Conferințe

Duminică 6 mai, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Național, va avea loc conferința cu tema Despre travesti în muzică susținută de Dan Dediu. Preț bilete: 23 și 10 lei.

Despre Conferinţă

Se poate concepe altfel decât metaforic travesti-ul în afara teatrului? Probabil că nu. Dar pentru că teatrul se întâlneşte cu muzica în operă, atunci muzica poate avea îndrăzneala de a prelua travesti-ul şi de a-l extinde în domeniul sunetelor.

Pornind de la ideea că travesti-ul este o nepotrivire între ceea ce vedem şi ceea ce auzim, Dan Dediu cercetează diferite faţete ale acestuia în muzică. Domeniul de definiţie al acestei nepotriviri este cel al sexelor: a arăta ca o femeie şi a vorbi ca un bărbat sau a arăta ca un bărbat şi a vorbi ca o femeie sunt fenomene care crează desigur o aşteptare tensionată din partea auditoriului. Dar dacă mergem mai departe şi întrebăm: dar dacă nu vorbim, ci cântăm, această nepotrivire iniţială nu devine o contradicţie şocantă între cum arătăm şi cum cântăm?

Sunt astfel distinse mai întâi travesti-ul de deghizare şi depănate diferite exemple din tradiţia operei (castraţii din opera barocă, travesti-ul la Mozart şi Beethoven, la Richard Strauss). Apoi se face un salt în speculaţia muzicală cu ajutorul definirii muzicii ca teatru al afectelor, iar rolul celor două sexe este preluat de genurile muzicale vocal şi instrumental. Călătoria continuă într-un mod neaşteptat, dezvăluind travesti-uri fulgurante, metode de ascundere a esenţei, imersiuni în memoria muzicală dublă şi multe alte cotloane ideatice, care de-abia aşteaptă să fie aduse la lumină.

Despre Dan Dediu

Dan Dediu (1967) a studiat compoziţia la Bucureşti cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. Diverse burse de creaţie sau cercetare (Herder şi A. Berg - Viena, Ircam - Paris, New Europe College- Bucureşti, Colegiul de ştiinţe - Berlin, Villa Concordia - Bamberg) au avut un rol hotărâtor în evoluţia sa componistică. Peste 130 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: 4 simfonii şi alte piese pentru orchestră (Narcotic Spaces, Ornements, Studii-Motto, Spaima, Frenesia, Mantrana, Grana, Verva), 5 concerte (saxofon, violă, vioară, pian), 4 cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formaţii, muzică pentru pian, coruri, muzică electronică, patru opere (Post-ficţiunea, Münchhausen, Eva!, O scrisoare pierdută).

Premii naţionale şi internaţionale de compoziţie şi interpretare (Viena, Dresda, Paris, Berlin, Ludwigshafen, nouă premii ale UCMR, Premiul Academiei Române, Premiul Enescu), precum şi prin comenzi ale diferitelor festivaluri, ansambluri şi interpreţi renumiţi. Publicat de Editura Muzicală, Peermusic (Hamburg-New York), Lucian Badian Editions (Ottawa). Lucrările sale au apărut pe CDuri în România (Societatea Română de Radiodifuziune, Editura Muzicală), Germania (Pro Viva, Cavalli Records, Neos), Australia (Move Records), Olanda (NM Extra).

De asemenea, a publicat două monografii (despre Ludovic Feldman şi Dan Constantinescu - aceasta din urmă împreună cu Valentina Sandu-Dediu), un volum de eseuri (Radicalizare şi guerrilla), precum şi multe studii, articole şi conferinţe. Între 2003 şi 2006 a realizat pentru TVR 88 de episoade din serialul de iniţiere muzicală „Aventura sunetelor", pentru care a primit premiul ATF pe anul 2004, şi 12 episoade din serialul „Muzici dintr-o expoziţie" (2008-2009). Este Ofiţer al Ordinului „Pentru Învăţământ" şi Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural".

A coordonat, în calitate de director artistic, festivalul Săptămâna Muzicii Noi (ediţiile 1999, 2001, 2007 şi 2008) şi festivalul Profil (ediţiile 2004 şi 2006). Dan Dediu este profesor de compoziţie, a fost şeful catedrei de compoziţie din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, este directorul artistic al ansamblului Profil, iar în prezent ocupă funcţia de rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Muzica sa degajă energie, claritate de exprimare, siguranţă melodico-armonică, bazându-se pe un simţ versatil al formei şi al culorilor instrumentale, precum şi pe o pendulare estetică între ludic şi tragic. Sonoritatea tipică compoziţiilor sale este definită de mai multe elemente: staccato capricios, imprevizibile schimbări de dispoziţie, intersecţii de temporalităţi, imagistică asociativă bogată, motive melodice pregnante şi memorabile, definiţii psihologice precise realizate numai cu câteva sunete.