Spectacol independent găzduit de Teatrul Național din București. Răspunderea pentru calitatea și conținutul acestui eveniment aparține exclusiv organizatorului!

M-am bucurat să redescopăr 4 actrițe deosebite în cele 4 roluri principale feminine: Maia Morgenstern (o Aneta Duduleanu teribil de credibilă, cu accente comice puternice, dar neîngroșate), Carmen Tănase (de data asta, o Zoia de excepție, simpatică, dar și cu forța de expresie scenică), Virginia Rogin (una din cele mai rafinate, complexe și magistrale actrițe făcând și aici un rol de zile mari, în Lena) și draga mea Adriana Trandafir (acest munte de talent, pasiune și dedicare, creând cu migală o Fräulein cum nu am mai văzut până acum).

Nu am cum să nu vorbesc și despre triunghiul amoros, strălucit intepretat de Diana Cavallioti (ce Wanda a făcut, câtă senzualitate, câtă feminitate și putere interioară clototitoare!!!), Andreea Chirițescu (o Margareta uimitor de stăpână pe sine, arătând o latură a personajului pe care nu o mai văzusem până acum) și Tudor Istodor (un Mircea autentic, original și aducând ceva din eleganța lui Ovidiu Iuliu Moldovan). Gabriel Fătu, Ioana Ancea și Ion Ionuț Ciocia și-au adus contribuția lor foarte importantă în cele trei roluri comice ale lui Ianache, Colette și Georges Duduleanu, fiii și nora Anetei.

Nu în ultimul rând, în micul doar foarte grăitorul rol al Zamfirei, a strălucit prin bucuria jocului Mariangela Coldea, aducând în prim-plan un rol care de obicei este trecut cu vederea. Și toată această simfonie teatrală a fost condusă cu mână sigură de regizorul Gelu Colceag. Felicitări merg și către Imelda Manu, creatoarea scenografiei, Ioana Colceag și Geanina Punkosti, realizatoarele costumelor deosebite și potrivite cu timpul acțiunii, dar și către Teodora Petre, asistent regie, cea care asigură bunul mers al fiecărei reprezentații.