dar cu totul extraordinară este Ileana Stana Ionescu, cea care apărea şi în varianta de acum 15 ani a spectacolului, tot în rolul Stăvăroaiei.”
Silvia Kerim, Formula As

"Sub lupa lucidității autorului, Ion Cojar a transformat comedia amară, cu haz suculent, dar cinic demonstrând că cele mai înălțătoare porniri și sentimente umane nu trebuie să rămână doar iluzorii și ridicole prin sinceritatea lor și să fie ascunse. Nu doar lumea lui G. M. Zamfirescu, ci și lumea noastră e o lume a trucurilor sentimentale, a deriziunii de care suntem conștienți atunci când ne cunoaștem propriile limite, cele care ne aduc, uneori, cu brutalitate la pământ. Așadar, în extraordinara vitalitate a personajelor, contrazicându-le lirismul tradițional, se află cheia originalității și a succesului acestei montări. Realizatorul a distilat și a modernizat spiritul lui Gemi, grație interpretărilor actoricești de mare ținută".

Mădălina Dumitrache, Catchy - Farmecul discret al comediei de modă veche – Idolul și Ion Anapoda