Spectacol produs de TNB în coproducție cu Fundația Art Production și Gigi Căciuleanu Romania Dance Company cu sprijinul JTI

Cum altfel putea fi celebrat „veselul Alecsandri”, acum la 200 de ani de la nașterea sa, dacă nu cu o montare despre faimoasa cucoană Chirița, personajul care i-a încununat de succes cariera îndelungată de dramaturg? Maestrul Gigi Căciuleanu revine pe scena TNB cu o provocare în ritmuri dans-teatrale: „Kiritza sau Jocul de-a...”

Jocul de-a... Amorul?... Diva?... Cuceritul?... Cântatul? Imaginație ‒ musai să fie! ‒ ca să intrați în jocul propus de regizorul-coregraf, să savurați textele lui Alecsandri traduse în vorbă mișcată și vorbă cântată, să descâlciți ițele întortocheate ale intrigilor Kiritzoaiei ajunsă fermecătoare divă de operă ‒ Kiritza-și schimbă vocea, dar năravurile ba! ‒ înzestrată cu acute dintre cele mai strălucite și amețitoare. Împreună cu distinsa soprană Oana Berbec, superbele DansActrițe și minunații DansActori ai Naționalului, Gigi Căciuleanu reușește un spectacol cu partituri excepționale, pline de farmec și haz, care transpun în gest, mișcare și ritm, savoarea limbii și vorbirii unei epoci cu mentalitățile ei cosmopolite.

„Kiritza sau Jocul de-a...”, o reverență de la un aristocrat al dansului pentru un aristocrat al condeiului din secolul al XIX-lea.

Chapeau bas!

“În ciuda aparențelor si a regionalismelor, Coana Chirița mi s-a părut dintotdeauna (de când prima dată, copil fiind, îl văzusem pe Miluță Gheorghiu jucând-o) un personaj exotic și sofisticat. De altfel, toți cei (și cele) care au interpretat-o au fost personalități cât se poate de complexe. Faptul că personajul a fost inițial conceput ca un travesti arată nevoia de a-l reprezenta ca pe „ceva" ieșit din comun. Excesiv. În sensul în care „excesele” unei soprane sunt reprezentate prin notele acute sau cel al unei balerine prin dansul pe poante. Dar ce e mai „ieșit din comun" decât o divă de operă?... Întreținută de un caid de operetă... În realitate estompat de personalitatea de „plantă exotică" a Divei. De aceea pe Bârzoi l-am vrut reprezentat prin absența omniprezentă (sic) a unui tablou (ca cel al vreunui dictator atârnat pe toate zidurile), și a unei voci din „off". Iar piesa ca pe un angrenaj trepidând între cele două poluri, Kiritza și Bârzoi, protagoniștii acesteia fiind ținuți la capătul sforilor de marionetistul Alecsandri. Rolurile fiind rezolvate mai întâi prin mișcare și gest, și abia apoi prin jocul polifonic al vocilor.

De ce „Jocul de-a..."?

Fiindcă, de fapt, personajele nu există ca atare, ci ca membri ai unei trupe de actori pe modelul celei din „Visul..." lui Shakespeare unde fiecare dintre ei se poate introduce după voie în pielea și costumul oricăruia dintre personaje.

De ce Kiritza cu „K” și cu „tz”? Spre a accentua năzuința cvasi dureroasă a personajului de a se europeniza, de a nu mai aparține unei provincii sau unei țări, ci întregului mapamond dominat de sus, din balon...

Așa cum personajul lui Charlie Chaplin nu m-a făcut întotdeauna să râd, ci mai degrabă să-mi tremure câte o lacrimă la colț de ochi, personajul Coanei Chirița m-a înduioșat de când l-am descoperit. Ca pe cel al unui molieresc „burghez gentilom" la feminin, doritor de emancipare cu orice preț. Dorind din toți „țâțânii" sufletului de a-și părăsi condiția pentru a se putea „duce spre lună și stele"...

Cred că, dacă Alecsandri ar fi prins timpurile lui Gagarin, cu siguranță Coana Chirița n-ar fi zburat în balon, ci într-o rachetă cosmică...”

Gigi Căciuleanu

                                  *Dedic din suflet acest spectacol lui Pino Caramitru.
                                                                                                           Gigi

Foto Florin Ghioca