Repertoriu curent
Regele moare
de Eugène Ionesco
Regele moare
de Eugène Ionesco
Data premierei: 28.11.2017
Durata: 1 h 40 min / Pauză: Nu
80 lei
60 lei
30 lei
Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare. Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din Jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Întreaga zbatere interioară a lui Bérenger‒ revolta, frica, spaima, groaza, tristețea, bucuria, dorința de a trăi, amintirile, nostalgia, resemnarea ‒ nu este altceva decât un ceremonial al trecerii prin care el, omul,învață acceptarea, învață a muri. Dar Bérenger nu e singur. O are alături pe soția sa. Regina Marguerite și Regina Marie ‒ două aspecte ale uneia și aceleiași femei. Marguerite ‒ inițiatoarea, cea care permite accesul altor lumi „lumea dinaintea nașterii și cea de după”‒ ea îl naște, ea îl ajută să pășească în lumea de dincolo; Marie ‒ grația, tandrețea, fragilitatea ‒ neputincioasă în fața Morții.
Regele moare e un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal.
Eugène Ionesco nu va înceta să se întrebe pe sine. „Am fost mereu obsedat de moarte. De la vârsta de patru ani, de când am știut că voi muri, angoasa nu m-a mai părăsit. E ca și cum aș fi înțeles, dintr-odată, că nu era nimic de făcut ca să scapi de ea și că nu mai era nimic de făcut în viață (…). Scriu, de asemenea, pentru a-mi exprima teama de a muri, umilința de a muri” (în „Notes și Contre-Notes”, Gallimard Idées 1966, p.309). Iar în „Journal en Miettes/ Jurnal în fărâme” (Gallimard Idées, 1967, p. 38), face remarca: „Mai ales morții îi adresez întrebarea „de ce” „cu groază”. Exemplele se numără cu zecile, cu sutele în opera lui. Angoasa lui crescând cu anii, E. Ionesco îi va scrie însuși Papei Ioan-Paul al II-lea:„ Prea Sfânt Părinte, De ce există Răul? De ce Suferința? De ce Moartea?” Ioan-Paul al II-lea, cu care mai schimbase alte două scrisori, îi va răspunde: „Papa nu are răspuns la toate”. Răspuns admirabil prin mărturisirea slăbiciunii sale iar nu răspuns de catehism sau de partid (oricare ar fi acela). Credința lui Eugène Ionesco era când Lumină, când destul de apropiată de aceea pe care o descrie Georges Bernanos: „A crede înseamnă a se îndoi 23 de ore, 59 de minute, 59 de secunde, și a crede o singură secundă”.
Marie-France Ionesco
Suntem fericiți. Au fost niște luni de lucru de care ne-am bucurat până la ultima sorbire. Regele domnului Ionesco a îngăduit una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru noi. Cu oameni de care ne-am îndrăgostit, cu oameni de care eram îndrăgostiți și pe care o să-i păstrăm așa cum ni s-au dat, cu zâmbete, cu frici, bucuroși, emoționați, netrucați. Regina care ne conduce, altă regină tremurândă, doctorul copleșit, guardul neputincios, menajera fragilă și un rege care moare. Învățăm de la ei cum se moare. E o poveste cu regi si regine, cu nori și copaci care cresc din podele, mari inventatori, frici, familie, dar mai ales cu și despre dragoste.
Andrei și Andreea Grosu
Regele moare are premiera mondială în decembrie 1962, la Théâtre de l'Alliance française, în regia lui Jacques Mauclair, interpretul rolului titular.
Foto: Florin Ghioca
| Bérenger întâiul, regele: | Victor Rebengiuc | Regina Marguerite, prima soţie a regelui Bérenger întâiul: | Mariana Mihuț |
| Regina Marie, a doua soţie a regelui Bérenger întâiul : | Ana Ciontea | Doctorul, care e şi chirurg, călău, bacteriolog și astrolog: | Șerban Pavlu |
| Juliette, servitoare, infirmieră : | Florentina Ţilea | Guardul: | Richard Bovnoczki |
„Regele moare în regia lui Andrei şi Andreea Grosu este marele spectacol pe care Sala Mare a Teatrului Naţional îl aştepta de multă vreme. A meritat aşteptarea. Un spectacol care umple scena atât de mare cât e ea nu cu decoruri şi nici cu invenţii spectaculoase, ci cu prezenţe autentice. Cu actori care prin ei înşişi sunt un spectacol. Cu un adevăr spus simplu şi cu o temă de meditaţie personală mai valoroasă decât orice entertainment de două-trei ore. Este, poate, spectacolul care ne va face mai buni, care ne va împăca pe fiecare cu sine însuşi. Este un spectacol care poate schimba lumea”.
Alina Epîngeac, Yorick - „Regele moare”. Trăiască Teatrul!
"Regele moare de la Teatrul Naţional din Bucureşti dispune de o distribuţie excepţională. În frunte cu Victor Rebengiuc, în mare formă, creând un Bérenger, puternic şi vulnerabil, deopotrivă".
Mircea Morariu, Contributors - Eşuata dorinţă de nemoarte
“Regele moare de la Naționalul bucureștean transformă spectatorii în martori ai unui spectacol de tensiune cerebrală, de luciditate tăioasă în planul ideilor cu un ritm și o alcătuire scenică judicios dirijate, beneficiind de interpretări de mare ținută artistică”.
Mădălina Dumitrache, Webcultura - Jocul vieții și al morții între infinit și efemer – Regele moare
“Teatrul reușit - arta, în general - are darul de a ne arăta cum să facem față condiției umane, să ne privim de-aproape și să dăm la pace cu întreaga noastră fragilitate de oameni. Și ce-i mai porivit pentru asta decât să vezi sub ochii tăi că până și-un rege ar face orice ca să se-agațe pentru încă o clipă de viață?”
Ana Maria Onisei
"Mergeți să vedeți Regele Moare la TNB. Mergeți să vedeți doctorul-astrolog, mergeți să-i vedeți pe uriașii Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț. Mergeți să vedeți un spectacol care, fără să vreți, o să vă rămână-n minte mult timp de acum înainte. Fără nicio exagerare, până când moartea ne va despărți …"
Emil Călinescu, Blog - Regele Moare de Eugène Ionesco – Teatrul Național din București
„Regele moare, montat de regizorii Andrei și Andreea Grosu la TNB după textul lui Eugène Ionesco, înnobilează actuala stagiune cu un spectacol de o majestuoasă vitalitate. E o punere în scenă care evidențiază marea artă interpretativă și înțelegerea profundă a unui text de referință. În egală măsură, asigură nemurirea artistică a unui actor esențial și unic, Victor Rebengiuc.
Horia Ghibuţiu, Blog - Arta nemuririi lui Victor Rebengiuc în „Regele moare”
“Moartea e locul de joacă de unde te ia mama când ți-e lumea mai dragă. Te dispera! Iar punerea în scenă de la TNB, merită văzută, îți dă cu Moartea în moalele capului.
“Regele moare rămâne un spectacol exemplar în care în sfârșit se “luminează” profunzimea piesei lui Eugène Ionesco. Întâlnirea unor generații de actori și tinerii regizori Andrei și Andreea Grosu are drept rezultat acest spectacol meritoriu care demonstrează că “teatrul adevărat”, fără efecte derizorii regizorale, își continuă cu succes drumul cultural”.
Ileana Lucaciu, Blog – Regele moare, un spectacol memorabil
"Cuplul Victor Rebengiuc – Mariana Mihuț, ca de obicei, un regal. Într-o cheie simplă, precisă, fără isterii gratuite sau lamentări inutile, intenționat molcom pe alocuri, cei doi desfac textul pas cu pas, într-o lecție de actorie și de viață deopotrivă. Ne învață cum se moare. Cum te îmbolnăvești de moarte. Cum fugi de boala asta până acolo unde nu mai ai loc de scăpare."
Luciana Antofi, Blog - Fiecare e pentru sine primul care moare: Regele moare la TNB. Cuminte și precis.
“Avem în faţă un spectacol ca un cub rubik ale cărui faţete, cărora le corespund întocmai cele şase personaje, sunt desfăcute şi recompuse de o privire regizorală inteligentă, atentă la detaliul care dezvăluie esenţa şi recreează, în numai o oră şi patruzeci de minute, cu o mână de maestru (sau de magician!), ca într-un tablou al lui Piero della Francesca, perspectiva.
Andreea Nanu, Revista 22 - Regele (se) moare. Cubul rubik al vieții și al morții pe scena TNB
“Regele moare insuflă viaţă prin însuşi actul de a-i dezbate opusul şi reuşeşte, prin emoţie, simplitatea montării scenice, reducerea la esenţa efemeră a umanităţii (...) şi prin sinceritate, să te facă să te simţi mai viu după o întâlnire cu moartea.”
Andrei Vornicu, Agenda LiterNet – Când Regele moare, spectatorul învie – FNT 2018
“Sensul de a fi împreună al teatrului, acel fel de împreună pe care îl dorim şi căutăm, poate o viaţă, unii dintre noi, se întâmplă, din când în când. A fi parte din acel împreună e un dar. Iar atunci când nimicul cotidian pare că are câştig de cauză şi te înconjoară posac, ştii că undeva, într-un pliu secret al sufletului, ai un loc în care te-ai simţit în siguranţă; închizi ochii, asculţi liniştea, îţi simţi palmele atingându-se ritmat, îţi aminteşti acele priviri şi, poate, îţi e un pic mai bine. Aşa a fost experienţa reîntâlnirii cu „Regele moare”. Sau cel puţin aşa am trăit-o eu.”
Alina Epîngeac, Blog - „Regele moare” 8 octombrie 2021 – Ascultarea, Tăcerea şi Aplauzele
“„Regele moare“, zice sapiențial E. Ionesco, ca o mărturisire a ceea ce a deprins stând pe lângă un veritabil suveran cu lumea lui, învățând să moară după ce și-a trăit cu inconștiență viața, dar învățându-i și pe ceilalți cum să moară, după ce a dat măsură „greutății“ dragostei… “
Cristian Marius Dima, Dilema Veche – Regele moare… Iar?!
Spectacolul a fost prezentat în cadrul turneului Teatrului Național din București la Chișinău cu ocazia celei de-a 9-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, 2024
Premiul Ordinul de Onoare, înmânat de Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, actorilor Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, 2024
Prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru ”Toma Caragiu”, pe 15 noiembrie 2022.
Prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru ”Povești” de la Alba Iulia - ediția 13, mai 2018
2 reprezentații susținute în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu - ediția 25, iunie 2018
Premii:
Victor Rebengiuc - Cel mai bun actor în rol principal, Gala Premiilor UNITER 2018
Mariana Mihuț - Cea mai bună actriță în rol principal, Gala Premiilor UNITER 2018
