Trupa TNB

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la Fălticeni pe 24 ianuarie 1905, în familia unui negustor. A fost atras de actorie încă de copil, la un moment dat dorind chiar să intre în trupa unui circ. Entuziasmul i-a fost însă temperat (pentru moment) de părinți, care l-au îndemnat spre o meserie „serioasă”. A urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din orașul natal, făcând parte din prima promoţie a liceului. Încă din acea perioadă, colegii de clasă au remarcat calitățile de actor ale lui Grigore Vasiliu: „O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia… (Eugen Dumitriu – „Orașul muzeelor”).

Pentru că încă întâmpina opoziția familiei în a urma o carieră în teatru, Grigore Vasiliu s-a înscris, după absolvirea liceului, la Facultatea de Drept din Cernăuți. Aici, în paralel cu studiile la universitate, face și figurație la Teatrul Național, pentru a câștiga un ban în plus. Deși era peltic și departe de statura și înfățișarea unui june prim, directorul teatrului, Dragoș Protopopescu, vede în tânărul figurant acel „ceva” care i-ar permite să câștige simpatia publicului. Așa că-i propune regizorului Aurel Maican să-l distribuie într-un rol de caraghios în piesa „Musca spaniolă”, scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată pentru scena românească de Tudor Mușatescucare. Conform așteptărilor, tânărul actor a fost foarte apreciat de public, rolul său bucurându-se de un succes răsunător. Acest succes îi aduce lui Grigore Vasiliu și angajarea la Teatrul Național din Cernăuți, unde devine în scurt timp unul dintre cei mai îndrăgiți actori.

Pentru că a dorit neapărat să fie actor „cu acte în regiulă”, Grigore Vasiliu a dat examen la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți. Șapte ani a picat examenul de admitere din cauza defectului său de vorbire. „Eram peltic şi scuipam când vorbeam”, povestea peste ani Birlic. În cele din urmă, la a opta încercare, a fost admis printre studenții Conservatorului. În 1933 este adus de regizorul Aurel Maican la București, unde își continuă studiile la Conservatorul Regal. Ajuns în Capitală, a jucat timp de zece ani în mai multe teatre particulare, în special la „Teatrul Vesel”, unde s-a remarct de la primele apariții în fața publicului. Dintre piesele cele mai importante în care a jucat în această perioadă se numără: „Vârcolacul” și „Otto Elefantul” de Arnold și Bach, „Arde nevastă-mea”de A. Vercourt și Jean Bever, „Prostul din baie” de Ernest Fiese și Karl Fellman, „Așternutul de mătase” și Corabia lui Noe” de A. Birabeau și G. Dolley, „Părintele cățeilor” de Glinger și Taussig, „Împăratul„ de Luigi Bonelli și altele. De perioada în care a jucat la „Teatrul Vesel” se leagă și consacrarea definitivă a lui Grigore Vasiliu în teatrul românesc, consacrare pe care i-a adus-o rolul unui funcționar mărunt dintr-o comedie bulevardieră, „ Birlic”. Succesul repurtat de actor cu acest rol a fost atât de mare, încât publicul i-a atribuit actorului porecla Birlic, după numele piesei, poreclă care atașată numelui Grigore Vasiliu devenea sinonimă cu geniul comediei românești în teatru.

Din 1949, după desființarea teatrelor particulare, Grigore Vasiliu Birlic intră în trupa Teatrului Național din București, pe scena căruia realizează creații actoricești remarcabile.

Într-o viață relativ scurtă (a murit la doar șaizeci și cinci de ani) Grigore Vasiliu Birlic a interpretat aproape patruzeci de roluri din dramaturgia română și cea universală, de la Mihail Sebastian, Victor Eftimiu, George Ciprian, Aurel Baranga, la Gogol, Goldoni, Shakespeare, Gorki ori Eduardo de Filipo.

Dar marile realizări ale actorului, neuitatele lui roluri, s-au dovedit a fi cele din opera lui Ion Luca Caragiale, din care a interpretat treisprezece personaje, dintre care șapte roluri în cele patru comedii. Cele mai multe piese de Caragiale în care Grigore Vasiliu Birlic a fost distribuit, le-a jucat pe scena Teatrului Național din București, în regia lui Sică Alexandrescu și în compania unora dintre cei mai mari actori ai acestui teatru: George Calboreanu, Silvia Dumitrescu Timică, Elvira Godeanu, Carmen Stănescu, Alexandru Giugaru, Ion Finteșteanu, Aura Buzescu, Ion Iancovescu, Marcel Anghelescu, Emil Botta, Costache Antoniu, Radu Beligan, Maria Filotti, Dina Cocea, Silvia Fulda, Nicolae Brancomir și mulți alții De-a lungul anilor, pe scena Naționalului bucureștean, Grigore Vasiliu Birlic a fost pe rând, Crăcănel şi Catindatul în „D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în „O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”. Despre Caragiale, Birlic spunea: „Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje (…) din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre.”

A fost strălucit și în „Bădăranii”, „Burghezul gentilom”, „Avarul”, „Egor Buliciov”, „Revizorul”, „ Nunta lui Krecinski”. A rămas în amintirea spectatorilor printr-o intonație unică, inimitabilă și printr-un joc care captiva publicul de la primele replici.

Dacă Grigore Vasiliu Birlic a îmbogățit teatrul românesc cu creații memorabile, nici cinematografului nu i-a rămas dator. A jucat în peste douăzeci și cinci de producții, începând din 1934 și până în 1966.

Victor Rebengiuc spunea despre Grigore Vasiliu Birlic că a fost „un geniu al comediei” care „ciudat, trăia comedia ca pe-o dramă”.

            Artist al poporului, marele actor Grigore Vasiliu Birlic a trecut la cele veșnice în 14 februarie 1970.

 

Grigore Vasiliu Birlic pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București

 

Lache – „O seară la Union” de I. L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1949

Decebal Argeșanu – „Nepotul domnului prefect” de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1950

Trompetistul – Egor Buliciov și alții” de Maxim Gorki, regia Moni Ghelerter, 1951

Crăcănel – „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1951

Piotr. I. Dobcinschi – „Revizorul” de N.V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952

Ivan Raspluiev – „Nunta lui Krecinschi” de Alexandr Koblin Suhovo, regia Sică Alexandrescu, 1953

Agopian – „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953

Robinson – „Fata fără zestre” de Al. N. Ostrovski, regia Sică Alexandrescu, 1954

Spiridon Biserică – „Mielul turbat” de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954

Nebunul – „Regele Lear” de William Shakespeare, regia Sică Alexandrescu, 1955

Sganarelle – „Doctor fără voie” de Molière, regia Sică Alexandrescu și Radu Beligan, 1955

Pancrace – „Căsătoria silită” de Molière, regia Sică Alexandrescu și Radu Beligan, 1955

Iordache Brânzovenescu – „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956

Ichim – „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956

Varlam – „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, regia Alexandru Finți, 1956

Raffaele – „Blestematele fantome” de Eduardo de Filipo, regia Ion Iancovescu, 1957

Canciano – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957

Rahuma – „Caleașca de aur” de Leonid Leonov, regia Moni Ghelerter, 1957

Domnul Dulsky - „Moralitatea doamnei Dulska” de Gabriela Zapolska, regia Sică Alexandrescu, 1958

Nae Zabalon – „Anii negri” de Aurel Baranga și Nicolae Moraru, regia Sică Alexandrescu, 1958

Toma Căbulea – „În Valea Cucului” de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959

Romeo Ciulniță – „Parada” de Victor Eftimiu, regia Mihai Berechet, 1960

Butuc – „Maria” de Vasile Iosif, regia Moni Ghelerter, 1960

Zigu – „Oameni care tac” de Al. Voitin, regia Mihai Berechet, 1960

Efimița – „Conu Leonida față cu reacțiunea”, regia Sică Alexandrescu, 1962

Actorul – „Adam și Eva” de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1963

Harpagon – „Avarul” de Molière, regia Alexandru Finți, 1963

Bogdănescu Pentapolis – „Tezaurul lui Iustinian” de Alexandru Voitin, regia Mihai Berechet, 1965

Elefterescu – „Jocul adevărului” de Sidonia Drăgușanu, regia Mihai Berechet, 1967

 

*Ultima piesă în care Grigore Vasiliu Birlic a jucat a fost „Birlic”, o adaptare semnată de Tudor Mușatescu și Sică Alexandrescu după doi autori vienezi, Arnold și Bach, piesă în care marele actor jucase la începutul carierei sale. Cele doar câteva reprezentații s-au jucat cu un enorm succes pe scena Sălii Palatului. Din distribuția spectacolului mai făceau parte: Silvia Dumirescu Timică, Alexandru Giugaru, Valeria Gagealov, Nicolae Gărdescu și Antonescu Cărăbuș.

 

Pagină realizată cu sprijinul scriitorului Ion Moldovan