Conferințe

Duminică, 9 octombrie, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Carmen Muşat va susţine conferinţa cu titlul: Materia din care viaţa e făcută. Despre aşteptare. Preţul biletelor este de 23 lei şi 10 lei.

Despre Carmen Muşat

Eseist şi critic literar, este conferenţiar universitar la Catedra de Teoria Literaturii din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti. Doctorat în litere, din 2000, obţinut la Universitatea Bucureşti. Tot din 2000 este redactor şef al revistei Observator cultural. Membru al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România şi al PEN Club România. Membru fondator al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), al Centrului de Excelenţă pentru Studierea Identităţii Culturale şi al Centrului de Studii Interdisciplinare „Tudor Vianu".

Cărţi publicate: Romanul românesc interbelic (Humanitas, 1998; ediţia a II-a, Humanitas Educaţional, 2004); Perspective asupra romanului românesc postmodern şi alte ficţiuni teoretice (Paralela 45, 1998); Strategiile subversiunii. Descriere şi naraţiune în proza postmodernă românească (Paralela 45, 2002; Editura Cartea Românească, 2008); Canonul şi tarotul (Editura Curtea Veche, 2006). A publicat antologia comentată Lucian Raicu, Dincolo de literatură, Editura Hasefer, 2009. A prefaţat volume de Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Péter Nádas, Ioana Em. Petrescu, Liviu Ornea. Articole şi studii publicate în revistele: Observator cultural, Lettre Internationale, Revista 22, Euphorion, Euresis. Cahiers roumains  d'etudes littéraires, Élet És Irodalom (Ungaria), Romania Culturale Oggi (Italia).

Despre conferinţă

„Aşteptare - acesta ar fi, probabil, echivalentul cel mai îndreptăţit pentru „existenţă". Aşteptarea nu este doar o etapă temporară a existenţei noastre, ea este esenţa însăşi a condiţiei umane, nu este un accident, ci substaţa însăşi a vieţii. De cînd ne naştem şi până în clipa morţii aşteptăm mereu ceva sau pe cineva: de la situaţii banale, cotidiene - cum ar fi faptul de a aştepta, într-un local, să mi se aducă o cafea, şi până la momente-cheie precum confirmarea unui diagnostic sau rezultatul unui examen, aşteptăm ca un eveniment anume să se producă. Pentru că leagă anterioritatea de posterioritate, aşteptarea nu poate fi concepută decât în timp, este determinată de şi înscrisă în timp. Tocmai de aceea, aşteptarea instituie naraţiunea, structura sa este esenţialmente narativă, suspansul fiind un element implicit al aşteptării.

Încorporând în sine temporalitatea, prezenţa şi absenţa, aşteptarea instituie relaţia cu Celălalt, dar şi cu diversele ipostaze ale propriei persoane, desfăşurate în timp. Vidul existenţial pe care uneori îl resimţim mai acut generează o stare de tensionată aşteptare. Aştepţi întotdeauna să se întâmple ceva care să umple un gol, care să împlinească un vis, aştepţi pe cineva care încă lipseşte, a cărui absenţă îţi relevă vulnerabilitatea, slăbiciunea, singurătatea. Fiinţa umană este devenire, iar aşteptarea e conştientizarea acestei deveniri. Copilul aşteaptă să devină matur - „Eu, când o să fiu mare..." -, fata tânără aşteaptă să devină femeie, adolescentul nesigur aşteaptă să devină bărbat, bolnavul speră să devină sănătos (aşteptarea ca formă a speranţei), condamnatul la moarte aşteaptă anularea sentinţei sau executarea ei - între atâtea tipuri de aşteptare distanţa este de la speranţă la disperare (sau la resemnare). Totul se măsoară în ritmul când trepidant, când extrem de lent al aşteptării.

Literatura universală abundă în personaje pentru care aşteptarea e o atitudine definitorie. De la Penelopa la Emma Bovary, de la Ivan Ilici la Vladimir şi Estragon, de la Giovanni Drogo la locuitorii fortului condus cu mână de fier de colonelul Joll, care-i aşteaptă pe barbarii din exterior, fără să-şi dea seama că aceştia nu există decât în ei înşişi, figurile şi formele aşteptării sunt pe cât de numeroase, pe atât de diferite." Carmen Muşat