Meniu

Reconstructia TNB

Ordonare

În presa scrisă despre reconstrucţia TNB

03 Aprilie 2011

Aurel Drăgan - Clădirea TNB, între jocul absurd al lui Ceauşescu şi frica de cutremur Proiectul de 51 de milioane de euro, din care 27 de milioane vor veni de la Banca de ­Dezvoltare a Consiliului Europei, se va întinde pe trei ani şi va transforma TNB într-o clădire ­deschisă 13 ore pe zi. "Modelul teatrelor din marile ­capitale europene ne arată spaţii culturale deschise, unde oamenii îşi pot petrece toată ziua, indiferent dacă apoi merg sau nu la piesa de teatru", spune Belea, care dă ca exemplu Teatrul Barbican Hall din Londra. Suprafaţa actuală, de 60.000 de metri pătraţi, va rămâne la fel, însă va include şi o cafenea, săli de expoziţie şi de lucru şi librării.   "Lăptăria" rămâne şi în noua structură"Cafeneaua Actorilor va dispărea, nici nu este normal să lipeşti o structură din lemn de clădirea TNB, însă Lăptăria lui Enache, care a devenit deja o instituţie, nu doar un nume, îşi va găsi loc în noul ansamblu", explică arhitectul. Totodată, numărul total al locurilor de spectacol va creşte de la 1.720, în prezent, până la circa 3.100. Arena în aer liber de pe acoperişul clădirii va găzdui 300 de spectatori şi va permite prelungirea stagiunii şi în perioada de vară.

Citește mai mult >

Date tehnice şi financiare

03 Aprilie 2011

Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii au fost aprobaţi prin HG nr. 1052/10.09.2008. Finanţarea este asigurată prin credite externe contractate si garantate de catre stat (HG933/2007, Memorandumul nr. 274/17.04.2009), precum si bugetul de stat.În anul 2009 s-au obţinut toate avizele tehnice şi Autorizaţia de Construire şi în 5 decembrie 2009 a fost demarată de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional procedura de licitaţie internaţională pentru execuţia lucrărilor, contract la cheie, estimat la 51 milioane de euro.   În perioada de elaborare a ofertei (două luni), potenţialii ofertanţi au vizitat toate clădirile ansamblului, au adresat întrebări asupra oricăror aspecte din documentaţia tehnico-economică şi au primit clarificări în acest sens.Deschiderea ofertelor a avut loc în şedinţă publică, la data de 9 februarie 2010. Au fost depuse 10 oferte, de către societăţi şi consorţii din ţară şi din străinătate, care au propus preţuri cuprinse între 39,6 şi 49 milioane de euro.Perioada de evaluare a fost relativ mare datorită volumului documentaţiilor depuse, impus de complexitatea proiectului care prevede următoarele lucrări:-consolidarea si remodelarea structurii; -lucrari de demolare; -lucrari de arhitectura si reamenajari;-izolatii fonice, hidrofuge si termice;-instalatii termice – inclusiv utilaje si echipamente;-instalatii de ventilatie – inclusiv utilaje si echipamente;-instalatii electrice – inclusiv utilaje si echipamente;-instalatii sanitare – inclusiv utilaje si echipamente;-instalatii curenti slabi – sistem BMS, iluminare si sonorizare, transmitere voce – date, toate acestea inclusiv utilajele si echipamentele necesare. Galerie Foto

Citește mai mult >

Scurt istoric

03 Aprilie 2011

Proiectarea ansamblului TNB a fost făcută de "Institutul Proiect Bucureşti" între anii 1963 şi 1969, fiind alcătuit din următoarele construcţii:-corp A1 – clădirea Sălii Mari a Teatrului;-corp A2 – clădirea turnului scenei Sălii Mari;-corp B – clădirea zonei Anexe (birouri, ateliere, etc.);-corp C – clădirea Sălii Studio a Teatrului (în prezent utilizată de Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian");-corp D – clădirea din subteran a spaţiilor tehnice (grup electrogen, tablouri electrice, etc. ) care se află în partea de est a turnului scenei.   În urma incendiului din luna august a anului 1978, Sala Mare a Teatrului a fost distrusă, spectacolele fiind suspendate pentru o perioadă de câţiva ani.Proiectul pentru refacerea Sălii Mari a fost realizat în perioada 1983-1986 de către "Institutul de Proiectări Carpaţi", proiect care a adus schimbări importante ansamblului cum ar fi:-modificarea arhitecturală şi structurală a Sălii Mari ce a dus la mărirea numărului de locuri;-schimbarea faţadei corpului principal prin amplasarea unui ecran de arce în faţa copertinei de la intrarea principală şi prin amplasarea pe terasa corpului principal a unei serii de construcţii (structuri metalice) cu diferite funcţiuni.Redată în funcţiune în anul 1986, Sala Mare a Teatrului Naţional în forma în care se găseşte şi astăzi, deţine un număr de locuri mult mai mare faţă de cel iniţial, dar şi o serie de funcţiuni suplimentare amplasate în diferite puncte ale clădirii şi cu faţada de arcade executată peste planşeul superior al parcajului subteran existent.Toate aceste remodelări şi transformări au condus la modificări importante şi dificile în structura de rezistenţă a clădirii (corp A – Sala Mare) şi în modul de descărcare gravitaţională a sarcinilor, inacceptabile din punct de vedere al prevederilor de proiectare.Expertizarea structurilor ce alcătuiesc ansamblul de clădiri al Teatrului Naţional, pe baza Noului normativ de calcul la seism (P100/2006) a impus necesitatea abordării consolidării, reabilitării şi modernizării întregului edificiu. În primul rând este vorba de înlăturarea actualei faţade adăugate foyerului Sălii Mari şi revenirea la rezolvarea structurală iniţială. Masivele arce ale actualei faţade se descarcă artificial pe structura unei parcări subterane care nu are cum prelua asemenea sarcini. "Curgerea" lor este deja vizibilă, iar la producerea unui seism de peste 6,5 grade pe scara Richter apare pericolul prăbuşirii. Odată cu consolidarea corpului Sălii Mari se va restructura la parametrii optimi de vizibilitate, audibilitate, inteligibilitate şi ambianţa Sălii Mari a teatrului. Teatrul Naţional va deveni un edificiu deschis publicului larg 10-12 ore zilnic, cu mai multe funcţiuni, corespunzătoare criteriilor de funcţionare ale marilor edificii teatrale din lume: spectacole în mai multe săli (peste 3.000 de locuri faţă de 1.700 în prezent) şi relaţii spectacol-spectator diverse (galerii de artă, expoziţii, anticariat, librărie, baruri, cafenea, restaurant. etc. …).Uzura fizică şi morală a instalaţiilor peste care au trecut aproape 40 de ani precum si conceptele şi soluţiile proiectului iniţial sunt incompatibile cu tehnologiile secolului XXI, iar complexul de clădiri al Teatrului Naţional din Bucureşti trebuie să corespundă standardelor europene în vigoare.Lucrările de consolidare şi optimizare funcţională a clădirii Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, obiectiv definitoriu pentru cultura României şi edificiu marcant pentru oraşul Bucureşti, vor contribui la obţinerea unui imobil care să corespundă din punct de vedere tehnic, să confere siguranţă şi să asigure accesul publicului larg la actul de cultură.

Citește mai mult >

Restaurarea celor mai mari tapiserii din lume la TNB

03 Aprilie 2011

Renovarea Teatrului Naţional a început cu restaurarea Tapiseriilor din Foaierul Sălii Mari. Proiectul este unul grandios ţinând seamă de dimensiunile impresionante ale celor trei tapiserii care formează întregul ansamblu. În 1978 au supravieţuit marelui incendiu de la Sala Mare a Teatrului Naţional, iar una dintre acestea este considerată cea mai mare tapiserie din lume. Cea care va scoate din nou la lumină culorile originale ale ţesăturilor este doamna Pomponiu Aurica, Doctor în estetica restaurării textilelor, expert atestat şi conferenţiar la secţia Modă, Facultatea de Arte Plastice. A participat la întâlnirea cu conducerea teatrului şi autorii tapiseriilor, iar pe 20 mai 2010 a început restaurarea. Alături de dânsa, lucrează cu mult drag şi dedicaţie mai mulţi tineri absolvenţi ai Facultăţii de Arte, specializaţi în restaurarea textilelor. Ansamblul Tapiseriilor este format din: -         Teatrul Lumii: 740 X 2250 cm -         Odă  patriei: 1145 X 880 cm -         Război şi pace: 1100 X 900 cm   Am stat de vorbă cu doamna Pomponiu despre întregul proces de conservare şi restaurare a tapiseriilor şi iată ce ne-a povestit: După incendiul din 1978, două dintre tapiserii au fost curăţate, iar a treia a avut o problemă specială: o treime din Odă patriei a fost distrusă, iar autorii au fost nevoiţi să refacă acea parte din tapiserie. Avem la dispoziţie un spaţiu imens care ne permite să lucrăm în paralel la toate cele trei tapiserii. Odă patriei este aproape gata, s-a început curăţarea şi la Război şi pace, iar Teatrul Lumiieste abia în primul stadiu de aspirare. Cea mai complicată etapă este aceea de manevrare. A fost nevoie de o adevărată inginerie până am învăţat cum să le manevrăm, să le mutăm, să le derulăm. Din acest motiv am şi lasat-o la urmă pe cea mai mare dintre ele. În urma cercetărilor făcute pe timpul verii, timp în care am stat de vorbă cu specialişti de la Muzeul Naţional al Artei, Muzeul de Istorie şi Muzeul Satului, unii dintre ei participând la curăţarea de după incendiu a tapiseriilor, am hotărât ce substanţe voi folosi pentru curăţarea de acum. Ei au curăţat cu solvenţi simpli. Noi am îmbunătăţit tehnica. Se vor face mai multe operaţii în mai multe etape. Vom folosi soluţii cu concentraţii diferite şi detergent cu efect neutru care nu necesită clătire. Însă am constat că în urma acestui tratament, firele îşi pierd din elasticitate. Ei bine, ultima etapă va fi emolierea ţesăturii, mai exact impregnarea la cald cu glicerină pentru împrospătarea şi revigorarea materialului. Glicerina se va combina cu acid acetic şi apă distilată în anumite concentraţii. Impregnarea la cald ajută glicerina să nu rămână doar la surafaţă, ci să pătrundă în fibrele ţesăturii, acolo unde este nevoie de ea. Înaintea predării, tapiseriile vor fi impregnate cu K600, un spray foarte eficient împotriva moliilor.  Aventurile restaurării La prima aspirare, am constatat că aveam usturimi de gât şi de ochi, iar mâinile şi îmbrăcămintea deveneau negre. Tot ce era în jur, parchetul, folia de plastic, deveneau negre. O funingine neagră care se împrăştia peste tot. Am avut ocazia să restaurez tapiserii vechi de 300 de ani şi nu am întâlnit aşa ceva. Aspirarea am făcut-o cu ajutorul unor plase speciale din inox, cu aspiratoare fără putere, dar cu apă pentru a dilua fumul în lichid. Acest lucru l-am repetat de câteva ori, apoi am folosit un aspirator cu putere mare. Testul final a fost făcut de una dintre fete care purta ciorapi albi şi a parcurs câţiva metri de tapiserie. Ciorapii erau negri, aşa că am mai aspirat încă o dată. Asta doar la suprafaţă, deoarece funinginea dintre fibre a fost îndepărtată ulterior cu detergenţii speciali pentru covoare.   Şi prieten, şi duşman Fumul a fost şi duşman, dar şi prieten al tapiseriilor. Aş spune, mai mult prieten decât duşman. Pelicula de fum a protejat culorile foarte mult. Fumul de la incendiu nu a putut fi îndepărtat în totalitate. Astfel că, în urma curăţării, va ieşi la iveală cromatica originală folosită de autori. Fumul s-a dovedit a fi un prieten foarte bun şi în privinţa celui mai mare dăunător al ţesăturilor - moliile. Aceste molii nu au pătruns nici pe faţă, nici pe spate. Doar la colţuri, unde sunt chingile pentru prindere. Între aceste chingi din cânepă şi lână am găsit molii, dar au mâncat foarte puţin, aproape nesemnificativ din fibre. Noi vom termina curăţarea celor trei tapiserii până la sfârşitul acestui an, însă, pentru a fi expuse din nou, trebuie refăcută dublura. Acest lucru se va realiza manual şi se va stabili ulterior. Ne vom gândi şi vom încerca să reactualizăm materialele pentru dublură cu ceva mai performant. Dar sistemul de prindere şi întărire va rămâne acelaşi. Scurt istoric Uriaşa tapiserie Teatrul Lumii este o lucrare comună a artiştilor Şerban Gabrea şi Florin Ciubotaru, executată într-un interval de 10 ani (1969-1979). Lucrarea lor a fost iniţial un proiect distins cu Marele Premiu al concursului naţional iniţiat în vederea decorării cu tapiserii a noii instituţii. Este o ambiţioasă încercare de a cuprinde o scenografie textilă de idei şi simboluri în dimensiunile istorice ale fenomenului teatral. Această operă este structurată, de fapt, de explozia luminii: lumina înţeleasă ca elan şi victorie a spiritului, ca energie cosmică primordială. În mijlocul lucrării sunt reprezentate temele principale ale personajelor piesei de teatru, toate adunate într-un număr de 45, inspirate de diferite evenimente teatrale, spectacole, drame mari şi chiar civilizaţii care au schimbat epoci.Personaje - epoci, dacă ar fi să folosesc cuvintele artistului. Printre scenele înfăţişate îl putem descoperi pe Shakespeare – omul care se întreabă; pePersonajul Carte de joc – cel cu două feţe şi două stări; sau pe Personajul războinic. Regăsim şi Civilizaţia Bizantină, amintită de artist ca fiind foarte importantă; scena Labirintul, reprezentând bătălia dintre Thezeus şi Minotaurul, dintre Bine şi Rău, concepute într-un singur personaj. Scena care mi-a atras atenţia în mod special a fost cea din mijloc, inspirată dintr-o carte pe care Ciubotaru o descrie astfel: În timpul unei furtuni, barca ia foc. Aşa-numitul Dodecaedru, ultima parte, a treia, cea din dreapta, reprezintăPendantul, facerea spectacolului sau starea spirituală a facerii. În scheletul sferei, orice lucru are o bază – materialitatea. Voluta se desfăşoară în jurul simbolului mâinii şi al demiurgiei sale, pe care sunt înfăţişate semnele energiei, reprezentând Ying şi Yang. Scheletul este înconjurat de diverse instrumente de tortură, reprezentând baza conflictului uman, inspirate de cărţi medievale. Cea de-a doua tapiserie, Odă patriei, este realizată de Gheorghe Iacob şi Ion Almăşan. Compoziţia este dispusă vertical şi simbolizează legăturile noastre cu trecutul istoric. În centrul lucrării este ilustrată viaţa prin numeroase personaje cu atitudini diferite dispuse pe un registru vertical central. În jurul compoziţiei centrale sunt repartizate în medalioane, figuri ilustre ale trecutului istoric românesc înconjurate de elemente vegetale, embleme şi simboluri evidenţiate prin culori şi contraste. Toată tapiseria este inundată de elemente vegetale reprezentate prin aglomerări de frunze. Din punct de vedere cromatic, Odă patriei are o dominantă de nuanţe calde şi reci de alb, cu multe griuri şi intensităţi cromatice de roşu, albastru, galben şi brun. Război şi Pace este realizată de Ion Nicodim şi Ariana Nicodim. Tapiseria se înfăţişează ca o unitate alegorică, construită în jurul personajului central –Omul. Fascinat de mitul omului, de destinul său terestru şi cosmic, artistul revine mereu la această temă, desfăşurând o adevărată mitologie a condiţiei umane. Figura umană apare încadrată de semne zodiacale şi astrale.Figurativismul lui Nicodim este unul de esenţă vizionară, ambiţionând să evoce orizonturile spirituale ale universului contemporan şi, totodată, să fuzioneze tradiţiile civilizaţiilor polare ale Orientului şi Occidentului, civilizaţii ce au dialogat adesea în această zonă de interferenţe care este România. Covorul se deosebeşte prin simetria sa perfectă şi multiplele rânduri de chenare ce subliniază nucleul interior; omul este reprezentat ca măsură a tuturor lucrurilor. Artistul şi-a ales reprezentarea corpului uman din Renaştere – proiecţia emblematică a lui Leonardo – pe care o secondează de un dublu stelar, un enigmatic corpus subtile. Descrierea tehnicii de lucru Tehnica de lucru originală este aceeaşi cu cea utilizată timp de sute de ani în manufacturile din Ţările de Jos şi din Franţa şi este denumită haute lisse şibasse lisse, în funcţie de detalii tehnologice specifice. La originele ei, tapiseria de mari sau de mici dimensiuni realizată în aceste tehnici, se făcea integral din lână, mătase şi fir metalic preţios – aur sau argint. Tapiseriile moderne însă, cum sunt şi cele de la Teatrul Naţional, sunt realizate cu mari diferenţe tehnologice: pe o urzeală din bumbac alb urzit cu o densitate de 5 fire pe cm, se introduce aşa numita bătătură sau băteală, din lână de mare fineţe, de 18 / 2, vopsită manual, artizanal de către autori cu coloranţi acizi pentru lână de origine indigenă, specifici perioadei respective.   Bibliografie         1. Documentaţie de specialitate – Conservarea Tapiseriilor de autor de mari dimensiuni din foaierele Teatrului Naţional Bucureşti 2. Cerul şi pământul nostru, de Deniţa Ilieva – Tapiseriile decorului Teatrului Naţional

Citește mai mult >

Interviu Adevărul

28 Aprilie 2011

Interviu acordat de Adriana Popescu, Departamentul Strategii Culturale, Comunicare şi PR pentru ziarul Adevărul Precizare de principiu: În legătură cu instituţiile din subordinea Ministerului Culturii care şi-au desfăşurat, până în prezent, activitatea sub acelaşi acoperiş cu Teatrul Naţional – CNDB, Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", MNAC - interlocutorul principal care vă poate da răspunsuri autorizate la întrebările dumneavoastră este chiar ministerul în cauză. Aceste instituţii nu vor mai funcţiona – după renovarea clădirii - în spaţiul care va reveni exclusiv Teatrului Naţional "I.L.Caragiale". Găsirea unor soluţii de relocare pentru aceste instituţii este de competenţa exclusivă a ministerului tutelar.   *** Adevărul: Când vor începe lucrările de renovare a Teatrului Naţional?A.P. La data de 16 martie 2011 s-a efectuat prima predare de amplasament necesară organizării de şantier.Adevărul: Ştim că "Lăptăria lui Enache" şi terasa "La Motoare" au fost închise săptămâna aceasta.A.P. La finalul lucrărilor, Lăptăria lui Enache va primi un spaţiu mult mai adecvat activităţii actuale. Arena în aer liber de pe acoperişul clădirii va găzdui 300 de spectatori şi va permite prelungirea stagiunii şi în perioada de vară.Adevărul: Vor fi închise alte spaţii din clădirea Teatrului Naţional? Dacă da, care sunt acestea?A.P. Este posibil ca în etapa de remodelare a spaţiului public (foaiere), Sala Mare (nu şi scena!) să fie închisă temporar. Se ia în calcul varianta ca în acea etapă să se desfăşoare spectacolele care pot avea loc pe scenă, cu publicul aşezat pe gradene. Pe toată perioada desfăşurării lucrărilor, accesul la parcarea din faţa teatrului nu mai este posibil. Spectatorii pot însă utiliza, ca şi până acum, parcarea subterană de la Intercontinental, cu acces direct către Sala Mare şi Sala Atelier.Adevărul: Când va fi demolat clopotul de beton, "bomboniera" şi depozitele Muzeului Naţional al Artei Contemporane?A.P. Prima etapă a lucrărilor presupune consolidarea corpului B şi descărcarea sarcinilor adăugate în 1983 corpului A prin eliminarea zidăriei cu arcadele respective şi cu supraetajările executate (pentru evitarea descărcării pe planşeul parcajului subteran a sarcinilor provenite din aceste elemente constructive). Acest lucru presupune desfiinţarea spaţiilor MNAC, CNDB şi Lăptăria lui Enache. Concomitent, în spatele teatrului, încep lucrările la crearea unei noi săli de spectacole, viitoarea sală Scena. Sala Mare, Sala Atelier si Sala Amfiteatru vor funcţiona în regim normal până la sfârşitul stagiunii 2011 – 2012. Accesul spectatorilor la Sala Mare se va face printr-un tunel de maximă siguranţă construit în dreptul Căruţei cu Paiaţe, cu acces direct din bulevard, prin parcul de pe esplanada din faţa teatrului.În ultima etapă se vor executa intervenţiile în interiorul corpului A. Adevărul: Unde vor avea loc spectacolele de la CNDB?A.P. CNDB este în subordinea MCPC, şi din câte ştim i s-a alocat, deocamdată, o sală de repetiţie şi birouri în clădirea Sălii Palatului. Începând cu 1 martie,Teatrul Naţional a pus la dispozitia CNDB pentru spectacole Sala Atelier, în fiecare zi de marţi.Adevărul: Cabinetele, depozitele, birourile şi sălile Atelier şi Studio în care în prezent funcţionează Opereta, toate îşi vor schimba înfăţişarea. Unde se vor juca spectacolele de la sălile Atelier, Amfiteatru şi Sala Mare? Există o programare în acest sens?A.P. Cabinele, depozitele şi birourile vor fi temporar relocate, fără a se impieta asupra desfăşurării spectacolelor curente. Sala Mare, Sala Atelier şi Sala Amfiteatru vor funcţiona în regim normal până la sfârşitul stagiunii 2011 – 2012.În ce priveşte Opereta, exista o HG (nr. 1294/2006) prin care Operetei i se atribuie ca sediu social Sala Omnia. Până la intrarea în vigoare a acestei soluţii, Opereta va funcţiona într-o construcţie provizorie de tip cort special, care va fi gata în luna septembrie.Adevărul: Ne puteţi spune până când se vor juca spectacole în actualele spaţii? A.P. Avem speranţa că vom juca tot timpul, pe toată perioada desfăşurării lucrărilor: Constructorul va trebui să respecte condiţiile din caietul de sarcini, inclusiv termenul de 28 de luni şi etapizarea lucrărilor impusă din considerente tehnice şi în aşa fel încât pe tot parcursul execuţiei să funcţioneze trei săli de spectacoleAdevărul: Noile săli în care vor fi programate reprezentaţii sunt adecvate spectacolelor grandioase puse în scenă la TNB?A.P. Precizăm că actuala scenă a Sălii Mari, cu dotările ei de excepţie nu va suferi nici o modificare, ceea ce asigură realizarea, şi în viitor, a spectacolelor "grandioase". Odată cu consolidarea corpului Sălii Mari se restructurează doar sala, care revine la un format optim de 850 de locuri (în loc de cele 1156 în prezent) şi care va fi adusă la parametrii optimi de vizibilitate, acustică şi ambianţă. Adevărul: Ce se va întâmpla cu decorurile, costumele şi cabinele actorilor?A.P. Vor fi relocate temporar în spaţii adecvate.Adevărul: Vă rugăm să ne precizaţi, punctual, spectacolele amânate (dacă se impune acest lucru) şi cum va arăta programul de spectacole al TNB pe perioada derulării lucrărilor.A.P. Nu există pentru moment spectacole amânate, iar programul de spectacole al TNB va fi comunicat spectatorilor, ca şi până acum, prin mijloacele uzuale.

Citește mai mult >

Începerea lucrărilor

28 Aprilie 2011

Câştigătorul licitaţiei este societatea Aedificia Carpaţi în asociere cu Romtest Electronic. Societatea are o bogată experienţă în execuţia unor astfel de lucrări: Ateneul Român, Muzeul de Artă, Biblioteca Naţională, Palatul Victoria – ultimele două în curs de execuţie. Constructorul va trebui să respecte condiţiile din caietul de sarcini, inclusiv termenul de 28 de luni şi etapizarea lucrărilor impusă din considerente tehnice şi în aşa fel încât pe tot parcursul execuţiei să funcţioneze trei săli de spectacole.   La data de 16 martie 2011 s-a efectuat prima predare de amplasament necesară organizării de şantier. Aceasta se va menţine pe toată perioada reconstrucţiei.Prima etapă a lucrărilor presupune consolidarea corpului B şi descărcarea sarcinilor adăugate în 1983 prin eliminarea zidăriei cu arcadele respective şi cu supraetajările executate (pentru evitarea descărcării pe planşeul parcajului subteran a sarcinilor provenite din aceste elemente constructive). Acest lucru presupune desfiinţarea spaţiilor MNAC, CNDB şi Lăptăria lui Enache. La finalul lucrărilor, Lăptăria lui Enache va primi un spaţiu mult mai adecvat activităţii actuale. Pe toată perioada desfăşurării lucrărilor, accesul la parcarea de maşini din faţa teatrului nu mai este posibil.Spectatorii pot însă utiliza, ca şi până acum, parcarea subterană de la Intercontinental, cu acces direct către Sala Mare şi Sala Atelier.Concomitent, în spatele teatrului, încep lucrările la crearea unei noi săli de spectacole, viitoarea sală Scena. Sala Mare şi Sala Amfiteatru vor funcţiona în regim normal până la sfârşitul stagiunii 2011 – 2012, iar accesul spectatorilor se va face printr-un tunel de maximă siguranţă construit în dreptul Căruţei cu Paiaţe, cu acces direct din bulevard, prin parcul de pe esplanada din faţa teatrului.În ultima etapă se vor executa intervenţiile în interiorul corpului A.

Citește mai mult >

Memoriul de arhitectură

10 Mai 2011

Clădirea Teatrului Naţional Bucureşti (T.N.B.) constituie un ansamblu format din mai multe corpuri (A1, A2, B, C şi D). - corp A1 – clădirea Sălii Mari a Teatrului - corp A2 – clădirea turnului scenei Sălii Mari; - corp B – clădirea zonei Anexe (birouri, ateliere, cabine actori etc.); - corp C – clădirea Sălii Studio (în prezent utilizată de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”) şi a Sălii Atelier a TNB, amplasată la subsolul clădirii; -- corp D – clădirea din subteran a spaţiilor tehnice (grup electrogen, tablouri electrice, etc. ) care se află în partea de est a turnului scenei.   Descrierea soluţiei, consideraţii generale: Expertizarea structurilor ce alcătuiesc ansamblul de clădiri al Teatrului Naţional, pe baza Noului normativ de calcul la seism (P100/2006) a impus necesitatea abordării consolidării, reabilitării şi modernizării întregului edificiu. În primul rând este vorba de înlăturarea actualei faţade adăugate foyerului Sălii Mari şi revenirea la rezolvarea structurală iniţială. Masivele arce ale actualei faţade se descarcă artificial pe structura unei parcări subterane care nu are cum prelua asemenea sarcini. „Curgerea” lor este deja vizibilă, iar la producerea unui seism de peste 6,5 grade pe scara Richter apare pericolul prăbuşirii. Odată cu consolidarea corpului Sălii Mari se va restructura la parametrii optimi de vizibilitate, audibilitate, inteligibilitate şi ambianţa Sălii Mari a teatrului. Teatrul Naţional va deveni un edificiu deschis publicului larg 10-12 ore zilnic, cu mai multe funcţiuni, corespunzătoare criteriilor de funcţionare ale marilor edificii teatrale din lume: spectacole în mai multe săli (peste 3.000 de locuri faţă de 1.700 în prezent) şi relaţii spectacol-spectator diverse (galerii de artă, expoziţii, anticariat, librărie, baruri, cafenea, restaurant. etc. …).   În conformitate cu „Propunerea tehnică pe baza căreia se va elabora documentaţia de proiectare faza P.T.” şi cu Studiul de Fezabilitate, aprobate de conducerile Ministerului Culturii şi Cultelor şi respectiv a T.N.B., proiectul actual cuprinde următoarele: Refuncţionalizarea spaţiului public: Scopul principal-înscrierea sa în conceptul de Largă deschidere către public. Actualul foaier al sălii Amfiteatru, cu acces direct din afară, dinspre b-dul Carol I, capătă funcţiunea de Galerie de Artă, în legătură directă atât cu Muzeul Teatrului, cât şi cu foaierul principal (actualul foyer al Sălii Mari) înscriindu-se într-un circuit public continuu. La cota +5,00, pe suprafaţa foaierului principal a Sălii Mari, se vor amplasa circa 50 locuri în fotolii cu măsuţe orientate spre Tapiseria Principală, astfel încât, pe fundalul acesteia, pe un podium realizat prin extinderea banchetei existente, să se poată realiza recitaluri. Grupul de fotolii cu măsuţe va deveni totodată şi o extindere funcţională a PUB-ului care va fi amenajat în locul actualului bufet. S-a considerat absolut necesară animarea publică a corpului B "Anexa” prindeschiderea zonei parterului spre spaţiul exterior. Acest mod de abordare a condus la amplasarea unui foaier care deschide spaţiul spre exterior pe faţadele est-vest, foaierul înlocuind spaţiul destinat iniţial unor birouri ca şi prinamplasarea unei săli polifuncţionale de 200 locuri legate de holul foaier al cotei -1,00 spaţiu care asigură continuitatea la nivelul holurilor foaierelor ale celor trei corpuri cu funcţiuni publice: "Sala Mare”, "Anexa” şi "Studio”. Foaierul sus menţionat, amplasat la cota -1,00, care va constitui legătură comună a tuturor spaţiilor publice, cu foaierul Sălii Mari (prin intermediul scării 8a din Corpul A) şi respectiv cu holul Sălii Studio, va avea un acces larg din exterior pe faţadele est-vest asigurat prin acoperirea curţii engleze existente. În acest foaier se vor amplasa centre de informare pentru public şi case de bilete. Acest hol-foaier va asigura şi o legătură directă cu Restaurantul actorilor amplasat în Corpul C dotat, la rândul său, cu acces independent către strada Tudor Arghezi. În acelaşi timp, foaierul, prin cele două scări şi două lifturi destinate exclusiv publicului, va asigura accesul şi la noua sală de spectacole de aprox. 250 de locuri, provizoriu numită Sala „Scena” , care se va construi în actualul depozit de decoruri de sub buzunarul de fund al Scenei Mari. Amenajarea pentru public a teraselor clădirii: Pe terasa de deasupra copertinei corpului A1, la cota +17,25, profitând de panorama unică ce se deschide asupra centrului oraşului, se va realiza, adosat exteriorului cojilor diafragmă ale Sălii Mari, un spaţiu închis cu sticlă pentru o cafenea-expoziţie, având o terasă circulabilă cu mese şi zone verzi. Această cafenea-expoziţie va fi delimitată către exterior cu sticlă, oferind o viziune pe trei laturi asupra centrului Capitalei. Suprafaţa totală a Cafenelei - Expoziţie este de 427,16 mp şi are o capacitate maximă de 140 persoane, inclusiv terasă şi personalul de serviciu. Imaginea panoramică oferită de acest spaţiu va fi realizată prin pereţi transparenţi din sticlă precum şi prin cca 2,00m lăţime de plafon, de asemenea transparent. Terasa aferentă circulabilă, de peste copertina corpului A1, va permite parcurgerea unui spaţiu deosebit de promenadă şi va fi închisă cu un parapet balustradă transparent, înalt de 2 m. Spaţiul exterior, al terasei circulabile, va fi decorat cu spaţii verzi şi va putea găzdui o parte din mesele din interior. Pe terasa de deasupra Sălii Mari, la cota +24,00, între cojile diafragmă, se va realiza un spaţiu de joc în aer liber pentru maximum 300 de spectatori (inclusiv actori) şi un grup de cabine pentru actori ataşat turnului scenei principale: Reconfigurarea sălilor de spectacol actuale şi noile săli: Corpul A 1: Sala Mare propriuzisă revine la un format optim de 909 locuri (în loc de cele 1156 în prezent) şi va fi adusă la parametrii optimi de vizibilitate, acustică şi ambianţă. Se redistribuie locurile şi circulaţiile în parterul sălii. Se prevăd loji la nivelul parterului sălii (benoare) menite să populeze pereţii, dar mai ales să contribuie la accentuarea sunetului reflectat. Se mai prevăd două rânduri suprapuse de loji, dintre care, cele centrale (axiale) sunt amplasate peste loja oficială, aducând-o pe aceasta la o scară adecvată. Corpul A2: După reconstrucţie , actuala Sală Amfiteatru (care a apărut abia în 1978 şi are în prezent 353 de locuri) va dispărea. Apar, în schimb, 2 noi sălipolifuncţionale, servind atât ca săli de spectacole cât şi ca spaţii de repetiţie : În actualul depozit de decoruri de sub buzunarul de fund al Scenei Mari, la cota -1,00, se va creea un spaţiu nou de spectacol neconvenţional, flexibil, denumit provizoriu Sala „Scena”, (cu aproximativ 250 locuri), care va avea în final acces pentru public din foaierul comun realizat în Corpul B „Anexa”. Lucrările la această sală au şi început, ea fiind dată în folosinţă încă în acest an. O a doua sală, cu o capacitate asemănătoare (267 spectatori), va fi construită pe actualul amplasament al atelierului de pictură(la cota + 5,50). O numim provizoriu Sala „Pictură”. Ambele săli au asigurate dotări proprii: garderobe, grupuri sanitare, cabine tehnice (numai la sala polifuncţională). Corpul C: Acest corp cuprinde în prezent 2 săli de spectacol, suprapuse pe verticală: Sala „Atelier" a TNB - la subsol (cotă_7,50), având un foaier pricipal la acest nivel; capacitate actuală: 250 locuri. Sala Atelier se va extinde cu o suprafaţă parţială pentru cca. 50 de locuri, accesibilă de pe o viitoare pasarelă realizată în foaier între palierele intermediare ale celor două scări existenţe de acces ale publicului, fapt care va duce la reconformarea cabinelor tehnice din zonă accesului în sală. Sala „Studio" (utilizată în prezent de Operetă, dar care va reveni TNB, cf.HG nr. 1294/2006 prin care Operetei i se atribuie ca sediu social Sala Omnia) - la nivelul 2 (cotă +5,50); capacitate maximă: 592 locuri. Sala "Studio” se va reface funcţional în sală transformabilă de tip italian, elisabetan sau arenă prin refuncţionalizarea celor trei pachete mobile cu scaune şi a pereţilor mobili. Teatrul pentru spectacole în aer liber situat la cota +24,00 cuprinde: Arena în aer liber pentru maximum 300 persoane, inclusiv actori, cu podium pentru scenă, amenajat şi amplasat conform cerinţelor regizorului de spectacol, gradene practicabile cu perne şi plan înclinat pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi, care sosesc la această cotă cu ascensorul, dinspre latura de Sud (bd. Carol I).

Citește mai mult >
Arhivă
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+