Conferințe
Georgeta Filitti: România regală în La Belle Epoque
Duminică, 8 mai 2016, de la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, doamna Georgeta Filitti a susținut conferința cu tema România regală în La Belle Epoque.
Despre conferință
Răstimpul dintre ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi Primul Război Mondial a însemnat o perioadă de efervescenţă, de creativitate şi inovaţie resimţită benefic în spaţiul românesc.
Războiul din 1877-78, în urma căruia s-au obţinut independenţa statală, o monarhie tot mai ancorată în realităţile româneşti şi o economie în plină dezvoltare fac din România arbitrul Balcanilor.
Creaţia instituţională (bănci, biblioteci, institute, spitale, şcoli superioare, aşezăminte de binefacere), arhitectura de for public şi particulară (rămasă azi aproape singura mândrie a oraşelor noastre), sistemul educaţional cu eficienţă dovedită – toate au evidenţiat valenţele naţionale.
Cultura a însemnat un schimb profitabil de valori cu Occidentul. Şcolirea unor români în marile centre apusene, venirea şi rămânerea în România a numeroşi medici, arhitecţi, ziarişti, profesori au pus o pecete cosmopolită pe manifestările spirituale din această epocă. În acelaşi timp, fondul naţional a fost inteligent valorificat iar vectorul de căpetenie în domeniu rămâne familia regală. Cultivarea costumului popular, încurajarea industriei casnice ţărăneşti, popularizarea arhitecturii tradiţionale, susţinerea învăţământului sătesc, culegerea folclorului se îmbină armonios cu modernitatea promovată de numeroasele personalităţi culturale ale timpului.
M. Eminescu, G. Coşbuc, N. Grigorescu, G. Enescu, I. Ghica, M. Kogălniceanu, C. A. Rosetti, G. Gr. Cantacuzino, P.P. Carp, Iancu Bălăceanu, Take Ionescu, familia Brătianu, Ion Cantacuzino, Victor Babeş, Carol Davilla, N. Iorga, familia Storck, Spiru Haret şi încă mulţi alţii dinamizează societatea. O presă de mare expresivitate – în limbile română, greacă sau franceză – face operă de informare şi cultivare totodată a opiniei publice.
Observatori străini avizaţi considerau Bucureştiul unul dintre cele mai muzicale oraşe din lume. Artişti români şi străini evoluau pe scena Ateneului, multe concerte desfăşurându-se sub înalt patronaj regal.
Pasiunea pentru teatru îşi găseşte o inegalabilă confirmare în producţiile Teatrului Naţional şi ale teatrelor particulare. Repertoriul autohton, la concurenţă cu cel străin, ţine în alertă spectatorii din zonele urbane.
Cursele de cai, animate de Jockey Club, raliurile auto, demonstraţiile aviatice adună un public uriaş. Acolo se etalează ultimele creaţii ale modei, adusă din străinătate ori confecţionată în ţară.
Această pulsaţie a societăţii în ritm european e oglindită şi de viaţa de societate. Animatoare sunt în primul rând femeile. Cultivate, inteligente, multe remarcabil de frumoase, ele reuşesc să se impună deopotrivă în ţară şi, de pildă, la Paris, unde ţin saloane prin excelenţă de factură intelectuală.
La belle époque a privit, fără îndoială, precumpănitor, elita socială. În acelaşi timp, formarea clasei de mijloc, ambiţia de a avansa pe scara socială ca şi grija autorităţilor pentru variate programe sociale au însemnat un efort statornic de utilizare a energiilor, de solidarizare a comunităţilor, de desăvârşire a individului.
O epocă apusă, parte din tradiţia noastră europeană, spre care merită să ne întoarcem adeseori ca exemplu de reuşită a unei lumi arbitrate de instituţia monarhică. Georgeta Filitti
Despre Georgeta Filitti
Specialist în istoria modernă şi contemporană a României. Editor de documente.
Studii: Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1961); doctor în istorie al Universităţii din Cluj (1971).
Experienţă profesională:
- Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, până la gradul de cercetător principal I (1961-1998); Consilier la Fundaţia „Ion Ghica” (1997-2004); Bibliotecar, şef de secţie la Biblioteca Metropolitană Bucureşti (2003-2007); Cercetător principal I la Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc (din 2007).
Publicaţii (selecție):
1975-2004 – editează Operele lui M. Kogălniceanu (Oratorie, 9 vol., 1864-1891), pentru care primeşte premiul “Nicolae Bălcescu” al Academiei (1983); 1978 – Enciclopedia istoriografiei româneşti (coautor); Din 1982 – editează din opera lui Nicolae Iorga: Opere economice, Istoria poporului românesc, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Istoria românilor, vol. VIII, Istoria românilor pentru poporul românesc, 2 vol., Istoria românilor, vol X, Discursuri parlamentare (1907-1917); 1985-2008 – editează din opera lui I.C. Filitti (Opere alese, Jurnal, 1913-1919; Rolul diplomatic al fanarioţilor, Omul prin operă); 1996 – George Ciorănescu. Românii şi ideea federalistă; 1997 – Memoriile lui Nicolae Suţu, mare postelnic al Moldovei, 1798-1871, trad. din lb. franceză, introducere, note şi comentarii; 1998 – Vocile exilului. Antologie; 2002 – Ion Bălăceanu. Amintiri politice şi diplomatice, 1848-1903, traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii; 2003-2006 – Călători străini despre ţările române în sec. al XIX-lea. Serie nouă, 1800-1840, 3 vol. (coautor şi prefaţator); 2004 – Călători români în Grecia. Antologie; 2006 – Călătorind în timp cu…; Mileniul românesc (coautor, cu versiune şi în limba engleză); 2007 – Testamente. Antologie; Călătorie în timp prin Bucureşti; 2008 – Din viața exilului românesc (1954-1968), vol I: 1954 – 1957; 2010 – Mereu împreună. România-Grecia. 130 de ani de relații diplomatice.
Traduceri:
– Matilla Ghyka: Popasuri ale tinereţii mele; Fericit ca Ulise; Ploaia de stele.
Rubrici permanente:
– Din istoria notariatului, în Revista notarilor publici din România (din anul 2000);
– Odinioară oamenii îşi trimiteau scrisori; România acum 100 de ani, în Magazin istoric (din anul 2002); Arhive bucureştene, în revista Biblioteca Bucureştilor a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.
