"Spectacolul e antrenant: cei doi actori principali, Dorin Andone (Buză) şi Lari Giorgescu (Lae) - două generaţii dar şi două talente bine reliefate, mai comic cel dintâi, mai liric cel de-al doilea, - îşi ţin spectatorii cu sufletul la gură. 

Spectacolul e agreabil, cu muzică bună, animat cu scene comice în tristeţea aceasta a unei istorii, de fapt, tragice".

Nicolae Prelipceanu, Revista Teatrul azi nr.1-2-3/2015 - Pianul lui Chopin și istoria României

"Iulian Margu ştie să inventeze poveşti plecând de la realitate, la bază aflându-se poate chiar un caz real. Intuieşte bine şi impactul la public, ceea ce-l recomandă ca un autor de succes cu reţeta însuşită. Adică puţină realitate istorico-politică, puţin idealism sentimental, şi o tehnică a surprizei bine stăpânite.

(...) Lari Giorgescu, foarte convingător în rol, făcând un tandem contrapunctic cu macistul Dorin Andone. Într-o apariţie explozivă Florina Cercel căreia îi e rezervată scena de final dă carne unei imagini despre care se vorbeşte pe parcurs, a potentatului local poreclit scorpia. 

Ion Caramitru  orchestrează armonios, în calitate de regizor, complicata structură a textului, folosind dispozitivul scenotehnic (turnanta) nu doar pentru schimbarea cadrelor ci şi pentru interferarea acestora atunci când vrea să facă din dialogul prezent-trecut o miză. Propune soluţii frumoase pentru identificarea momentelor istorice şi a episoadelor biografice.

(...) pot spune, potrivit reacţiilor sălii, că avem de-a face cu un succes, susţinut cu amuzament de cunoscutul marş triumfal al lui Radetzky care însoţeşte aplauzele la final".

Doina Papp, Adevărul - Pianul călător şi istoria care nu ne dă pace  

"Ideea că procesul comunismului poate cuprinde comedii m-a frapat şi m-a făcut curioasă, cu atât mai mult cu cât presupuneam că e opera unui tânăr, aparţinând generaţiei pentru care amintirea persecuţiilor din comunism se reduce la faptul că erau obligaţi să îşi taie pletele sau barba. Pe de altă parte, numele lui Caramitru complica ecuaţia şi o făcea incitantă.

Nu cunoşteam textul, deci nu ştiu câte dintre ideile spectacolului în forma lui finală aparţin dramaturgului, câte regizorului şi câte scenografei, dar e clar că amestecul epocilor prin rotirea continuă a încăperilor decorului reuşeşte să îmbine nu numai râsul cu plânsul, ci şi satira cu nostalgia, băşcălia cu sentimentalitatea, deprimarea cu hazul de necaz într-un joc de puzzle care este, la urma urmei, chiar o definiţie a istoriei".                              

Ana Blandiana, Observator cultural - Ion Caramitru și procesul comunismului   

„Ion Caramitru a valorizat această întâmplare dramatică având la dispoziţie doi actori carismatici (Dorin Andone şi mai ales Lari Giorgescu), interpreţi remarcabili ai Naţionalului (Teodora Mareş, Armand Calotă, Ioan Andrei Ionescu şi Fulvia Folosea), un brand (Florina Cercel) şi doi artişti minunaţi care găsesc justa măsură între emoţie, sensibilitate, inocenţă şi umor (Eduard Adam şi Carmen Ungureanu). Dar cel mai important partener al regizorului a fost indubitabil scenografa Maria Miu. Aducerea la rampă a acestei poveşti folosind ca principal element scenotehnic turnanta reprezintă o intuiţie regizorală de maestru. (…) "Dumnezeu se îmbracă de la second hand" intră în categoria producţiilor cu priză la marele public - o istorie sinceră despre capcanele destinului, implacabilul istoric, dar şi providenţiala recuperare”.

Răzvana Niţă, Acta est fabula - Istoria - cea mai frumoasă poveste  

„Maria Miu rezolvă admirabil vizualizarea scenică a textului.

Scenografia dă viață scenică și ritm povestirii celor doi hoți cu suflete cinstite mutilate de condițiile societății actuale.

Lari Giorgescu și Dorin Andone subliniază credibil fie amărăciunile personale, fie punctează cu fin umor tendințele satirice ale replicii despre prezentul îngălat de corupție. (…) Pentru evocări, textul apelează la tipologii-argument pe care actorii le interpretează ireproșabil cu atenție la definirea esenței fiecăreia. Teodora Mareș (Elefteria) și Armand Calotă (Dimitrie) compun portretele străbunicilor lui Lae, cu sensibilitate. (…) Dezvoltă excelent o altă imagine din istorie, Carmen Ungureanu (Eliza) și Eduard Adam (Manole). Cu măestria sa bine cunoscută, Florina Cercel prezintă satira finală la adresa individei care se îmbogățește manevrând condițiile oferite de societatea actuală”.

Ileana Lucaciu, Spectator - O „proză” despre trecut şi prezent  

„Ești în picioare, de-acum. Aplauzi spectacolul „Dumnezeu se îmbracă de la second-hand”. Te lași condus către casă de muzica secolelor XIX-XXI, de la acel sfârșit la acest început.

Nu valsezi în noapte, dar știi deja că îți vei mai aminti o vreme curgerea timpului măsurată în clepsidra pianului”.

Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis - Pianul, timpul  

"Se pare că avem de-a face cu unul dintre cele mai bune texte care au apărut în dramaturgia românească în ultimele două decenii. (...) marele aliat, Decorul: Decorul - ca și costumele - create de acea excepțională scenografă care este Maria Miu. Un alt aliat de forță în crearea atmosferei acestui spectacol este Muzica... Cât privește distribuția, ea cuprinde actori ai teatrului, unul și unul... Toți au creații remarcabile... nu-i pot cita pe toți actorii, așa cum ar merita harul și performanța lor. Aș remarca, totuși, două excepționale creații: Florina Cercel, în rolul Teodora și Carmen Ungureanu, în Eliza".

Silvia Kerim, Formula As nr.1149/ianuarie 2015 - Scurtă ochire în lumea Teatrului și a Muzicii    

"Regizorul a ştiut să îşi aleagă doi aliaţi de nădejde – în scenografa Maria Miu şi în distribuţie în ansamblul său – şi a câştigat pariul. Maria Miu a exploatat la maximum virtuţile scenei turnante. A compartimentat-o astfel încât să îi dea posibilitatea de a individualiza şi esenţializa fiecare dintre perioadele în care se petrece acţiunea piesei. Lari Giorgescu şi Dorin Andone sunt doi spărgători simpatici, defel înrăiţi, ba chiar sensibili.

(...) Florina Cercel, care, chiar în ziua în care am văzut eu spectacolul, a împlinit 72 de ani, ne-a arătat că are pe mai departe temperamentul vulcanic şi forţa creatoare ce au ajutat-o ca acum aproape 30 de ani să facă o de neuitat Vassa Jeleznova".

Mircea Morariu, Adevărul - Cronică de familie   

"Două ore și zece minute au trecut ca într-o cutie magică de cinema, tehnica juxtapunerii de montaj filmic a piesei, ritmul rapid al trecerii de la o epocă la alta, jocul perfect al tuturor actorilor, scenografia și muzica subsumate unei regii fără cusur, care lasă „frâu liber” tuturor actorilor să „completeze” personajele cu intuiția și talentul lor, reușesc împreună o bijuterie a dramaturgiei românești contemporane".  

Eugen Cojocaru, Tribuna - Cu „pianul călător” prin România secolului XX