Meniu

Repertoriu curent

Pescărușul

de A.P. Cehov

Pescărușul

de A.P. Cehov

Traducere: Raluca Rădulescu
Regie:
Eugen Jebeleanu
Scenografie:
Velica Panduru
Asistent scenografie:
Gabi Albu, Clara Ștefana
Director de imagine:
Marius Panduru
Asistent imagine:
Marius Donici
Muzica:
Rèmi Billardon
Regia tehnică:
Adrian Ionescu

Data premierei: 14.05.2022

Pauză: Nu

Program
08 oct 2022 19:30
09 oct 2022 19:30
Bilete

70 lei

50 lei

30 lei

20 lei (cu reducere pentru elevi, studenți și pensionari)

Spectacol nerecomandat minorilor sub 16 ani: scene care îi pot afecta emoțional, nuditate, scene cu conotație sexuală.

 

E nevoie de o anumită doză de curaj pentru a propune un nou spectacol cu „Pescărușul” lui A.P. Cehov după atâtea montări dedicate acestei piese. Cum mai poate fi citit astăzi Cehov, după atâtea vizitări și re-vizitări ale operei sale dramatice, care a fascinat mereu mari regizori străini și români? Și totuși, Cehov cel de ieri nu este echivalent cu Cehov cel de azi, fiindcă poate fi explorat necontenit, reinterpretat potrivit momentului, viziunii și necesității contextului diverselor epoci.  

Regizorul Eugen Jebeleanu, una dintre cele mai puternice voci ale noii generații, aduce pe scena Sălii „Ion Caramitru” a TNB un spectacol cu „Pescărușul” într-o viziune extrem de personală și provocatoare, propunând un teatru al „frământărilor și vulnerabilităților”.  O distribuție de excepție, căreia i se alătură scenografa Velica Panduru, directorul de imagine Marius Panduru și muzicianul Rémi Billardon, propun o experiență imersivă într-o realitate teatrală hipnotică, augmentată de proiecții video și muzică, cu câteva scene interpretate în limbi străine (dar cu supratitrare în limba română),  cu momente de un ritm frenetic, un amestec de pasiune, cruzime, disperare de a trăi - pe scurt, o viziune contemporană, surprinzătoare asupra unei celebre piese clasice.

 

„Ce necesitate găsește teatrul în contextul tragic al unui război? Ce gen de teatru ne reprezintă azi? Unde se întâlnește discursul artistului cu cel al cetățeanului? Care poate fi manifestul nostru de azi pe un text scris acum mai bine de 100 de ani? Cum se fabrică ficțiunea si cum transformăm lumea prin scuturarea teatrului?

Într-un context în care lupta pentru a cuceri teritorii este acută, Pescărușul lui Cehov în această viziune regizorală este un gest teatral ca o reacție la atrocitățile din jurul nostru, care chestionează conținutul și forma teatrului contemporan autohton și european, folosind un dispozitiv scenografic minimal la intersecția dintre teatru și film și elaborând un procedeu de convenție teatrală în care identitatea actorului se confundă cu cea a personajului.

 «Eu sunt vinovat! Am scăpat din vedere ca doar câțiva aleși pot să scrie și să joace piese pe scenă. Iar eu am spart monopolul ». Aceste vorbe ale personajului central, Treplev, reflectă perspectiva concepției regizorale și filtrul de lectură al acestei montări pe textul cehovian. Pescărușul este un spectacol care arată culisele teatrului, conflictele dintre generații în confruntarea de idei și teatralități care zdruncină convingerile și clișeele stereotipate ale reprezentării oamenilor pe scenă.” Eugen Jebeleanu

Regizor de teatru și film, Eugen Jebeleanu face naveta între România și Franța, unde locuiește de peste 10 ani. La Paris a înființat Compagnie des Ogres, ale cărei spectacole sunt jucate în orașe din toată Franța și selectate la cele mai importante festivaluri de teatru din Europa. În 2020, Eugen Jebeleanu a primit Premiul Uniter pentru cel mai bun regizor cu „Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba”.

Debutează în cinematografie cu lungmetrajul „Câmp de maci”, a cărui premieră a avut loc în 2021, în cadrul Festivalului de Film Transilvania Cluj-Napoca, unde a obținut Premiul pentru regie. Premiera internațională a filmului a avut loc la Festivalul Internațional Tallinn Black Nights și a câștigat mai multe premii internaționale.

 

Credit foto afiș - Irina Artenii 

Foto de Irina Artenii și Florin Ghioca

 

Partenerii spectacolului:            

Cumpără bilete

*Prin accesarea butonului „Cumpără bilete” sunteți redirecționați pe website-ul www.mystage.ro care va facilita achiziționarea biletelor dumneavoastră.

Dacă optați să cumpărați bilete online, la costul biletului indicat de către TNB se adaugă o taxă suplimentară de 8% + 0.5 lei + TVA / bilet, care reprezintă costurile procesării și emiterii biletelor de către platforma MyStage. Notificarea taxei suplimentare se afișează de îndată ce accesați, pentru a cumpăra bilete online, site-ul MyStage, care emite, la cerere, factură fiscală pentru aceasta.

sâmbătă
8
10
2022
Sala Ion Caramitru 19:30 Cumpără bilete
duminică
9
10
2022
Sala Ion Caramitru 19:30 Cumpără bilete

„Pescărușul“ lui Jebeleanu este, de la începutul până la sfârșitul spectacolului, un poligon de tragere, de instrucție și de luptă pe terenul sensurilor actului artistic, ce poate părea multora mai degrabă o dramatizare după un eseu de analiză teatrală decât punerea în scenă a binecunoscutului text cehovian. În cătarea puștii lui, vânatul nu e deloc simplu. Place sau nu place. Ambele la extremă. E despre vibe. Pe care îl simți sau nu. Despre un cutremur de uriașă intensitate în care va să piară vechiul, ca să se ivească noul absolut. Cu orice preț. O naștere grea, cu toate presupusele chinuri ale facerii pentru un caz complicat, cu pelvis îngust și o placentă crescută excesiv pe perioada gestației, care l-a hrănit exagerat și-i amenință fireasca ieșire la lumină. Pentru că noul propus pare că se naște din foarte multe abțineri, acumulate, înăbușite și eliberate într-o cascadă ce nu-și mai poate potoli torenții. Țintele poligonului sunt adeseori mitraliate și, de sub ploaia de gloanțe infinite, se lovește cu siguranță și ținta, chiar când se risipește muniția ori nu se mai poate stabili exact ordinea în care au fost lovite punctele ochite.

Luciana Antofi, Blog - Punct ochit, punct lovit: „Pescărușul“ în poligonul de trageri al lui Eugen Jebeleanu. R.I.P., TNB!  

Spectacolul acesta este unul… cehovian. Regăsesc în el acele mari borne de semnalizare din lumile lui Cehov: fragilitatea umană, autoiluzionarea, senzația că totul se petrece ca în interiorul unui vis, așadar cu o dematerializare a certitudinilor implicite, neputința de a ieși dintr-un exasperant cerc vicios al timpului și al istoriilor personale, incompletitudinea și insuportabila solitudine despre care pomeneam mai sus, marginalitatea, eludarea contururilor dintre „principal” și „secundar” etc. E lucru mare să faci dintr-un clasic contemporanul tău fără ca prin acest proces să-l trădezi, să-l abuzezi sau să-i maltratezi opera…

Călin Ciobotari, 7iași.ro - Zece observații despre Pescărușul lui Eugen Jebeleanu   

„Pescăruşul” lui Jebeleanu contrariază, şochează dar are ceva din magnetismul unei halucinaţii, un amestec de teamă de neprevăzut şi curiozitate, e incitant şi surprinzător ca un salt în gol – poţi primi iluzia zborului sau dezvrăjirea.

Deşi incontestabil spectaculoasă, punerea în scenă despre care încerc să vă vorbesc, are mai mult din consistenţa, densitatea şi acuitatea unui eseu teatral, ceea ce nu îi ştirbeşte din virtuţile spectaculare. Fără „să îl trădeze” pe Cehov, Eugen Jebeleanu iese din scolastica stanislavskiană şi ne invită în culisele teatrului cehovian, şi ale teatrului în general, în sub-epiderma ţesuturilor, în tubulatura mecanismelor de creaţie, în sălile de travaliu şi de (re)naştere. A găsit în actorii Naţionalului – Ada Galeş, Irina Movilă, Florentina Ţilea, Emilian Oprea, Alexandru Potocean, Emilian Mârnea, Ciprian Nicula, Richard Bovnoczki, Istvan Teglas, cărora li se alătură Sara Cuncea, Eva Cosac şi mai ales fenomenalul Niko Becker – nişte parteneri de drum devotaţi şi exersaţi. Velica Panduru a îmblânzit cu harul ei scena (atât de) mare a Naţionalului care – lăsată de capul ei – înghite tot, şi actori, şi cuvinte, şi obiecte, şi intenţii.

Răzvana Niță, Blog - Vremea nevrozelor ce dor  

"Și a fost „Pescărușul” lui Cehov la Teatrul Național din București, în regia lui Eugen Jebeleanu și scenografia semnată de Velica Panduru. A fost și-o să mai fie, mă bucur c-am fost și eu să-l văd, o nebunie de spectacol, o minunăție, un carusel, o galaxie. De trăire și de artă. Asta e Pescărușul cel nou. Care, ce să vezi?, e transpunerea fidelă la moleculă a ceea ce spunea însuși tatăl său, Cehov, despre el: „Pescărușul este o comedie cu trei roluri de femei și șase roluri de bărbați. Patru acte, un peisaj (o priveliște a unui lac), multe vorbe despre literatură, puțină acțiune, multă iubire. [...] Nu este nevoie de un subiect. Viața nu cunoaște subiecte, în viață totul este amestecat, profundul și nesemnificativul, sublimul și ridicolul.” Cuvintele astea, atît de actuale, au fost scrise de Cehov la sfîrșitul secolului al XIX-lea.

Eugen Jebeleanu respectă întru totul viziunea lui Cehov, nu schimbă partitura, ci doar ora, data, secolul, anul, mileniul și distribuția. Și probabil fiindcă sînt nouă personaje, împarte fiecare secundă în trei, că se-mparte perfect. Astfel, avem mintea/rațiunea într-un registru, corpul tangent la același registru sau complet într-altul, iar sufletul e-n continuă mișcare. Nici nu i-aș zice „suflet”, ci, mai degrabă, i-aș spune „traducătorul omului”, cel care aleargă, se oprește, se clatină, se sprijină, cade, se tîrăște, se ridică, se scutură și-o ia iar la fugă. Am zis „traducătorul”? Puteam să zic și „trădătorul”, pentru că mișcarea exterioară e cea care trădează mișcarea interioară, indiferent ce-i cere mintea gurii să vorbească. Iar apropo de traducere, spectacolul beneficiază de o traducere nouă-nouță a piesei lui Cehov, semnată de Raluca Rădulescu, lucru extrem de important în iconomia sa. Se vorbește pe „contemporanește”, ceea ce trimite spectatorul cu toate puterile lui vulnerabile și zdrențuite pe la poale în coasta scenei, trăind măreția de-aproape, ca omul la țărm.

E un spectacol uriaș, în tonuri și semitonuri, în sferturi de ton, cu multe treceri din loc în loc – unde locul este inima sau viața –, din om în om, din timp în fărădetimp, din ieri în mîine, mîngîind aziul cu vîrful aripii, un spectacol în care ce pare nu este, iar ce este străpunge orice platoșă și țîșnește, țintind miezul inimii spectatorului. Bravo, oamenilor! Ați atins splendoarea, fericiților. Și fericitorilor. Mulțumesc."

Ana Barton

Regizorul Eugen Jebeleanu abordează textul cehovian într-o montare ce reuneşte nume din tânăra generație cărora li se alătură cu succes Irina Movilă. Pătruns de semnificaţia textului (traducerea este actualizată de Raluca Rădulescu), devotat spiritului şi nu literei acestuia, el a transpus un univers aparte. Lectura acestui artist pleacă de la premisa simplă și autentică: lumea lui Cehov este, ca orice mare creație a culturii, o operă deschisă, un univers care poate fi citit, descompus și recompus în nenumărate feluri. Așadar, tânărul director de scenă operează modificări la nivelul relațiilor psihologice dintre personaje; astfel personajele feminine nu mai au grația, nici suavitatea suferinței, dimpotrivă (unele) devin vulgare, animate de dorințe sexuale, ba chiar sunt îngenuncheate la propriu pe scenă. Dacă în majoritatea montărilor celebre subtilitatea și rafinamentul psihologiilor sunt teme vitale, în spectacolul lui Eugen Jebeleanu totul este răstălmăcit din perspectiva  incomodă, vexantă a unei sexualități împinse spre extrem. Regizorul re-compune o lume plasată sub o lentilă amplificatoare, reuşind să creeze acea senzaţie a timpului care sufocă existenţe, relativizează drame şi transformă ridicolul în grotesc, propunând un teatru al „frământărilor și vulnerabilităților”. Dinamizând spațiul prin mijloace împrumutate din cinema, muzică, artele plastice, folosind un dispozitiv scenografic minimal la intersecția dintre teatru și film, elaborează un procedeu de convenție teatrală în care identitatea actorului se confundă cu cea a personajului. Eugen Jebeleanu umple spațiul vizual al scenei cu un tip de tensiune care se manifestă printr-o energie vie, dar cu efecte angoasante asupra privitorului. Textul cehovian este revalorificat prin transformare și redimensionare. Pe scena ca un deșert, are loc o permanentă glisare de la poveste, de la fluxul narativ al teatralului, la o combinație de imagini și senzații. Fluidizarea spațiului invită spectatorul la o perspectivă multiplă, în care ecranele sau mișcările au virtuți funcționale și comunicaționale egale cu cele ale textului.

Mădălina Dumitrache, Bel-Esprit – Polifonie cehoviană – “Pescărușul”   

 

 

Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+
Sunt de acord

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

TNB I. L. Caragiale Logo