"...regizorul georgian propune o surprinzătoare interpretare a ultimei piese a lui Cehov, într-o cheie foarte poetică, într-un desen scenic cu imagini de o frumusețe care-ți rămâne pe retină, o frumusețe aș zice antitrend, o poezie aproape sufocantă, deși în mare parte justificată, și care, venind la pachet cu un ritm just al spectacolului, face ca această „Livadă de vișini” să aibă, cel puțin în prima parte, o forță de seducție reală.

Personajele sunt și ele interesant create, tot timpul la limita dintre patetic și ironizarea propriului patetism. Ranevskaia, în interpretarea Irinei Movilă, este o prezență copleșitoare pentru toți bărbații din jur – copleșitoare prin feminitatea ei irezistibilă, delicată, ca un vulcan care stă permanent să erupă, misterioasă, ușor nesigură pe alocuri, purtând cu ea povara unor suferințe pe care i le simți în priviri și mai ales în zâmbet.

Într-un rol care-l pune în valoare, Ioan Andrei Ionescu este un Lopahin în care se simte puternic forța brută a progresului, a lumii noi, țăranul care își construiește singur viața, dar care, fără să înțeleagă cu adevărat, rămâne cu piciorul în două lumi.

Raluca Aprodu face din Varia un personaj care nu se îndepărtează prea mult de Varia cea consacrată, e foarte sigură pe ea, îi conferă o feminitate reprimată și o tristețe din care izbucnesc adesea luciri dintr-o copilărie nu de mult încheiată, ca niște baloane de săpun care se sparg, ea rămânând închisă într-un fel de incapacitate cronică de a acționa în direcția propriei fericiri. Crina Semciuc este o Ania surprinzătoare, e copilăroasă, e o apariție puternică în rochița ei albă, cu dantelă, ca de păpușă din alt secol, cu îngerul ei de cârpe, care parcă-i seamănă puțin, are umor și încă nu s-a contaminat de patetismul din jur."

Monica Andronescu, Yorick.ro – Când Livada de vișini e o scamatorie  

"... regizorul formulează, în timpul spectacolului, prin mijloace de expresie tipice universului său teatral, o sumedenie de răspunsuri la această întrebare. Multe dintre ele vor șoca publicul bucureștean – înclin să cred că e o montare pentru care încă nu suntem pregătiți pe de-a-ntregul: vom întâmpina cu repetate chemări la rampă o distribuție preponderent tânără, noi, cei ce venim la teatru mai cu seamă ca să-i aplaudăm pe marii noștri actori, cărora le îngăduim doar prestații majestuoase, de idoli? Vom tolera secvențele de nuditate masculină frontală (non-erotică) sau cortegiul de ironii cu care se construiește un rol de „drag queen” într-un text clasic? Sau vom împrumuta vorbele lui Anton Pavlovici, după premiera din 1896 a „Pescărușului” – „piesa s-a prăbușit cu zgomot, în teatru stăruiau o încordare apăsătoare, nedumerirea și jena. Actorii au jucat prost și infam.”? Ne va păcăli maniheismul cromatic al fabuloaselor costume din piesele acestui regizor pasionat de design vestimentar și vom împărți, simplist, spectacolele în bune și proaste?

Eu însumi, ca vechi spectator de teatru, am fost tulburat, m-am simțit provocat, dar am sfârșit prin a fi sedus de interpretarea doiașviliană a textului cehovian. De aceea, vă îndemn să nu înfigeți toporul în curajoasa „Livadă de vișini” a lui David Doiașvili, care ne conectează la teatrul contemporan printr-o lectură fecundă a clasicului Cehov.

...Pentru Ioan Andrei Ionescu, Lopahin e oportunitatea carierei pe cea mai mare scenă a țării și nu o ratează, Irina Movilă izbutește o Ranevskaia memorabilă, iar prestația lui Mihai Constantin (în rolul bătrânului Firs), cu mersul său de Quasimodo, ne va urmări multă vreme."

Horia Ghibuțiu, Blog – Nu-nfigeți toporul în “Livada de vișini” a lui Doiașvili de la TNB  

"În Livada lui David Doiashvili, există acea stare de grație înfrățită cu uimirea în care teatrul își alcătuiește magic o viață proprie, fascinantă, independentă de viața noastră cea de toate zilele, dar născută, totuși, din ea, o viață creată din esențe și din infinite nuanțe inefabile. În această Livadă de vișini, teatrul se reîntâlnește cu imaginea apoteotică. David Doiashvili și-a compus spectacolul, montat în Sala Mare a Teatrului Național din București, într-un registru grav și necruțător, în care lecturile repetate, decantate și sedimentate, din Cehov, l-au condus pe regizor la o analiză mai incisivă, mai tăioasă a lumii crepusculare pe care o personifică Ranevskaia și cei din jurul ei, cei atașați ei. Demontarea mecanismului socio-istoric prin care se ajunge la actul simbolic.

Directorul de scenă a creat o atmosferă de “scene din viaţa la ţară”, dându-i fiecărui personaj dreptul de a-şi irosi cu credinţă propria viaţă. Regizorul are tactul de a nu le reduce la numitorul comun al unei viziuni obstinat actualizante, lăsându-le să trăiască (aparent) în epoca lor pentru a ajunge astfel şi în epoca noastră. Livada de vișini este un spectacol plin de sevă, în care regia, scenografia și interpretarea se întrec în a face palpabilă imaginea unei lumi clocotind de patimi, unde viața cochetează cu sentimente, idei, dispoziții în așteptarea noului.”

Mădălina Dumitrache, Catchy.ro – Petrecere pe timp de ciumă – Livada de vișini  

"Personajul meu preferat e… dulapul! Din el intră și ies personaje, în el se topesc și renasc amintiri și așteptări, dispar situații și temeri… El veghează pe tot parcursul spectacolului. Ba rămâne chiar și în pauză și „se uită” lung la spectatori. Spectatorii (și mai ales oamenii de teatru) discută în pauză. Și sunt convinsă că o să discute la fiecare reprezentație. Unii sunt de acord cu nuanțele din spectacol, alții nu. Fie că îți place, fie că nu, fie că te refugiezi în fotoliu sau încerci să înțelegi ce se întâmplă pe scenă, cert e că spectacolul nu te lasă indiferent."

Eveline Păuna, Blog – Livada de vișini   

"Fotograme de râs, tristețe, ironie și o furtună de sentimente este ceea ce regizorul georgian David Doiashvili a creat pe scena Teatrului Național din București, în ”Livada de vișini” a lui A.P. Cehov, ca într-un altfel de ochean întors și interior. Un spectacol la care nu poți merge decât cu mintea deschisă și asta nu doar pentru că spectacolul conține scene de nuditate ci și pentru că această cronică de familie care ți se oferă, într-un format scenografic de reality show parafrazat, îți frânge inima trecându-te prin toate etapele vieții. Într-o lume în care totul pare a fi la vedere și de vânzare, cei de pe scenă și cei din sală devin consumatorii unor nostalgii voyeuriste și interșanjabile.

...Monica Davidescu strălucește în rolul Liubovei Andreevna Ranevskaia."

Simona Ioniță, AgențiadeCarte.ro – O livadă cu nostalgii voyeriste  

Festivaluri & Turnee

2017 – Festivalul Internațional de Teatru Tbilisi, Georgia (8 și 9 octombrie)