Conferințe

Duminică, 14 martie 2010, ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Bujor Nedelcovici, autor de romane, eseuri, teatru, film, jurnal, fotografie şi publicistică, a ales să ne vorbească despre Scriitorii şi exilul.

"Exilul se poate împărţi în mai multe categorii: exilul interior şi exilul exterior, care poate fi şi el de mai multe feluri: exilul voluntar şi involuntar.Exilul voluntar a început în urmă cu 1300 de ani (înainte de Christos), prin fuga din Egipt a poporului evreu, a continuat cu Sf. Paul şi Sf. Augustin şi nu s-a sfârşit nici în secolele XIX şi XX. Exilul involuntar a început cu Ovidiu (43 înainte de Christos), a continuat cu Platon şi apoi s-a prelungit în secolele XVII, XIX şi XX. Scriitorii ruşi au o lungă tradiţie în exil. Scriitorii germani şi austrieci au plecat înainte de Primul război mondial, iar scriitorii francezi au fugit din Franţa după ce a fost ocupată de Germania.Scriitorii români au cunoscut şi ei exilul voluntar sau involuntar. Exilul meu în Franţa a început în 1987" - mărturiseşte Bujor Nedelcovici în preambulul conferinţei pe care o va susţine la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Despre Bujor Nedelcovici:

Născut la 16 martie 1936 la Bârlad. În 1959 absolvă Facultatea de Drept din Bucureşti. Este avocat la Baroul de Avocaţi din Ploieşti, de unde este radiat din motive politice (tatăl a fost arestat) şi munceşte timp de 12 ani pe diverse şantiere şi uzine din ţară - Bicaz, Braşov, Bucureşti.

Debutează în 1970 cu romanul Ultimii, colaborează la mai multe reviste şi ziare şi publică romanele Fără vâsle, Noaptea, Grădina Icoanei, Zile de nisip, Somnul Vameşului, premiate de Uniunea Scriitorilor şi Asociaţiile Scriitorilor din România.

În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras de pe ecrane de către Ceauşescu, care îl critică în 1983 la Conferinţa ideologică de la Mangalia. În 1982 devine redactorul-şef al Almanahului literar şi şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Romanul Al doilea mesager şi volumul de nuvele Oratoriu pentru imprudenţă sunt interzise de cenzura din România. Al doilea mesager este trimis pe căi clandestine în Franţa - este publicat de Editura Albin Michel de la Paris şi primeşte Premiul Libertăţii oferit de Pen-Club Français.

În 1987 părăseşte România şi cere azil politic în Franţa unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză a romanului Zile de nisip, Le matin d'un miracle (Dimineaţa unui miracol), Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), Le provocateur (Provocatorul).

În 1992 primeşte Premiul Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei.

În 1990 este distins cu gradul Chevalier de l'Ordre des Artes et des Lettres şi devine membru al Societăţii Oamenilor de Litere Francezi. Susţine un ciclu de conferinţe în Statele Unite şi publică în Canada eseul Întâlnirea cu secolul XXI-lea. În 2000 i se acordă Ordinul Naţional pentru merit în grad de Comandor, iar în 2007 primeşte Premiul pentru promovarea culturii româneşti în străinătate.