Spectacole
Un mort se întoarce la iubita lui - NETA
de Svetlana Makarovič
Un mort se întoarce la iubita lui - NETA
de Svetlana Makarovič
Data premierei: 30.08.2015
Durata: 1 h 50 min / Pauză: Nu
Spectacol prezentat în cadrul Festivalului internațional NETA 2015 de către Teatrul Prešeren Kranj și Teatrul municipal Ptuj din Slovenia
Spectacolul va fi supra-titrat în limba română și engleză!
Fotografierea și filmarea spectacolelor din cadrul Festivalului Internațional NETA 2015 sunt strict interzise!
Micka îl iubea pe Anzel și Anzel o iubea pe Micka. Dar iubirea lor nu a avut un viitor fericit. A murit odată cu Anzel iar Micka a rămas nu cu viața pe care o dorea, ci cu viața pe care alții doreau să i-o impună…
Piesa „Un mort se întoarce la iubita lui” își are rădăcinile în cântecul popular eponim, precum și în adaptarea lui Prešeren după balada „Lenore” de Bürger. Autorul a abordat subiectul într-o manieră surprinzătoare și diferită, tratându-l din perspective variate. Făcând apel la tema schizofreniei, a introdus două eroine, două personaje Micka, personaje care se luptă pentru supremație sau supraviețuire. Mai apare și Sveti Tadej, mesager, clarvăzător, confesor. Și două mame. Mama lui Micka și mama lui Mlinar. Niciunul dintre aceste personaje nu a scăpat peniței ascuțite a lui Makarovič. Mama lui Mlinar, deși moartă, își ceartă fiul și îi arată cum s-o jelească. E în permanentă competiție cu el și îi amintește că a sacrificat totul pentru el; de aceea, fiul îi este dator să o trateze așa cum crede ea de cuviință. Cea de-a doua Micka îi cere lui Mlinar, cu egoism, să treacă moara pe numele ei, dacă vrea ca ea să se mărite cu el. Ea spune că va putea să dea foc morii ziua în amiaza mare pentru că moara va fi a ei. Mai precis, fata cunoaște un secret oribil – că Mlinar l-a omorât pe Anzel, iubitul ei. Prima Micka a dispărut fiindcă nu există loc pentru dragoste adevărată într-o astfel de lume.
| Prima Micka: | Ana Urbanc | A doua Micka: | Vesna Pernarčič |
| Anzel: | Miha Rodman | Morarul: | Aljoša Ternovšek |
| Mama: | Darja Reichman | Sfântul Thaddeus: | Borut Veselko |
| Mama moartă a morarului: | Vesna Jevnikar | Judita: | Judita Polak |
| Ciril: | Ciril Roblek |
Spectacolul „Un mort se întoarce la iubita lui” poate fi descris ca o armonie triumfală între toate elementele artelor scenice. Laitmotivul poveștii este abordat metodic, de la nevoia omului de dragoste și adevăr până la realitatea socială a relațiilor pervertite, istorii dureroase de familie și femei al căror loc în societate este stigmatizat, într-o piesă caracterizată de un limbaj complex și poetic. Cu personaje puternic reliefate, montarea seamănă cu un concert drama unde intervențiile locomotorii minimaliste se intercalează în scene pure și imaculate. Acompaniamentul muzical se realizează sub formă vocală și prin folosirea acordeonului și are propriile sale moment de strălucire, iar muzica se confundă cu acțiunea dramatică într-un dialog meșteșugit între instrumente. Prezentarea este inteligentă, sensurile, concise și clare. Deși scrisă acum 32 ani, piesa „Un mort se întoarce la iubita lui” este în întregime modernă. Cuvintele rostite sună ritmic în schema dramaturgică fragmentată cu măiestrie, fie încătușând conținutul de sol, fie ridicându-l în înălțimi. Invită spectatorul să se deschidă și să privească în subconștientul său, determinând o trezire lăuntrică și o îmbogățire spirituală profundă.
Petra Tanko, Radio Slovenia 1, 28 martie 2014
"Povestea unei iubiri (nefericite) este practic jucată în prezența tuturor, chiar și cele mai intime aspecte ale ei fiind plasate sub privirile mârșave și calomniatoare ale celor de pe scenă, precum și sub ochii celor din sala puternic luminată. Nimic nu este ascuns privirilor invidioase, actorii intrând și ieșind din piesă printr-un fel de inter-spațiu, un rând de scaune și un podium înălțat pe scenă.
Înconjurați de un minimum de modeste elemente de recuzită, actorii își exprimă în tăcere chicotitul făcând uz de grimase largi, rânjete sugestive și rictusuri arogante. Din când în când, intră în scenă cântând la acordeon, într-o reprezentare muzicală a duelurilor și ripostelor lor.
Lorenci și echipa lui regizează evenimentele într-un ritm voit, cu interjecții de tăcere și un minimalism pronunțat, dublate de o intensitate interioară. Au reușit, într-un mod impresionant, să intensifice și să încordeze piesa până la limita extremă: dacă piesa originală nu are acorduri, dacă acțiunea se petrece sub ceruri pustii, recrearea ei e plină de cânt și minunat acordată". Matej Bogataj, Delo
