“Stilul montării s-ar putea caracteriza prin rafinament și eleganță: corectitudine precis studiată, fără stridențe (voit novatoare sau de gust îndoielnic), acompaniamente sonore insinuante și tulburătoare. Montarea actuală te lasă să te gândești nu doar la implicațiile politice ale piesei, ci și la tragedia fără vârstă a relației dintre părinți și copii. Întreg spectacolul este emoționant și coerent, iar finalul răscolitor justifică ambițiile unei personalități creatoare.”

Mădălina Dumitrache, Bel-Esprit – Simfonie de cameră – „Părinți și copii”  

“”Părinți și copii” este un spectacol captivant, fastuos, eveniment cultural, bine venit pentru oricare categorie educațională de public. Spectatorii se pot și amuza ca la o comedie, dar majoritatea lor vor rămâne cu intenția de a regândi demersul actualității curente, ce le poate afecta dramatic existența prin motivarea promovată pentru un război drept pretext al unei ideologii absurde, dar cu sens de a domina lumea.”

Ileana Lucaciu, Spectator – Aplauze pe deplin meritate!   

“Adaptarea lui Friel a pus un filtru englez, mai abstract și ironic, pe atmosfera cehoviană a relațiilor, iar montarea inventivă a lui Massaci, a pus un al doilea filtru suprarealist la toate acestea, încercând să împingă granițele realismului lui Turgheniev și ale piesei "cehoviene" cât mai departe.”

Alexandra Ares, Liternet - Nihilism contra tradiționalism - Părinți și copii 

“Spectaculoasă, cu un ritm foarte bun încă de la premieră, vorbit într-o limbă română contemporană care sună, curge bine (traducerea lui Vlad Massaci, după textul englez al lui Friel), această nouă montare a T.N.B. va face, nu mă îndoiesc, săli pline.

Liviu Ornea, Liternet - Spectaculos și inegal – Părinți și copii  

“Vlad Massaci crează un puzzle al marii istorii din neînsemnate istorii personale, echilibrează tragedia cu ironii amare, marșând pe ideea unei permanente posibile reîntoarceri în timp.”

Alina Maer, Scene și cuvinte - Părinți și copii sau posibila întoarcere  

“Un spectacol greu, bine jucat ce îşi găseşte un loc aparte în repertoriul acestei stagiuni teatrale, oferind spectatorilor TNB oglinzi retrovizoare, avertismente, sugestii năucitoare despre nihilism, tradiţionalism, bolşevism şi noul imperialism.”

Dinu Grigorescu, Rinocerii – Părinți și copii de Brian Friel, după Turgheniev, la TNB  

"Spectacolul monumental inspirat de celebrul roman Părinți și copii de I.S. Turgheniev de la TNB se deschide cu panorama unei orchestre abandonate cu instrumentele în așteptare, pe care imensa scenă a Naționalului i-a inspirat-o scenografului Adrian Damian odată cu sentimentul unui grandios spațiu uman în restructurare."

Doina Papp, Revista 22 - Părinți și copii, fracturi ideologice sau generaționiste   

“O seară perfectă, în care o piesă de asemenea lungime poate părea o sperietoare. Senzația e exact pe dos, îți dorești să mai fie. Sau cum zice românul: își merită fiecare leuț.”

Dana Cristescu, PressHub - Teatru: „Părinți și copii”, de Brian Friel, sau dacă Turgheniev era irlandez  

“Spectacolul Părinți și copii de Brian Friel, după romanul lui Turgheniev, în regia lui Vlad Massaci, are îndrăzneala de a nu fi serios-rigid și reverențios-patetic. Adaptarea unui titlu clasic pentru scenă pică de multe ori pe o pantă previzibilă către un tribut melodramatic și demn, dar steril. Propunerea regizorală de la Sala „Ion Caramitru” are, însă, prospețime și o vigoare ce o ține departe de clișeele cu samovare și mese leneșe, cu filosofii de salon. Cheia tragicomică, pe care mizează întreaga structură, funcționează în contrapunct cu mesajul plin de pericol pe care îl conține acest apus decrepit, al unei lumi descompuse pentru a face loc uneia cu mult mai cinice.”

Alina Epîngeac, Revista Timpul - Părinți și copii – trecut și… trecut   

“E actual spectacolul ăsta. Prea actual. E, prin tot, de la text la decor și de la muzică la lumini, oglinda lumii noastre, cea de dincolo de ușile teatrului… E universal și, în același timp, personal. E superb, prin blândețea cu care spune adevăruri care dor. E impresionant, prin profunzimea personajelor, al căror interior se reflectă în fiecare detaliu al scenografiei. E necesar, prin mesaj. Știu că asta cu spectacol necesar a devenit un fel de clișeu, dar da, chiar e. E vindecător, într-un fel, prin cum vorbește despre dragoste… E dătător de speranță.”

Mădălina Mihai, Cultural 21 - Despre (dez)umanizare, cu iubire. Sau… „Părinți și copii”    

"Un spectacol admirabil a făcut Vlad Massaci. (...) reprezentația, beneficiind și de o scenografie extrem de interesantă semnată de Adrian Damian, de costume admirabile (Luiza Enescu), este una demnă de reținut. Naturalețea jocului actoricesc, în care au excelat Richard Bovnoczki, Alexandru Potocean, Andrei Huțuleac, Vitalie Bichir, Crina Semciuc, Mihai Călin, dar și ceilalți distribuiți în rolurile din piesă, Diana Dumbravă, Cosmina Olariu, Emilia Popescu, Măriuca-Serena Bosnea, Fulvia Folosea, Emilian Mârnea și Mihai Verbițchi, au conlucrat la succesul spectacolului".

Nicolae Prelipceanu, Viaţa Românească - Toamna teatrelor - Părinți și copii