Grădina cu priviri, picturi de Ștefania Micșunescu
06 Martie 2026
Vernisajul expoziției va avea loc în Foaierul Media al TNB (aripa dinspre Grand Hotel) vineri, 6 martie 2026, la ora 18.00.
Ștefania Micșunescu lucrează în industria modei. După o zi de muncă, ajunge acasă, în fața unei pânze și a culorilor. Acolo, în albul pânzei, lumea interioară a artistei se poate dezlănțui fără opreliști – intensă, caldă, vibrantă.
” ….de mică mi-a plăcut să desenez, să pictez și să creez schițe vestimentare. Am urmat facultatea de Arte Decorative și Design - secția Modă. Practic, pictura a rămas o pasiune pe care o abordez în diferite ipostaze aproape zilnic cu mare drag. Pentru mine pictura este exprimare, relaxare, un mod de a mă încărca cu lucruri frumoase.”
Câmpuri de iriși care pulsează sub lumină, păduri filtrate prin roz și violet, flori roșii ce devin păsări cu aripi întinse în văzduh, petalele florii-soarelui strânse pe un fundal de aur – toate transformă realul într-o stare. Natura nu este redată, ci traversată, simțită, tradusă. Culorile sunt ferme, asumate, energia lor nu este timidă, ci declarativă. Dar grădina ei nu este doar explozie de culoare. Există și arbori înalți, aproape mineralizați, cu ramuri ca niște nervuri expuse, cu trunchiuri crăpate de timp. În aceste lucrări, cromatica se retrage spre contururi ferme, spre griuri și alburi dense. Dacă în unele pânze culoarea cântă, aici materia respiră.
Formată în zona designului vestimentar, Ștefania aduce în pictură un simț riguros al compoziției și al echilibrului, iar spațiul capătă o tensiune scenografică. Nimic nu este întâmplător - fiecare linie susține o arhitectură interioară. Un eter luminos inconjoară locurile și ființele; cerurile sunt azurii, aproape atinse de privire, deci nu există distanță sau răceală. Peisajul nu se îndepărtează, ci ne cuprinde. Contururile se descompun în forme geometrice, orizontul devine brăzdat de gratii, iar porumbeii smulg lanțurile grele de pe sufletul nostru. O poezie a eliberării străbate aceste imagini puternice și, totuși, sensibile, vulnerabile. O forță a fragilității este paradoxul care o definește pe artistă.
Picturile ei nu ne oferă doar locuri, ci și ființe care ne scot din postura de spectatori. Personajele ei, fie animale, plante, păsări în zbor sau arbori încremeniți într-un gest aproape uman, nu sunt simple prezențe decorative. Suntem priviți, iar în acel schimb tăcut se naște emoția. Fie că izbucnește în roșu aprins sau se concentrează în griuri tensionate, fiecare lucrare pare să spună același lucru: viața nu este estompată. Viața este intensă.
La Teatrul Național, spațiu al expresiei și al emoției, aceste lucrări devin scenă pentru un alt tip de spectacol – cel al naturii interioare. Grădina cu priviri este, în esență, o invitație: să încetinim, să simțim și să avem curajul de a fi văzuți. (text de Alexandru Stănescu).
Expoziția rămâne deschisă până în 28 martie și poate fi vizitată zilnic între orele 10.00 – 18.00.
Citește mai mult >