"Dialoguri vii şi poante spumoase, exclamaţii subtile cu subînţeles - iată doar câteva din ingredientele poveştii unde fiecare moare câte puţin şi viaţa este o şaradă tristă. Prestanţa lui Costel Constantin, o alegere remarcabilă, este completată perfect de versatilitatea lui Lari Giorgescu şi de senzualitatea reţinută a Florentinei Ţilea.  Marius Bodochi jonglează cu măştile umane pe care le schimbă aproape imperceptibil, antrenându-şi personajul într-un duel memorabil cu duşmanul său. (...) Dan Tudor semnează regia unui spectacol jucat cu pasiune nestăvilită şi umor inteligent, unde actorii din generaţia de aur a teatrului nostru se întâlnesc cu tinerele talente, pentru a da savoare uneia dintre cele mai frumoase creaţii din dramaturgia română".
Ziarul Metropolis - Omul care a văzut moartea. O cronică de la omul care a văzut piesa 

"Dincolo de talentul cu care - ne-a convins - Dan Tudor ştie să construiască adevărul teatral, să decupeze momente, să valorifice potenţialul unor situaţii comice, regizorul şi-a ales întotdeauna cu remarcabilă îndemânare actorii. De această dată, publicul se bucură plenar de întâlnirea cu artişti de calibru precum Adela Mărculescu sau Costel Constantin dar şi cu Marius Bodochi sau Răzvan Oprea aflaţi în formă maximă."
Răzvana Niţă, Port.ro - Dragoste și campanie electorală   

"Redimensionând statura şi personalitatea lui Al. Filimon, Costel Constantin propune (...) un „bărbat încă vital" care, din blajin şi cvasiresemnat devine împătimit, care îşi dezvăluie în chip neaşteptat noi energii şi noi resurse de demnitate şi luptă pentru a-şi împlini „visul".
De admirat este şi Adela Mărculescu. Actriţa conferă Ralucăi Filimon (rol pe care l-a mai jucat, tot la Naţional, în 1997!) naturaleţe, căldură şi atent nuanţată implicare; o prezenţă ce dezvăluie un bogat evantai expresiv: sinceră preţuire, supunere tăcută, tăcere „diplomatică", tentative de semnalare a erorilor, şi de arbitrare între „pietrele tari" etc.
O compoziţie extrem de minuţioasă şi foarte atent elaborată şi executată ne propune şi Marius Bodochi. În Vagabondul, Lari Giorgescu se remarcă prin eforturile succesive de compoziţie şi prin dezinvoltura cu care alternează măştile. (...) Ipostazele insolenţei Vagabondului cu o aroganţă şi un tupeu ce ating absurdul, ca şi toate schimbările de identitate - atestă o bună energie şi sunt credibile. Iar replicile Vagabondului rostite de Lari Giorgescu rămân vii şi păstrează prospeţimea".
Natalia Stancu, Revista Teatrul azi, nr.11-12/2013 - Elogiul vieţii şi hazul comediei interbelice 

"Comedia, montată pe scena Sălii Pictura de la TNB, dospește situații cu haz, dar și mult umanism…

… tânărul intrat intempestiv în viața familiei Filimon emană mister și farmec, revoltă și insolență, fantezie și stil, încăpățânare și flexibilitate, grație expresivității nuanţate şi controlate a interpretării lui Lari Giorgescu.

… toată panoplia de comportamente sau de situații este afișată succint, pe scena rotativă, care îi permite să pătrundă în intimitatea evenimentelor chiar din primul tablou, iar șarja comică, prezentă în text, e potenţată simpatetic prin acest decor funcțional (Scenografia: Corina Grămoșteanu).

Când comedia se ia în serios, lucrurile pot fi mai uşor de corijat, iar rolul artistului, de a (re)-umaniza un univers din ce în ce mai debusolat, este mult mai evident".

Mădălina Dumitrache, WebCultura - Isprăvile unei haimanale de aur 

"În „Omul care a văzut moartea”, Lari se zbenguiește, actant al unei farse clasice a teatrului românesc, una în care Victor Eftimiu face complice cu ochiul: publicului de ieri și de azi; lui Grigore Alexandrescu, cel ce a nemurit versul „sărutare, umbră veche” din „Umbra lui Mircea. La Cozia”, devenit aici „Salutare, umbră veche!”, vorbă de ocară ce a făcut deliciul a generații de liceeni – și a mea, cândva – și care capătă, în șugubeața interpretare a lui Lari, noi valențe comice; lui I.L. Caragiale și lui Tudor Mușatescu, pentru ițele politichiei și pentru sforăitoarea aserțiune electorală prea valabilă și azi: „Un viitor părinte al orașului nu trebuie să aibă altă preocupare: pavaj, circulație, gunoi, salubritate publică!”; însuși lui Molière, căci Vagabondul, întruchipat odinioară de Tony Bulandra sau de Ștefan Bănică Senior în această capitală comedie provincială, e fără doar și poate înrudit, datorită răsturnărilor de situație și farsei în sine, cu titularul din „Vicleniile lui Scapino”.

„Omul care a văzut moartea” e o comedie reconfortantă, strălucită, demnă de primele scene ale țării".

Horia Ghibuțiu, Blog de ziarist - Omul care a văzut moartea - Comedia provincială demnă de Capitală