"Toţi actorii din distribuţie merită o reverenţă. Aşadar, mulţumesc Ana Ciontea şi Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, Mircea Rusu şi Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu şi Emilian Mârnea. Înainte de orice pentru generozitatea, bucuria, credinţa şi responsabilitatea cu care înţelegeţi să vă asumaţi şi să vă faceţi profesia. Într-o lume copleşită de impostură şi orgolii, e aproape miraculos şi în orice caz lăudabil. Mai apoi, vă felicit pentru remarcabilele voastre resurse de prospeţime, autenticitate şi rafinament. Şi, nu în ultimul rând, pentru tenacitate, curaj şi discreţie. Cu siguranţă acest spectacol nu ar fi fost atât de „mare” dacă voi toţi nu i-aţi fi dăruit atât de mult."

Răzvana Niţă, Blog - All’Alba Vincerò!   

"Vlad Cristache creează de astă dată o iluzie extrem de credibilă, un spectacol ce merită înregistrat și păstrat în fonoteca de aur a dramaturgiei românești. Pentru că depășește cu mult barierele tradiționale ale unei transpuneri scenice."

Mădălina Iliş, Jurnalul Bucureștiului - Umbre, încă un succes răsunător al T.N.B. 

​"​Umbre este un aliaj pasionant, de un echilibru perfect între text / autor, actori, regizor și întreaga echipă, supunerea egală a tuturor acestor valori la flacăra scenei, anularea lor ca entități independente, într-o perfectă osmoză, într-un singur moment de artă pură."

Mădălina Dumitrache, Webcultura - Infinitele nuanțe ale umbrelor  

"​Premiera pe țară a spectacolului „Umbre” la TNB e mai presus de o lovitură de teatru, în accepțiunea clasică a expresiei. E o lovitură a stagiunii; a Teatrului Național, care a ales să monteze textul excepțional al Mariliei Samper, dramaturg braziliano-andaluz adoptat de catalani; a ridicol de tânărului Vlad Cristache, fac-totum în alegerea modalităților de punere în scenă și de expresie a acestei piese, în care semnează regia, scenografia, ilustrația muzicală, lighting designul și aș adăuga, cu voia sa, consacrarea.​

Horia Ghibuţiu, ​Blog - „Umbre” la TNB: o măiastră lovitură de teatru  

“Textul are două naraţiuni în oglindă: firul principal, cu tânăra Alba (personajul absent este singurul care are nume, cele prezente sunt anonime, căci cei care suferă se cred invizibili, după cum zice Joan Didion) şi părinţii ei, o familie fericită, poate chiar nefiresc de fericită, care se prăbuşeşte în urma dispariţiei fetei, şi un alt fir, secundar, în simbioză cu primul, cu o familie, tată (Mircea Rusu) şi fiu (Emilian Mârnea), care se află de mult timp în proces de disoluţie după moartea mamei. Cele două experienţe ale suferinţei, cea nouă şi cea veche, urmează acelaşi traseu al destrămării. Absenţa distruge prezenţa.

În cuplul de pe scenă, personaje într-un spectacol, se inserează astfel o „realitate“ din viaţa personală a actorilor. Dar toate acestea ţin strict de percepţia publicului, fără să fie în mod explicit asumate – şi explorate/exploatate – în spectacol. Se creează astfel o simbioză ad-hoc între un construct şi imaginea unei realităţi. Este interesant cum această parte din spectacol devine spectacol în sine, autonom, şi are propria relaţionare cu spectatorul, o dublă perspectivareperformativă cu doi actori inepuizabili, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc.”

Oana Stoica, Dilema Veche - Cei ce devin invizibili  

“În spectacolul „Umbre” de Marilia Samper, noua premieră de la Teatrul Național, se investighează anatomia sufletului uman față în față cu nenorocirea, cu pierderea și disperarea; iar de pe margine, e ca și cum ai privi corpuri vii modelate de durere, așa cum unui copac i se modifică structura coroanei în timpul unei furtuni violente.”

Oana Bogzaru, Yorick - Viața construită din umbre și lumina fericirii   

“Așa cum ne-a obișnuit, de la o vreme, Vlad Cristache conduce cu mână sigură evoluția progresivă a întâmplărilor de pe scenă și, dincolo de lucrul exemplar cu actorii, creează și decorul – o lume fascinantă și terifiantă deopotrivă.”

Gabriela Hurezean, Muze si arme – Premieră TNB: Umbre, cum e să-ţi placă spectacolul văzut în condiţii catastrofale  

“Un spectacol-premieră care produce traume morale, emoţii subversive pe care nu ţi le doreşti, dar de care trebuie să ţii cont şi pe care trebuie să le trăieşti, căci ăsta-i teatrul adevărat – sincer şi moral, autentic şi emoţionant. E puţin ceea ce am scris. Nu ştiu de ce, dar nu mai pot scrie. Poate pentru că multe dintre gîndurile mele despre Umbre nu pot fi scrise, ci doar trăite. Sau poate că umbra cuvintelor mele a fost umbrită de celelalte umbre.”

Dragoș N. Savu, Dilema veche – Umbra umbrelor  

“Vreau însă să vă atrag atenția asupra unui alt aspect: iubirea la vârsta a treia. Victor Rebengiuc joacă rolul Bătrânelului. Mariana Mihuț e Bătrânica.

Spre deosebire de atâtea alte spectacole, și mai ales de spectacolele din viață, ei sunt personajele senine. Vorbesc despre marea trecere, despre sforăit, despre dureri, despre trecut, și așteaptă fiecare zi, așteaptă să vadă dacă le va mai fi dată.

Ei au învins timpul și au rezistat împreună până la sfârșit, ei chiar trăiesc până când moartea îi va despărți. Vi se pare puțin?

Și nu e vorba doar că Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț sunt actorii care sunt, deși e și asta. E vorba că își trăiesc atât de bine rolurile, de parcă le-ar juca – așa cum frumos spune și clișeul – pe scena vieții, ceea ce, nu-i așa?, nu e deloc exclus.”

Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis - Iubirea la vârsta a treia  

Prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru, octombrie 2017