"Acest spectacol trebuie să fie văzut. Cu forța. Să fie proiectat în aer liber, ca film, dacă nu se poate juca, să meargă prin țară, să existe cu adevărat dezbateri după. Să afle tinerii, dar și părinții lor superficiali, dar și profesorii care predau trei rînduri despre Revoluție, despre comunism și lagărele comuniste, despre întuneric, frică, privațiune de libertate, de proprietate, despre tortură, despre securitate, despre securiști, despre Mineriadă."

Marina Constantinescu, Radio Europa Liberă România - Fragmentarium. Subiectiv. Câte ceva despre premisele libertății 

"Dincolo de Revoluția „noastră” din decembrie 1989, au existat milioane de revoluții individuale. Tocmai prin această trimitere la istoriile anterioare, la familie ca mod de conexiune cu trecutul, la biografiile fiecăruia și la locul în care au fost surprinși de evenimente, piesa Lidiei Vidu face ceea ce multora le scapă: subliniază faptul că în spatele evenimentului există o istorie."

Mădălin Hodor, Revista 22 – Revoluțiile noastre toate  

"Oana Pellea a depus mărturia poate cea mai mișcătoare a serii fiindcă pentru ea momentul Revoluției din decembrie 1989 a coincis cu o revoluție personală, a pus punct unei rătăciri visătoare în care tânăra fată protejată de familie se instalase fără să-și dea seama și a deschis traseul unei existențe asumate, responsabile. Dincolo de ceea ce a construit pe scenă sau în filme, dacă Oana Pellea este astăzi cine este – cetățeanul responsabil, care ia poziție publică atunci când simte că e nevoie de ea, omul întreg – asta a început atunci, la Revoluție. Și ar fi fost frumos să se întâmple la fel cu mult mai mulți oameni din România."

Cristina Modreanu, Revista Scena – Revoluția “detronată”  

"Spectacolul este cu mult peste spectacolele românești produse în ultimii ani sub titlul de teatru documentar, iar asta se datorează și profesionalismului actorilor implicați. Un spectacol care speculează din plin avantajele unei săli în aer liber și care este special gândit pentru Amfiteatrul Teatrului Național I.L. Caragiale București."

Nona Ropotan, Bookhub – Revoluția actorilor – Istoria unui spectacol de teatru documentar  

"Cel mai emoţionant moment mi s-a părut intervenţia Florentinei Ţilea, pionieră fruntaşă în acele timpuri, selecţionată să-l întâmpine pe dictator la vizitarea judeţului Iaşi."

"Proiecţiile au fost nu doar cool şi larger than life, proiectate pe zidul panoramic de sute de metri pătraţi ai cuşmei Teatrului Naţional, ci şi un adevărat comentariu regizoral, subliniind cuvinte şi idei exprimate de protagonişti. Un fel de voice over vizual, foarte bine echilibrat, neintrusiv, dar esenţial în curgerea întregii seri."

Alexandru Pătrașcu – Despre Operă și Adevărul 

"Principala calitate a montării „Jurnal de România. 1989” e că, răspicat și fără echivoc, condamnă comunismul de la înălțimea unei instituții culturale de prim rang: Teatrul Național din București."

Horia Ghibuțiu, Blog – Jurnal de România.1989, a doua condamnare a comunismului  

"Vizual, spectacolul e o performanță în sine. Creația multimedia realizată de Cristina Nicoleta Baciu suportă foarte bine ideea spectacolului iar muzica lui Ovidiu Zimcea asimilează și reflectă cu atenție un univers tulburător. Dinamică, expresivă este grafica animată, benzile desenate realizate de Gabriela Schinderman."

Marian Popescu, Blog – Teatrul revoluției. La vreme de boală 

"Am părăsit "Jurnal de România. 1989" emoționată şi convinsă că această serie de teatru documentar ar putea continua cu multe alte poveşti personale care, dacă nu vor fi spuse, se vor pierde iremediabil. Este un spectacol care merită văzut de toate generaţiile. Vremurile de criză unesc oamenii şi în situaţia noastră de pandemie, Revoluţia din 1989 ne reaminteşte de unde am pornit şi pentru ce trebuie să luptăm: libertatea de acţiune şi de gândire, mereu sub un atac de o formă sau alta intern sau extern, naţional sau global -, care poate să ni se ia, din nou, în orice moment."

Alexandra Ares, revista Neuma - Un spectacol ingenios și electrizant  

"Aceste confesiuni ne ajută să înţelegem România"

Medana Weident, Deutsche Welle – Jurnal de România. 1989 

"„Jurnal de România. 1989” e un spectacol inedit, sincer şi necesar, iar faptul că se joacă exact deasupra unuia din locurile emblematice ale Revoluţiei (şi mai apoi ale altor evenimente) are o simbolistică specială, perfect asumată."

Ionuț Mareș, Ziarul Metropolis – Jurnal de România. 1989. Istorie și istorii  

"Trebuie subliniat că ”Jurnal de România.1989” nu este o evocare banală, prezintă file personale de viață, raportate la momentul trăit de noi toți. Emoționează și răscolește sufletul. Surprinde prin originalitate și inovație în expresia teatrală, servind tema necesității de a judeca astăzi comunismul și istoria sa care a distrus societatea, finalizată dramatic cu pierderi de vieți. Repercusiuni are și acum prin unele mentalități active la unii cetățeni, sub scutul politicienilor. ”Jurnal de România.1989” servește memorabil menirea către public a actului teatral – cultură și educație."

Ileana Lucaciu, Blog – Spectacol de excepție. Poate emoționa și răscoli sufletul  

"Mi se pare excelent că avem un spectacol politic la TNB. Sunt foarte curioasă cum/dacă o să influențeze asta repertoriile teatrelor de stat."

"Dincolo de simpatii și antipatii, mi s-a părut foarte interesant să-l văd pe Ion Caramitru cum își spune povestea implicării în Revoluție, cum a ajuns să spună acel “Fraților, am învins” în direct pe postul de televiziune."

Mirela Petre, Libertatea – Recomandările săptămânii. Jurnal de România.1989  

"Spectacolul „Jurnal de România. 1989”, regizat de Carmen Lidia Vidu la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti, este un act responsabil de memorie.

Povestită aşa, Revouţia Română nu e doar o lecţie de istorie tocită pentru o notă bună sau o anecdotă spusă la o masă în familie. Spectacolul jucat în Sala Amfiteatru TNB nu îţi dă voie să „ştii tu mai bine”; pentru că e percutant, are sinceritate artistică, asumare morală şi împlinire estetică. "Jurnal de România. 1989" este un spectacol necesar."

Alina Epîngeac, Amfiteatru – Jurnal de România.1989 – demnitatea memoriei asumate  

"„Adevărul despre Revoluție”, o sintagmă vidată de sens de la atâta invocare în primii ani de libertate, nu este nici acum cunoscut. Cine a tras în decembrie 1989, cine a avut acces la putere, ce rol a jucat Securitatea, cine a orchestrat procesul lui Ceaușescu? Avem aceleași întrebări ca în 1989. Spectacolul lui Carmen Lidia Vidu stă sub semnul acestor perspective înșelătoare. 

Cu o strălucitoare rochie roșie de seară (metafora comunismului), Florentina Ţilea povestește în prolog cum l-a înlocuit, când era mică, pe fratele său bolnav într-un spectacol dedicat „tovarășului”. Nu e întâmplător că istoria istoriilor Revoluției începe cu o măsluire."

Oana Stoica, Scena 9 – Revoluția, pandemia și bucureștenii  

"Pentru că despre revoluție, în special, este pentru generațiile viitoare, nu neapărat pentru cei care au trăit-o, spectacolul se încheie cu o bandă desenată, un jurnal al evenimentelor de la revoluție. Inteligent.

Și pentru că benzile desenate sunt despre eroi, aici sunt desenați eroii necunoscuți, cei cărora le datorăm recunoștința iar copii îi vor putea iubi. "Jurnal de România. 1989" nu te mișcă, chiar te zguduie."

Dana Cristescu, Hotnews - Ce ne mai spunem când nu mai vorbim despre Revoluția din 1989?  

"De la început până la sfârșit impresia este puternică. Ai cumva senzația că retrăiești scene din teatrul antic. Așa cum îți închipui că era. O persoană vine și îți spune pe scurt, în cuvinte deloc sofisticate, ce i s-a întâmplat din copilărie și până în decembrie 1989. Ce impact a avut acel moment de cotitură în istoria lui și a familiei. Între timp, pe ecranul uriaș din față, pe panourile mari din lateral și pe hainele spectatorilor sunt proiectate texte scrise de mână, imagini fotografice, scurte secvențe de film. Abundența de mijloace folosite artistic și prezența directă a celor patru martori - actori se topește într-un tot rotund și finisat fără cusur."

Carmen Săndulescu, Radio România Internațional - ”Jurnal de România. 1989”, premieră la Teatrul Naţional Bucureşti 

Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie - Carmen Lidia Vidu, 2021

Participare în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, Timișoara, 2020