Cînd poţi să faci un spectacol mare dintr-un text mic, scris pe la începutul secolului trecut, înseamnă că ursitoarele ţi-au hărăzit o porţie generoasă de geniu. Horaţiu Mălăele, acest uomo universale al artelor, ne arată din nou că poate. Ceea ce el numeşte "o comedie" devine, graţie imaginaţiei sale inepuizabile şi umorului său cu totul şi cu totul special, o catastrofă burlescă, o tragedie bufă cu nuanţe suprarealiste. (...) În spectacolul lui Mălăele, totul este perfect coerent: decorul creat de Ştefan Caragiu (fabuloase cascada de mere şi picioarele lui Barry cînd îl trage vaca pe coşul căminului), costumele Ştefaniei Cenean, muzica lui Nicu Alifantis şi fulminantele recitaluri actoriceşti susţinute de Mihai Constantin, Daniel Badale şi Victoria Dicu. Evident, spectacolul regizat de Horaţiu Mălăele nu se adresează nici snobilor, nici celor cu IQ pipernicit."

Gabriela Hurezean, Ziarul Național: "Prostia omenească" în variantă irlandeză

Gaguri menite să satisfacă orizontul de aşteptare al publicului răsfăţat de comediile bufe ale primei jumătăţi de existenţă a cinematografului. Şi, mai ales, de minunatele filme cu Stan şi Bran. Cu inventivitatea care-l caracterizează, Horaţiu Mălăele - de astă dată în postura de regizor - îşi costruieşte demersul comic pe structura familiară nouă din întâlnirile (pe care se presupune a le fi avut de-a lungul vieţii) cu Stan Laurel şi Oliver Hardy. (...)  Dacă tot vorbim de poveste, atunci trebuie spus că decorul creat de Ştefan Caragiu şi costumele Lilianei Cenean sunt chiar de poveste. Dintr-o poveste. (...)Un spectacol lucrat de Horaţiu Mălăele în filigran şi interpretat fără cusur de Mihai Constantin, Daniel Badale şi Victoria Dicu.

Marina Roman, Yorick: Darry şi Barry singuri acasă

Spectacolul oferit de trupa Naţionalului are toate virtuţile unui mare succes de public. Un text generos, actori excepţionali (Mihai Constantin, Daniel Badale şi Victoria Dicu), fiecare realizând creaţii memorabile, în situaţii de un tragi-comic irezistibil); costume semnate de Liliana Cenean, decorul - uluitor, imaginat şi creat de Ştefan Caragiu. Piesa este condimentată de muzica lui Nicu Alifantis. Cât despre regie, ce să mai vorbim? Regizorul piesei este însuşi Horatiu Mălăele.

Silvia Kerim, Formua As: La final de stagiune

Vreţi să vă amuzaţi ca la un film cu Stan şi Bran, aşii comicului burlesc ? Vizionaţi acest spectacol care are şi un tâlc anume, prostia se plăteşte. (...) HORAŢIU MĂLĂELE, una din puţinele personalităţi culturale peocupate de calitatea artistică a actului teatral, pune în scenă această piesă simplă ca scriere dramatică, dar provocatoare, cu o fantezie debordantă, cuceritoare pentru marele public. Meritul regiei este construcţia unei cavalcade de gaguri, savuroase comic, motivate, credibile prin personajele care le înfăptuiesc, servite excelent de distribuţia aleasă (...). Baza spectacolului rămân însă, prin importanţa partiturilor, Daniel Badale şi Mihai Constantin. Nu este o exagerare, că aceşti actori prin perfecţiunea transpunerii în personajele ce le revin, sunt la nivelul lui Stanley Laurel (Stan) şi Oliver Hardy (Bran). (...)este un spectacol popular de care marele public nu va fi deziluzionat.

Ileana Lucaciu, Spectator: O cavalcadă comică, un spectacol popular

Piesa nu pune întrebări şi nici nu răspunde la întrebări, nu musteşte în consistenţă, nu are etichete filosofice sau mari pretenţii dramaturgice. E un fel de farsă. E uşor de urmărit, uşor de memorat.Pare ceva foarte simplu, precum simplă pare şi întreaga montare. Replicile sunt scurte şi puţine, dar efectul vine din mişcări, din gesturi, din pauzele jucate de interpreţi. (...) Scenografia semnată de Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu provoacă idei şi ţine loc multor replici pe care autorul nici nu le-a scris, ci doar le-a sugerat. S-a mers mult pe realism, fiind invocat şi metafizicul.

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional: La Naţional, „S-a sfârşit cum a-nceput"