„Să fii văzută sau să rămâi invizibilă, să prezinţi o imagine care nu corespunde realităţii sau să fii tu însăți, să fii iubită pentru ceea ce eşti şi nu pentru ceea ce ceilalţi văd în tine sau să renunți la iubire definitiv? (…) Irina Movilă transmite fragilitate, dublată de o imensă putere de expresie. (…) Greul spectacolului stă realmente pe umerii ei și reușește, numai ea știe cum, să găsească răspuns la nenumărate frământări omeneşti.

 Îţi ia o vreme să te recompui după această întâlnire cu ea.(…) Am înțeles, la finalul spectacolului, că acest rol, Nora, face parte din cele care-ți modifică geografia interioară. Personajele interesante se suprapun în tine, se decantează şi îţi pot influenţa major sensibilitatea, gândirea, modul de a privi oamenii şi de a acţiona în viaţa ta personală.”

Loreta Popa, Adevărul - Cât suntem în viață putem alege  

“Într-o scenografie vie, minimalistă, dar ambivalentă (marca deja a inepuizabilei Maria Miu), Nora este o voce interioară, cu efecte psihedelice și halucinante, în care apar și dispar măști și jocuri secunde. Irina Movilă are și sclipire, și luciditate, devenind vocea unei Nore conștiente tot mai mult de feminitatea sa și de nevoia de a se descoperi pe sine.

Partenerii ei de scenă au disponibilități ludice, de râsu-plânsu doctorului Rank (Mihai Munteniță), ori de expresivitatea unui pumn de fier într-o mănușă de mătase cum e avocatul Krogstad (Șerban Pavlu). Cei trei copii-doctori (Bianca Marinescu, Geo Vișan și Robert Herea) din casa bântuită de obsesia unui fals pe o chitanță sublimează ideea regizorală a casei cu păpuși, chiar cu păpuși vii, hedoniste ori bântuite.”

Dan Mircea Cipariu, Agenția de carte - Feminități explorate și exorcizate  

“Ceea ce frapează din prima la spectacolul montat de Chris Simion-Mercurian este decorul creat de Maria Miu, între regizor și scenograf existând o veche simbioză artistică. Casa de păpuși imaginată de Henrik Ibsen este un spațiu aseptic, pur, amintind salonul de spital, cu o singură deschidere spre lume: ecranul negru, fereastră către bezna lumii, dincolo de care apar semne, simboluri, fantome, libertatea ca Fata Morgana. (…)

Cum e Nora Irinei Movilă? Iubitoare, gata de orice sacrificiu pentru bărbatul iubit, copilă în compania celor trei copii ai săi, uneori fericită, alteori umilită și zdrobită.”

Gabriela Hurezean, Muze & arme - Premieră la TNB: Nora, ”păpușa” care se trezește  

“Ceea ce primează, ceea ce este absolut vital în varianta de la TNB  a textului lui Ibsen este scoaterea în evidență a generozității pe care Nora Helmer o manifestă față de soțul ei, generozitate care o costă, în cele din urmă, liniștea casnică, dar care o conduce spre cheia libertății sale.

Vorbim (…) de un spectacol cu adevărat important în spațiul teatral românesc contemporan care izbutește, prin viziunea inovatoare și inedită a regizoarei Chris Simion-Mercurian să (re)aducă în atenție unul din cele mai puternice și însemnate texte ale dramaturgiei universale pe care îl folosește drept mobil al unei discuții sociale și culturale actuale și arzătoare.”

Tudor Costin Sicomas, Republika Kritica - Între vis, nebunie și realitate sau despre lumea-ospiciu de astăzi. „Nora” de Henrik Ibsen la TNB