Conferințe

Duminică  25 aprilie  2010, de la ora 11:oo, la Sala Atelier, în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional, Domnul academician Mihai Cimpoi, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi Membru de onoare al Academiei Române, prezintă conferinţa cu tema Europa, sarea Terrei - Ideea europeană ca idee românească.

Pornind de la constatarea că „Ideea europeană, devenită pentru noi, românii, o himeră, o stea polară, un râvnit vârf  luminiscent al fiinţei (...)  e cuiul psihic bătut în fiinţa noastră, ceea ce ne agită timp de un secol şi jumătate", acad. Mihai Cimpoi face o trecere în revistă a demersurilor prin care s-a manifestat, de-a lungul istoriei româneşti, aspiraţia de integrare în Europa, precum şi a celor mai importante curente de gândire pe această temă. Conferinţa încearcă, totodată, o situare a culturii şi civilizaţiei româneşti în configuraţia europeană, aducând, în acest sens, nenumărate  exemple despre rolul culturii române în modelarea ideii europene.

Întreaga expunere a conferenţiarului e  structurată în jurul unei metafore sugestive:  „Ne-am gândit mai demult că Europa poate fi comparată cu o Grădină a Hesperidelor. Ce atrage, metaforic vorbind, în Grădina Hesperidelor? - se întreabă Mihai Cimpoi. Europa ar fi tocmai o astfel de Grădină a Hesperidelor care reprezintă un univers, dacă nu însuşi Universul în sensul, mai realist, al unui domeniu material, intelectual şi moral pus sub semnul unităţii. Oricum, vraja de a găsi mărul de aur, de a asculta sirenele din Grădina Hesperidelor şi de a privi Universul de pe piscurile Europei ţine de voinţa raţional/iraţională şi nu i ne putem opune, chiar dacă ar fi vorba de o frumuseţe negativă."

Resuscitarea „ideii europene" în zilele noastre este de domeniul evidenţei, apărând ca rezultatul firesc al vrerii româneşti de deschidere, de participare la istorie şi de încadrare într-un sistem de valori care este al culturii şi civilizaţiei europene, singura care ne poate da blazonul nobleţei şi care ne poate asigura - prin însăşi această  încadrare - universalitatea.

Întrebarea, fatală, permanentă, este cum ne integrăm, acest spinos „cum" implicându-l şi pe dramaticul „cu ce". Prin urmare, care ar fi drumurile spre Europa (sau mai sofisticat: prin ea către ea, cea esenţială, adevărată) şi care ar trebui să fie comportamentul nostru „cultural"- iată o întrebare pe care conferenţiarul de la Chişinău o lansează inclusiv publicului care va participa duminică la conferinţa sa.

Despre Mihai Cimpoi:

Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942 în localitatea Larga, judetul Hotin, Republica Moldova.

A urmat studiile universitare filologice la Chişinău.

Personalitate de exceptie, reputat critic literar, eminescolog, eseist şi   istoric literar de marcă, un om de cultură implicat activ în viaţa civică a Basarabiei, totodată profund cunoscător al valorilor literaturii, culturii şi filosofiei române şi universale.

Este unul dintre cei mai activi apărători ai limbii române în arealul unde se vorbeşte ea, şi o voce de mare autoritate, care a contribuit enorm la menţinerea unităţii acestei valori naţionale

Primul mentor spiritual i-a fost George Călinescu, cu care a şi fost adesea comparat. Ulterior, acestui model i s-au adaugat „modelul fiinţial noicist" şi influenţele lui Heidegger, Kirkegaard, Mircea Eliade, Jung sau Lucian Blaga.

A scris şi publicat studii de referinţă aproape despre toţi scriitorii români din Republica Moldova şi România.

A lucrat ca redactor la importante reviste si edituri din Republica Moldova (revista "Nistru", editurile "Cartea Moldoveneasca" şi "Literatura Artistică") precum şi ca secretar literar la Teatrul Naţional şi la Teatrul Poetic "Alexei Mateevici".

În 1974, este acuzat de „naţionalism" într-un raport al primului secretar al C.C. al P.C.M.

Refuzând ideologizarea marxist-leninistă a literaturii, Mihai Cimpoi  pledează constant pentru cauza românismului. Scrie pe această temă  câteva cărţi remarcabile, cum ar fi: Mărul de aur (1999), Cumpăna cu două ciuturi (2000, tradusă şi în limba franceză), Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001) şi multe altele.

De menţionat este şi suita de dialoguri cu 74 eminescologi şi traducători ai lui Eminescu din mai multe ţări, publicată în volumele Spre un nou Eminescu (Chişinău, 1998; Bucureşti,1994) şi Mă topesc în flăcări (1999, 2001).

În calitate de cercetător pasionat şi avizat al operei şi personalităţii lui Eminescu, i-a consacrat: Narcis si Hyperion (1979 etc.), Căderea în sus a Luceafărului (1996), Plânsul Demiurgului (1998).

O altă contribuţie, de referinţă pentru literatura română, rămâne monumentala O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (prima ediţie: 1996, urmată de altele: 1997, 2002) - (monografie continuând demonstraţia lui George Călinescu potrivit căreia "Literatura română este una şi indivizibilă")

Este autor şi coordonator al cunoscutului „Dicţionar General al Literaturii Române", editat de Academia Română

Dintre responsabilităţile sale amintim:

Coordonează directia de Literatură română modernă a Institutului de Literatură şi Folclor din Chişinău.

Din septembrie 1991, este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Ulterior devine şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Consiliului Director al acesteia. De asemenea, este membru al Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor (a PEN clubului).

Din septembrie 1991 este ales membru de onoare al Academiei Române şi membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova.

Este Doctor în Ştiinte filologice şi Profesor universitar.

În 2007 devine Doctor Honoris Cauza al Universităţii „Danubius" din Galaţi, România.

Mai multe detalii: aici

Preţul biletelor: 23 şi 10 lei. Pentru mai multe informaţii: 021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete).