"Recunoaştem aici ideea lui Dan Puric despre participarea poporului român la universalitate prin ceea ce are mai specific, anume perspectiva cosmică a culturii tradiţionale. Totuşi, spre deosebire de Suflet românesc şi Royal fashion, Înşir’te mărgărite ni se pare un spectacol mai puţin închegat, ca un colaj de tablouri insuficient asamblate.

(...) Observaţiile critice privesc aşadar unele aspecte legate de realizare, dar nu angajează viabilitatea şi potenţialul expresiv al experimentului ca atare. Valorificarea mitului readuce teatrul către sursele sale originare, în maniera tragediilor antice, reînscrisă contextului autohton de reprezentări, demers la fel de îndreptăţit şi de ofertant ca o montare clasică la Comedia Franceză".

Alexandru Mamina, Revista Cultura - Înşir-te mărgărite, valorificarea dramatică a mitului  

"Recunosc că imaginea Zmeului măsurând calea cu bastonul său (în egală măsură bâtă, baghetă magică şi toiag) încă mă urmăreşte. Ca şi farmecul lui magnetic, braţele desfăcute în aripi, privirea de clovn izgonit. Ce frumos ştie Puric să-şi salveze personajul fără a-l absolvi, ca o mângâiere fără iertare, compasiune fără acceptare!

Explozie de optimism, carismă, ludicitate, bogăţie de sensuri, bună dispoziţie – o superproducţie care cu siguranţă va avea parte de un public numeros, aici ca şi oriunde.

Bine, frumos, senin, împlinit. O victorie. Ca în basme...."             

Răzvana Niţă, Port.ro - Glisând, valsând... Passe-partout... Basmul    

"Zmeul Zmeilor, deși e numit de Sorina ”Zburătorul”, e mai degrabă un fel de înger căzut, un demon vampiroid, un Dracula… Dar, mai presus de toate, este bărbatul mai mult decât matur, care încă mai poate să fascineze și să cucerească. Zmeul Zmeilor e melancolic, merge sprijinindu-se în baston, se simte tot mai bătrân și mai obosit, dar dacă e cazul, întinerește brusc și o seduce pe Sorina ori pe cine vrea, sau încropește un step sălbatic alături de stolul lui de vampiri, spirite negre, lilieci, ce-or fi. Realmente impresionant acest dans al vampirilor, ca și scena războiului dintre îngeri și demoni, în cursul căruia întunecimea se prelinge de pe demoni și aceștia se transformă fulgerător în îngeri. Două momente antologice ale spectacolului, pe care le-aș revedea de nenumărate ori".

Gabriela Hurezean, Muze şi arme - ”Înșir’te mărgărite” – step cu vampirii   

"Ilustrația muzicală este variată și atractivă, cu intenția de a servi ideile regizorului exprimate în principal prin mișcare și dans. Adeseori regia impune un … “ralanti” ilustrării vizuale, mult prea încetinite pentru a transmite prin expresie corporală esențe ale conflictului dictat de poveste".

Ileana Lucaciu, Spectator - “Înșir’te mărgărite” – Teatrul Național “I.L. Caragiale” (Sala Mare – inaugurarea)   

"Dan Puric a lăsat să cadă toate măştile rolurilor pe care le-a încercat de-a lungul carierei sale şi s-a dezvăluit în toată strălucirea sa de OM. Cu răbdare, cu meticulozitate, cu atenţie, acordându-şi lui însuşi un răgaz, a căutat actori cu care să rezoneze, care să primească provocarea de a-şi recunoaşte sensibilitatea, dansatori care să nădăjduiască alături de el la bucuria fragilităţii clipei când trupul îşi aduce aminte că este un templu, a căutat metode de a aduce mai aproape de spectatori simplitatea basmului românesc. Şi a reuşit deplin".

Loreta Popa, Evenimentul Zilei - „Înşir’te mărgărite”, sau nevoia acută de a ne întoarce la Poveste 

”Înșir’te mărgărite, marca Dan Puric, este un regal artistic. El joacă Zmeul Zmeilor în poveste. Şi chiar este!

Trebuie să fii complet opac la suflet să nu te laşi fermecat de un astfel de monstru fermecător.

... Ca orice zmeu care se respectă, are armata lui de bodyguarzi-slujitori-dansatori-magi-oşteni, instruiţi până-n dinţi. Au bătut din picioare într-un moment de step dezlănţuit, care a făcut să tune de aplauze toată sala. (...) Toate laudele uluitoarei trupe de artişti în frunte cu unicul Dan Puric".

Paula Romanescu, Viaţa medicală - Şi mărgăritul se tot înşiră