Regizorul Alexander Morfov, realizatorul decorului Nikola Toromanov, al costumelor Andrada Chiriac şi al light design-ului Chris Jaeger dar şi semnatara coregrafiei Galina Bobeicu au realizat un spectacol impresionant prin: creativitate, dinamică, robusteţe profesională, ţinuta şi acurateţea propunerii. La toate acestea se adaugă o desfăşurare de forţe actoriceşti demne de o instituţie de prestigiu cum este un teatru naţional. (...) Nu ştiu câţi dintre noi l-am crezut pe Ion Caramitru când ne-a anunţat că activitatea teatrului pe care îl conduce nu va fi perturbată. Cu siguranţă, şi mai puţini am fi crezut că în această perioadă vom vedea la Sala Mare o asemenea producţie care să exploateze la maximum potenţialul artistic şi tehnic al TNB.

Răzvana Niţă, Port.ro - Maia Morgenstern, în vizită 

Montarea este grandioasă şi se datorează inventivităţii regizorului şi a scenografului din Bulgaria, Nikola Toromanov, ajutaţi de tehnica scenei Sălii Mari, cu o funcţionalitate neobişnuită. În decorul, spectaculos şi uşor de schimbat, e lume multă, căci distribuţia e mare şi figuraţia la fel. (...) Manipularea gloatei de către miliardară e ţesută fin în scenă. Demnitatea oamenilor este târâtă benevol spre trădare (...).mulţimea ipocrită nu-şi doreşte decât bani, tot mai mulţi bani, şi astfel principiile moralei sunt anihilate.

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional - Preţul conştiinţei între sticla de vodcă şi miliardul de dolari 

„Maia Morgenstern acaparează scena cu un rol solid, care îi vine ca o mănuşă. (...) Mircea Rusu, cu o interpretare de excepţie, îşi duce personajul spre o din ce în ce mai posibilă moarte, alunecând de la iluzia că semenii lui îl vor proteja spre certitudinea unui sfârşit absurd. (...) Bulgarul Alexander Morfov a regizat un spectacol de forţă, bine legat, plin de tensiune, cu scene memorabile şi deloc greu de urmărit, reuşind să fructifice tot potenţialul scenei mari printr-o excelentă tehnică de plasare a personajelor în spaţiu. Decorul realizat de un alt bulgar, Nikola Toromanov, reproduce în detalii de fineţe spaţiul unei gări, centrul oraşului, cu restaurant, cafenea şi boutique, cabinetul medicului, biroul primarului şi secţia de poliţie, oferindu-i spectatorului mereu câte un plan de urmărit."

Dan Boicea, Adevărul literar şi artistic - Profesionişti, în vizită la Bucureşti  

În jurul întrebării esenţiale despre care a vorbit cu prilejul premierii, şi anume - dacă în zilele noastre un om sărac mai poate rămâne cinstit? -, regizorul a proiectat un tablou social de o mare bogăţie caracterială şi psihologică, concentrându-se evident pe traiectul acestei vizite celebre care bulversează existenţa locuitorilor din orăşelul Gullen, dar şi sufletul bogătaşei sosite aici să se răzbune pentru un trecut de umilinţă. Ambele direcţii îi reuşesc, pentru că ştiinţa sa de constructor alternează echilibrat planurile, urmărind acţiunea de la un pol la altul al conflictului. (...)   Personaj spectaculos, Klara Zahanasian găseşte în Maia Morgenstern haina ideală dată de eleganţa şi clasa pe care actriţa ştie să şi le pună în valoare. La polul opus, Mircea Rusu îi conferă lui Ill umilinţă şi umanism, într-un joc gradat de la jovialitatea produsă de vestea sosirii Klarei şi până la acceptarea resemnată a sentinţei acesteia. Actorul are multe momente bune, de caldă manifestare umană, în ciuda vinovăţiei de odinioară, ceea ce face să crească sentimentele contradictorii şi stările paradoxale ale celor din jur. Un anume echilibru între demnitate, cedări laşe şi resemnare asigură interpretării lui Mircea Rusu reuşita. (...) Cu o artă desăvârşită a portretizării acestei lumi, prin multiplicarea exemplarelor reprezentative, regizorul umple scena cu viaţa pitorească şi dramatică în acelaşi timp a orăşelului, ilustrată în detaliu prin elemente realiste, dar şi cu unele deschideri simbolice remarcabile. (...)   Cele mai spectaculoase momente vin însă din contribuţia creatoare a scenografului Nicola Toromanov (costume: Andrada Chiriac) care, exploatând neaşteptat posibilităţile scenei mari a Naţionalului (pe care puţini artişti indigeni se ostenesc să o valorifice), compune imagini de neuitat prin frumuseţe, expresivitate şi valori semantice.»

Doina Papp, Revista 22, Bucureştiul cultural 113 - Vizita, un spectacol în toată puterea cuvântului  

"Vedem ceea ce se cheamă o mare montare, o super-producţie, cu interpreţi numeroşi, cu o figuraţie bogată, ale cărei mişcări sunt precis şi eficace coordonate. E dincolo de orice dubiu că Alexander Morfov ştie să organizeze şi să coordoneze ansamblurile, că e un maestru al scenelor de grup, că îi e la îndemână să mişte firesc şi convingător grupurile în cauză, e clar că e un pasionat al vizualităţii în teatru. (...) Mircea Albulescu e remarcabil în rolul Profesorului, rol în care marchează un moment solistic de mare rafinament, emoţionant chiar, atent şi abil contrapunctat prin ceea ce va însemna o tot mai accentuată punere între paranteze a demnităţii şi raţiunii personajului ce va sfârşi prin a se supune voinţei majorităţii. O majoritate în declin moral, involuţie măsurat relevată de spectacol."
  
Mircea Morariu, Cronica Veche nr. 5-6 (16-17) - Vizita bătrânei doamne