"Totul are legătură cu totul. Frica animalică generează violență. Micile agresiuni, puse cap la cap, duc la marea catastrofă. (...)

Se pare că Mihai Călin și-a făcut un obicei din a surprinde spectatorul și iată-l, din nou, oferind o surpriză de proporții în rolul amorezului care își cântărește cu sadism rece senzațiile și reacțiile. (...)   Felicitări Felix Alexa, felicitări echipei de actori care a ”sunat” ca o orchestră impecabil dirijată, felicitări Neil Coltofeanu pentru conceptul video care completează sugestiva scenografie a Andradei Chiriac".

Gabriela Hurezean, Muze și arme - ”Terorism” – bomba, sexul, spaimele și fericirea   

“Un text tăios, acid, violent, acut, care vorbește despre terorismul mult mai periculos, cel cotidian, despre dictatura violenței din noi și de lângă noi, despre dezumanizare, însingurare, incomunicare și cruzime. (…)
Montarea lui Felix Alexa are o structură secvențială, scene bine construite sunt mici spectacole în sine, bucăți care în final recompun un puzzle. Reușind să se sustragă clișeelor despre terorism (ultravehiculate!), Felix Alexa propune o montare dinamică, în care urmărește să aducă în prim-plan, prin momente concentrate, din care nu lipsește umorul extrem de negru și extrem de amar, o realitate interioară ce devine pe scena de la sala Atelier adevărata bombă cu ceas a „terorismului”.  
Monica Andronescu, Yorick - Teroristul sunt eu sau rutina naște monștri    

"Terorism" este în egală măsură, thriller psihologic, farsă, comedie absurdă sau dramă cu impact social. Publicul face o călătorie teribilă prin dormitoarele (chiar paturile), birourile, sălile de duş sau de aşteptare, prin mintea omenirii contemporane, asemenea unor măruntaie explorate aplicat şi cu sânge rece.

Producţia beneficiază de o distribuţie eterogenă remarcabilă care a înţeles şi valorificat toate nuanţele seducător de variate ale textului. Fiecare actor reuşeşte să aducă propriul personaj la anvergura, forţa şi impactul protagonistului, al rolului principal. Un spectacol fără personaje secundare – asta e o performanţă artistică”.

Răzvana Niţă, Port.ro - Cuplaţi centurile de nesiguranţă   

"Terorism" este un spectacol mânuit cu artă de regizor în compania unor actori deosebiți; transmite emoție, tensiune, suspans spectatorilor, fără ostentația trimiterii prin efecte la problema fierbinte a terorismului ce amenință geopolitic realitatea actuală. Pentru prima scenă a țării, ca și pentru viața teatrală marchează un eveniment prin alegerea repertorială și realizarea scenică”.

Ileana Lucaciu, Spectator - Reuşită privire în străfundul uman   

"Terorism este un spectacol inteligent, mo­dern, actual; este un spectacol-caleidoscop, de ale cărui imagini nu te poți debarasa. Este o demonstrație inteligentă, dar pesimistă des­pre violența individuală, despre întoarcerea la instinct într-o lume de oțel și plasme.

Cu o distribuție formată din nume mari (Mihai Călin, Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu, Claudiu Bleonț, Marius Bodochi, Irina Movilă etc.), aș sublinia prezența și performanța tânărului Victor Țăpeanu.

Cu alură de star, dezinhibat și conștiincios, (...) energia lui reamintește tuturor – așa cum scria Brecht – că „teatrul este ultima redută unde idealismul este o întrebare deschisă“.

Ioana Moldovan, Revista 22 - Terorism în relații interumane   

"Un text tăios, acid, violent, acut, care vorbeşte despre terorismul mult mai periculos, cel cotidian, despre dictatura violenţei din noi şi de lângă noi, despre dezumanizare, însingurare, noncomunicare şi cruzime. (...) Montarea lui Felix Alexa are o structură secvenţială, scenele bine construite sunt mici spectacole în sine, bucăţi care în final recompun un puzzle. (...) Scenografia Andradei Chiriac e de impact şi induce nu atât sentimentul de panică, pentru că nu asta îşi propune regia, cât o stranietate dătătoare de fiori. (...) Victime ale depersonalizării, niciunul dintre ei nu este mai mult decât umbra unei fiinţe. Fiecare ar putea ucide, ar putea deveni „terorist" în condiţii date. (...) Important e felul în care montarea surprinde violenţa latentă din spatele fiecărui gest firesc şi al fiecărei scene rupte din cel mai banal cotidian".

Monica Andronescu, Adevărul - Teroristul sunt eu 

"Felix Alexa a ales calea unei tăieturi nete a întâmplărilor şi a replicilor, cu personaje bine conturate, fără sentimentalisme, ba - aş spune - dimpotrivă, fluturând cinismul contemporan nouă pe la nasul mai tuturor.

Ca tipologie avem bărbatul diabolic, în persoana lui Marius Bodochi, şi avem bărbatul isteric, în cea a lui Claudiu Bleonţ (ambii, foarte atenţi să nu iasă din rolul lor, aşa cum a fost trasat, şi reuşind de minune); dar o avem şi pe bătrâna diabolică, în persoana Ilenei Stana Ionescu; pe urmă, femeile nefericite din birou, impecabil întruchipate de Tania Popa, Natalia Călin, Rodica Ionescu, Florentina Ţilea; tinerii răi şi bucuroşi să-i producă mirarea înspăimântată cuiva, în persoanele lui Răzvan Oprea şi Victor Ţăpeanu; dar şi rătăcitul Mihai Calotă, apoi soţia fără speranţe, dezamăgită chiar de relaţia adulterină, Irina Movilă; amantul plictisit, dar nu de tot, un Mihai Călin foarte autentic. Şi câte şi mai câte... O lume într-un pahar cu apă - pardon, fără apă -, într-o eprubetă foarte bine confecţionată. Şi, peste toţi sau printre toţi, îl avem pe bărbatul care plânge, cel care îşi regretă sincer fapta, foarte convingătorul Andrei Finţi".

Nicolae Prelipceanu, Revista Teatrul azi / octombrie-noiembrie-decembrie 2015 - "Terorism? Păi, da!

"Un spectacol aşezat, modern fără agresivitate întru afirmarea acestei modernităţi, cu un dozaj bine reglat al efectelor şi al tensiunilor. Spectacol care face apel şi la o ilustraţie muzicală bine aleasă, şi la un concept video inspirat gândit de Neil Coltofeanu, dar care mizează în principal pe actori. Aşa cum ne-a obişnuit regizorul, aşa cum o face mereu şi o face bine fiindcă ştie că nimeni şi nimic nu îi poate înlocui cu adevărat.

Felix Alexa a tăiat şi delimitat riguros secvenţele spectacolului pe care împreună cu actorii le populează cu tipuri, dar şi cu fiinţe umane aievea. Cu oameni în carne şi oase".

Mircea Morariu, Adevarul – Minuţie

„O piesă cu un asemenea titlu are o rezonanță accentuată în acest moment. Extraordinar e însă felul în care această piesă inteligentă, scăpărătoare a fraților Presniakov, născuți în Siberia, extinde definiția de „terorism” pentru a cuprinde aproape toată viața Rusiei moderne. Structural, această piesă este un fel de versiune violentă a Horei Iubirilor (de Arthur Schnitzler); ca tonalitate, această scăpărătoare farsă apocaliptică sugerează romanele lui Kurt Vonnegut sau Joseph Heller. (…) O piesă despre eșecul societății din Rusia contemporană. Ceea ce uimește este modul inteligent, sardonic și distant în care frații Presniakov își îndeplinesc misia.”

Michael Billington – The Guardian, 2003

„Piesa sugerează că este imposibil să trăiești în lumea contemporană fără să devii o potențială armă de distrugere în masă. Personajele, conectate între ele printr-un șirag de viniete, plasate într-o metropolă rusească, își transmit, de la unul la altul, o tristețe neliniștitoare, care naște violență, ca și cum toți ar fi loviți de o gripă contagioasă. Sau poate de o infecție cu transmitere sexuală, din moment ce e vorba de o boală socială examinată, în piesă, la microscop. Vladimir și Oleg Presniakov au produs o tulburătoare variantă contemporană a Horei Iubirilor, piesa circulară a lui Schnitzler despre destine conectate prin scurte întâlniri sexuale. ”

Ben Brantley, New York Times, 2005

Terorism este piesa cea mai cunoscută și cea mai jucată a fraților Presniakov:

- A avut premiera la Teatrul de Artă „Cehov” din Moscova, în 2002 și a câștigat concursul anual de teatru la categoria Cea mai bună piesă. A obținut și un premiu oferit de Ministerul rus al Culturii.

- Royal Court Theatre din Londra a pus-o în scenă în 2003, unde s-a bucurat de un mare succes de critică și de public.

- S-a jucat în multe țări din Europa (Germania, Suedia, Polonia, Norvegia, Spania, Irlanda, Estonia), dar și în Australia, Chile, Brazilia și Taiwan.

- S-a jucat în America (la New York, off - Broadway, precum și la Washington). A mai fost montată și în Canada, la Toronto.

Despre autori

Dramaturgi, scenariști, autori de romane, producători și regizori de teatru, Oleg și Vladimir Presniakov s-au născut în 1969 și în 1974, în Ekaterinburg, oraș din districtul Urali, Siberia. Dintr-o mamă iraniancă și un tată rus, frații au absolvit Universitatea de Stat „Maxim Gorki” din Urali, cu specializarea în teoria literară. Împreună, au fondat, în cadrul universității, „Teatrul Tineretului”, un studio dedicat spectacolelor experimentale.

Oleg și Vladimir scriu în tandem: toate piesele lor sunt jucate și publicate sub numele comun de frații Presniakov.

Prețuiți în Rusia pentru limbajul firesc, pentru dialogurile care par preluate „de pe stradă”, pentru scriitura spirituală, sardonică, frații Presniakov examinează, cu amărăciune și haz, viața și cultura din Rusia post-sovietică. Cei doi și-au câștigat notorietatea internațională pentru piesele Terorism, În rolul victimei, Cârciuma, Învierea: Super. Frații Presniakov sunt cei mai jucați dramaturgi ruși după Cehov.

„De la prima lor piesă reprezentată la Moscova, frații Presniakov au devenit un fel de marcă înregistrată”, scria ziarul de limbă engleză The Moscow Times.