Conferințe

Dumincă, 17 ianuarie, ora 11.oo, la Sala Atelier, criticul şi istoricul lliterar Dan C. Mihăilescu va vorbi publicului Despre ruşinea de a fi român.  

Dan C. Mihăilescu (n. 1953), critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific la Institutul „G. Călinescu" (1980-2003), a publicat 15 cărţi despre literatura română, a fost aproape zece ani editorul suplimentului Litere, arte, idei al Cotidianului, a tradus, între altele, integral dramaturgia lui Eugène Ionesco, a deţinut rubrici literare în Idei în dialog, Luceafărul, 22, Evenimentul zilei, Jurnalul naţional, Ziarul de duminică, Transilvania, a semnat zeci de prefeţe, a realizat ediţii şi antologii, este prezent în mai multe volume colective, iar din anul 2000 realizează emisiunea „Omul care aduce cartea", la Pro TV (premiul CNA, 2003). Este deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, premiile revistelor Tribuna, Transilvania, Flacăra, Ateneu ş.a.

Conferinţa Despre ruşinea de a fi român are ca motto o frază dintr-un articol publicat de Mircea Eliade în revista Vremea, 18 sept. 1933 : „Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări".

Citând sentenţe-ghilotină din Eminescu şi Caragiale şi comentând masochismul etnopsihologiei noastre, autorul compară imprecaţiile împotriva viciilor româneşti (de la Cantemir şi Drăghicescu, la Cioran şi H.-R.Patapievici) cu echivalentele lor din spaţiul german (Nietzsche), rus (Ceadaaev), spaniol (Ortega Y Gasset) şi evreiesc (Otto Weininger) pentru a concluziona - pe de o parte - inadecvarea formulei „ura-de-sine" la cazul românesc, iar de cealaltă parte caracterul paradoxal al marilor noastre partituri aşa-zis antinaţionale. Acestea nu sunt, în esenţă, doar nişte extaze negre, autodisolutive, ci, dimpotrivă, simptomele unui naţionalism ardent, dar paradoxal, cu semnul invers, adică manifestat pedagogic, exemplar, vindecător prin biciuire şi ecorşeu, nu prin alint, minciună vanitoasă şi delir de grandoare. Ruşinea (sau jalea) de a fi român, dispreţul de sine, furia neputincioasă care face îndeobşte temeiul stigmatului naţional, sunt, în cele din urmă, tot atâtea manifestări cu scop cauterizant, vindecător, eliberator de obsesii.

În sfârşit, expunerea îşi propune să răspundă unei întrebări în chip acut actuale: mai este justificat (şi coagulant socialmente) naţionalismul în epoca globalizării?

Vă aşteptăm cu plăcere la conferinţa Despre ruşinea de a fi român!

Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete).