Reconstructia TNB

Renovarea Teatrului Naţional a început cu restaurarea Tapiseriilor din Foaierul Sălii Mari. Proiectul este unul grandios ţinând seamă de dimensiunile impresionante ale celor trei tapiserii care formează întregul ansamblu. În 1978 au supravieţuit marelui incendiu de la Sala Mare a Teatrului Naţional, iar una dintre acestea este considerată cea mai mare tapiserie din lume.

Cea care va scoate din nou la lumină culorile originale ale ţesăturilor este doamna Pomponiu Aurica, Doctor în estetica restaurării textilelor, expert atestat şi conferenţiar la secţia Modă, Facultatea de Arte Plastice. A participat la întâlnirea cu conducerea teatrului şi autorii tapiseriilor, iar pe 20 mai 2010 a început restaurarea. Alături de dânsa, lucrează cu mult drag şi dedicaţie mai mulţi tineri absolvenţi ai Facultăţii de Arte, specializaţi în restaurarea textilelor.

Ansamblul Tapiseriilor este format din:

-         Teatrul Lumii: 740 X 2250 cm

-         Odă  patriei: 1145 X 880 cm

-         Război şi pace: 1100 X 900 cm

Am stat de vorbă cu doamna Pomponiu despre întregul proces de conservare şi restaurare a tapiseriilor şi iată ce ne-a povestit:

După incendiul din 1978, două dintre tapiserii au fost curăţate, iar a treia a avut o problemă specială: o treime din Odă patriei a fost distrusă, iar autorii au fost nevoiţi să refacă acea parte din tapiserie. Avem la dispoziţie un spaţiu imens care ne permite să lucrăm în paralel la toate cele trei tapiserii. Odă patriei este aproape gata, s-a început curăţarea şi la Război şi pace, iar Teatrul Lumiieste abia în primul stadiu de aspirare. Cea mai complicată etapă este aceea de manevrare. A fost nevoie de o adevărată inginerie până am învăţat cum să le manevrăm, să le mutăm, să le derulăm. Din acest motiv am şi lasat-o la urmă pe cea mai mare dintre ele.

În urma cercetărilor făcute pe timpul verii, timp în care am stat de vorbă cu specialişti de la Muzeul Naţional al Artei, Muzeul de Istorie şi Muzeul Satului, unii dintre ei participând la curăţarea de după incendiu a tapiseriilor, am hotărât ce substanţe voi folosi pentru curăţarea de acum. Ei au curăţat cu solvenţi simpli. Noi am îmbunătăţit tehnica. Se vor face mai multe operaţii în mai multe etape. Vom folosi soluţii cu concentraţii diferite şi detergent cu efect neutru care nu necesită clătire. Însă am constat că în urma acestui tratament, firele îşi pierd din elasticitate. Ei bine, ultima etapă va fi emolierea ţesăturii, mai exact impregnarea la cald cu glicerină pentru împrospătarea şi revigorarea materialului. Glicerina se va combina cu acid acetic şi apă distilată în anumite concentraţii. Impregnarea la cald ajută glicerina să nu rămână doar la surafaţă, ci să pătrundă în fibrele ţesăturii, acolo unde este nevoie de ea.

Înaintea predării, tapiseriile vor fi impregnate cu K600, un spray foarte eficient împotriva moliilor. 

Aventurile restaurării

La prima aspirare, am constatat că aveam usturimi de gât şi de ochi, iar mâinile şi îmbrăcămintea deveneau negre. Tot ce era în jur, parchetul, folia de plastic, deveneau negre. O funingine neagră care se împrăştia peste tot. Am avut ocazia să restaurez tapiserii vechi de 300 de ani şi nu am întâlnit aşa ceva. Aspirarea am făcut-o cu ajutorul unor plase speciale din inox, cu aspiratoare fără putere, dar cu apă pentru a dilua fumul în lichid. Acest lucru l-am repetat de câteva ori, apoi am folosit un aspirator cu putere mare. Testul final a fost făcut de una dintre fete care purta ciorapi albi şi a parcurs câţiva metri de tapiserie. Ciorapii erau negri, aşa că am mai aspirat încă o dată. Asta doar la suprafaţă, deoarece funinginea dintre fibre a fost îndepărtată ulterior cu detergenţii speciali pentru covoare.

Şi prieten, şi duşman

Fumul a fost şi duşman, dar şi prieten al tapiseriilor. Aş spune, mai mult prieten decât duşman. Pelicula de fum a protejat culorile foarte mult. Fumul de la incendiu nu a putut fi îndepărtat în totalitate. Astfel că, în urma curăţării, va ieşi la iveală cromatica originală folosită de autori.

Fumul s-a dovedit a fi un prieten foarte bun şi în privinţa celui mai mare dăunător al ţesăturilor - moliile. Aceste molii nu au pătruns nici pe faţă, nici pe spate. Doar la colţuri, unde sunt chingile pentru prindere. Între aceste chingi din cânepă şi lână am găsit molii, dar au mâncat foarte puţin, aproape nesemnificativ din fibre.

Noi vom termina curăţarea celor trei tapiserii până la sfârşitul acestui an, însă, pentru a fi expuse din nou, trebuie refăcută dublura. Acest lucru se va realiza manual şi se va stabili ulterior. Ne vom gândi şi vom încerca să reactualizăm materialele pentru dublură cu ceva mai performant. Dar sistemul de prindere şi întărire va rămâne acelaşi.

Scurt istoric

Uriaşa tapiserie Teatrul Lumii este o lucrare comună a artiştilor Şerban Gabrea şi Florin Ciubotaru, executată într-un interval de 10 ani (1969-1979). Lucrarea lor a fost iniţial un proiect distins cu Marele Premiu al concursului naţional iniţiat în vederea decorării cu tapiserii a noii instituţii. Este o ambiţioasă încercare de a cuprinde o scenografie textilă de idei şi simboluri în dimensiunile istorice ale fenomenului teatral. Această operă este structurată, de fapt, de explozia luminii: lumina înţeleasă ca elan şi victorie a spiritului, ca energie cosmică primordială.

În mijlocul lucrării sunt reprezentate temele principale ale personajelor piesei de teatru, toate adunate într-un număr de 45, inspirate de diferite evenimente teatrale, spectacole, drame mari şi chiar civilizaţii care au schimbat epoci.Personaje - epoci, dacă ar fi să folosesc cuvintele artistului. Printre scenele înfăţişate îl putem descoperi pe Shakespeare – omul care se întreabă; pePersonajul Carte de joc – cel cu două feţe şi două stări; sau pe Personajul războinic. Regăsim şi Civilizaţia Bizantină, amintită de artist ca fiind foarte importantă; scena Labirintul, reprezentând bătălia dintre Thezeus şi Minotaurul, dintre Bine şi Rău, concepute într-un singur personaj. Scena care mi-a atras atenţia în mod special a fost cea din mijloc, inspirată dintr-o carte pe care Ciubotaru o descrie astfel: În timpul unei furtuni, barca ia foc.

Aşa-numitul Dodecaedru, ultima parte, a treia, cea din dreapta, reprezintăPendantul, facerea spectacolului sau starea spirituală a facerii. În scheletul sferei, orice lucru are o bază – materialitatea. Voluta se desfăşoară în jurul simbolului mâinii şi al demiurgiei sale, pe care sunt înfăţişate semnele energiei, reprezentând Ying şi Yang. Scheletul este înconjurat de diverse instrumente de tortură, reprezentând baza conflictului uman, inspirate de cărţi medievale.

Cea de-a doua tapiserie, Odă patriei, este realizată de Gheorghe Iacob şi Ion Almăşan. Compoziţia este dispusă vertical şi simbolizează legăturile noastre cu trecutul istoric. În centrul lucrării este ilustrată viaţa prin numeroase personaje cu atitudini diferite dispuse pe un registru vertical central. În jurul compoziţiei centrale sunt repartizate în medalioane, figuri ilustre ale trecutului istoric românesc înconjurate de elemente vegetale, embleme şi simboluri evidenţiate prin culori şi contraste. Toată tapiseria este inundată de elemente vegetale reprezentate prin aglomerări de frunze. Din punct de vedere cromatic, Odă patriei are o dominantă de nuanţe calde şi reci de alb, cu multe griuri şi intensităţi cromatice de roşu, albastru, galben şi brun.

Război şi Pace este realizată de Ion Nicodim şi Ariana Nicodim. Tapiseria se înfăţişează ca o unitate alegorică, construită în jurul personajului central –Omul. Fascinat de mitul omului, de destinul său terestru şi cosmic, artistul revine mereu la această temă, desfăşurând o adevărată mitologie a condiţiei umane. Figura umană apare încadrată de semne zodiacale şi astrale.Figurativismul lui Nicodim este unul de esenţă vizionară, ambiţionând să evoce orizonturile spirituale ale universului contemporan şi, totodată, să fuzioneze tradiţiile civilizaţiilor polare ale Orientului şi Occidentului, civilizaţii ce au dialogat adesea în această zonă de interferenţe care este România. Covorul se deosebeşte prin simetria sa perfectă şi multiplele rânduri de chenare ce subliniază nucleul interior; omul este reprezentat ca măsură a tuturor lucrurilor. Artistul şi-a ales reprezentarea corpului uman din Renaştere – proiecţia emblematică a lui Leonardo – pe care o secondează de un dublu stelar, un enigmatic corpus subtile.

Descrierea tehnicii de lucru

Tehnica de lucru originală este aceeaşi cu cea utilizată timp de sute de ani în manufacturile din Ţările de Jos şi din Franţa şi este denumită haute lisse şibasse lisse, în funcţie de detalii tehnologice specifice. La originele ei, tapiseria de mari sau de mici dimensiuni realizată în aceste tehnici, se făcea integral din lână, mătase şi fir metalic preţios – aur sau argint.

Tapiseriile moderne însă, cum sunt şi cele de la Teatrul Naţional, sunt realizate cu mari diferenţe tehnologice: pe o urzeală din bumbac alb urzit cu o densitate de 5 fire pe cm, se introduce aşa numita bătătură sau băteală, din lână de mare fineţe, de 18 / 2, vopsită manual, artizanal de către autori cu coloranţi acizi pentru lână de origine indigenă, specifici perioadei respective.

Bibliografie        

1. Documentaţie de specialitate – Conservarea Tapiseriilor de autor de mari dimensiuni din foaierele Teatrului Naţional Bucureşti

2. Cerul şi pământul nostru, de Deniţa Ilieva – Tapiseriile decorului Teatrului Naţional