"O scenă în nuanțe de albastru, împărțită până la final în cele două registre: cerul senin și marea oarecum calmă. (…) E o convenție de care Felix Alexa nu se dezice nici măcar pentru o singură scenă, menținând spectatorul în plasa unei analize pe cât de concretă, pe atât de vizuală a mesajului transmis cu ajutorul și prin intermediul actorilor. E din ce în ce mai rar de văzut pe scenele din București un spectacol în care atenția să cadă pe jocul actorilor, pe capacitatea acestora de a transmite un mesaj, pe cât de plin de înțelesuri, pe atât de sensibil.

Schimburile de replici dintre cei trei, purtate în direcția deciziei cu privire la cine va ajunge să fie mâncat, la propriu, de ceilalți doi, este de un absurd plin de semnificații, dar și de un umor foarte fin, care atenuează din cinismul situației.

Ilustrația muzicală acompaniază și pune accentele în scenele care ridică conflictul la un nou nivel (…) În largul mării în viziunea lui Felix Alexa devine astfel un spectacol-manifest, care n-ar fi putut fi posibil fără contribuția fiecărui actor în parte și care câștigă în profunzime datorită decorului imaginat de Ștefan Caragiu și a video designului creat de Constantin Șimon."

Nona Rapotan, Bookhub.ro - Povestea umanităţii pierdute în larg  

"Felix Alexa a combinat cu măiestrie estetică specifică teatrului absurdului (caracterizată prin decor minimalist și situații statice, focalizate exclusiv pe discurs) cu estetica teatrului contemporan (care îmbină elemente multimedia și explorează spațiul teatral dincolo de convențiile clasice).

Distribuția susține cu eficiență viziunea regizorală. Victoria Dicu, în rolul Naufragiatului Gras, creează un travesti grotesc, a cărui lăcomie, duplicitate și cinism devin motorul întregii intrigi. Cu o interpretare care stârnește un sentiment de repulsie, compoziţia lui Dicu sugerează o figură aproape monstruoasă, echilibrând perfect grotescul cu umor absurd.

Șerban Pavlu, în rolul Naufragiatului Mijlociu, completează acest tablou al luptei acerbe de putere și supraviețuire, creionând cu talentul cu care ne-a obișnuit un personaj manipulator, calculat și slugarnic. Emilian Marnea, în rolul Naufragiatului Mic, oferă singura interpretare a fragilității și vulnerabilității umane, singurul suflu cald în această construcție dramatică destul de nihilistă.

Două apariții scurte, dar de mare efect, sunt cele ale lui Eduard Cârlan (poștașul, o prezență absurdă, care adâncește simbolismul piesei) și ale lui Andrei Finți, care joacă rolul lacheului într-un scaun cu rotile. Aparițiile lor bruște din „aburii mării” sunt momente teatrale de respiro care sparg tensiunea luptei de supraviețuire."

Alexandra Ares, Revista Rinocerul - În largul mării: O reinterpretare rafinată semnată de Felix Alexa     

"În largul mării este mai mult decât o simplă piesă de teatru absurd – este o radiografie a societății și a mecanismelor de putere, văzută printr-o lentilă ironică. Spectacolul lui Felix Alexa reușește să surprindă esența acestui text emblematic, oferind o experiență teatrală puternică, atât prin interpretare, cât și prin construcția vizuală.

Victoria Dicu întruchipează extrem de bine în travesti rolul Naufragiatului Gras, intrând în atitudinea de lider și conducător al ambarcațiunii-comunitate. Puterea de a lua o viață nu o copleșește, indiferent de motivul pentru care este nevoie de a lua decizia, având astfel o postură dictatorială. (…) Șerban Pavlu construiește un personaj supus, care își cunoaște singurul interes în această situație: acela de a rămâne în viață. (…) Emilian Mârnea mi se pare că are cel mai intens rol: acela de a-și accepta soarta, și de a respecta într- un fel deciziile celorlalți, considerându-se astfel damnat. Mare atenție la interpretare și la cum gestionează personajul situația dramatică la care este supus.”

Andrei Bulboacă, Revista Ficțiunea - Jocurile foamei În largul mării    

"Spectacolul În largul mării de Slavomir Mrożek, regizat de Felix Alexa la Teatrul Național București, sacrifică satira în favoarea cinismului, îmbracă umorul în costumul rigid, dar adecvat al grotescului.

Regizorul Felix Alexa trece de la parabola existențialistă la cea politică, spectacolul putând fi interpretat ca o critică a sistemelor politice actuale în care democrația se erodează sub asaltul lozincilor populiste. Critica comunismului făcută de Mrożek pălește în fața pamfletului adus guvernărilor actuale cu lideri slabi, lacomi și străvezii.

Decorul lui Ștefan Caragiu integrat spațiului sălii imaginează un univers concentrat, capsulat, rece, închis. Paradoxal, marea nu oferă impresia de libertate, de deschidere, ci, mai degrabă pe aceea de neant. Personajele se află într-o dimensiune spațială beckettiană, pe o plută rotitoare pe care se află trei scaune, valize, cutii, cufere. Regăsim traduse scenografic teme cheie ale literaturii absurdului: așteptarea inertă pe un scaun și cufărul din care se scot diverse obiecte."

Alina Mariana Maer, Agenda liternet.ro - Marea crăpelniță a umanității – În largul mării  

"Acțiunea se petrece pe o plută ce plutește în derivă pe mare, ceea ce i-a prilejuit pe Ștefan Caragiu (completat de video designul lui Constantin Șimon) să imagineze unul dintre cele mai frumoase (ăsta e cuvântul cel mai potrivit!) decoruri de teatru pe care le-am văzut în ultima vreme. Ingenios, ne-minimal, ne-somptuos, foarte funcțional, suficient de dinamic.

Jocul actorilor denotă o energie aparte. E un vibe acolo pe scenă, mă rog, pe plută, datorat în parte scenografiei (includem și costumele Lilianei Cenean), direcției de scenă a lui Felix Alexa, sau chiar textului lui Mrożek, care îi face pe cei trei protagoniști să pară cuplați la o priză imaginară."

Radu Preda, Cronicar după Ureche - Apă, hrană, energie, pe scena TNB!  

"Iată că și în prezent o piesă ca În largul mării rămâne actuală când are și șansa de a fi pusă în scenă inspirat de un regizor – Felix Alexa cu o echipă admirabilă pentru a specula subtil subtextul fiecărei replici. De mult timp Naționalul bucureștean nu a mai integrat în repertoriu un spectacol reușit și actual tematic. Provoacă râsul publicului privind ”foamea” puterii, dar și îl alarmează că se află în ”largul unei mări” cu valuri greu de stăvilit."

Personajele par desprinse simbolic din partide politice. În etapele istoriei omenirii, ”Pâine și circ” a dominat metodele unor dornici de câștigul puterii și nu morala de a servi societatea. Degradarea morală este tema majoră a acestui spectacol.

Regizorul Felix Alexa propune credibil un spectacol în care umorul ascunde dramatic apelul de a judeca manifestările celor ajunși pe pluta puterii. Decorul lui Ștefan Caragiu sugerează semnificativ esența temei și dă atmosferă spectaculos acțiunii. Folosește mereu cu sens scena rotativă. Prin costume Liliana Cenean definește apartenența personajelor la o clasă avută, aflată sub ”masca” imaginii ce le ascunde pofta imorală de hrană. Fără exagerări metaforice, imaginea teatrală trimite simbolic la zona puterii.”

Ileana Lucaciu, Blog - În largul mării – Un reușit spectacol cu substrat actual   

"Două puncte / componente forte recomandă spectacolul lui Felix Alexa (regie, lighting design și ilustrație muzicală) de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București: textul lui Sławomir Mrożek, În largul mării - mult prea... actual / realist / acut pentru noi și societatea noastră alienată de infinite jocuri politice și scenografia - semnată de Ștefan Caragiu (decor), Liliana Cenean (costume), Constantin Șimon (video design) și luminată aproape pictural, în cadre care amintesc de suprarealismul tablourilor lui René Magritte, de combinațiile stranii între obiecte (aparent) banale / simple (aici lingura, furculița, cuțitul - aflate chiar pe afișul spectacolului, realizat de Sabina Spatariu) și perspective imaginare, foarte ofertante la nivelul posibilelor interpretări / sensuri, invitând la meditație filozofică și chiar la introspecție.

În largul mării merită atenția spectatorilor cărora teatrul nu li se pare doar o formă de divertisment (publicul unui teatru național, în principiu). Umorul mult prea negru și absurd pe care îl conține nu garantează decât multe teme de reflecție legate de supremația democrației, alegeri politice (dar și personale / individuale) libere și nu chiar, dreptate și cinismul absolut al călăilor în fața sorții martirilor umanității..."

Irina Cornelia Ionescu, Agenda Liternet - Un fond absurd realist și multe teme de reflecție – În largul mării   

"Iată, pe scenă avem personaje 100% trans-istorice, simbolice, de găsit oriunde pe lumea asta (Naufragiatul gras, Naufragiatul mijlociu, Naufragiatul slab, Lacheul, Poștașul), și nicio referință nu veți detecta la viața polonezilor în "lagărul socialist", niciun detaliu, niciun aspect.

(…) Acest ecran protector al piesei lui Mroźek și al spectacolului realizat de Felix Alexa este perfect constituit și asamblat. Decorul (Ștefan Caragiu), subtil gândit, proiectează personajele în lumina esențială a acestui simbolism non-polonez și a-socialist, undeva departe de Polonia de dincoace de Cortina de Fier, într-o altă dimensiune, a general-umanului, inatacabilă de Cenzură și vigilenții activiști ideologici. Spectatorul estic, din generația mea și din cele mai vârstnice, va ști cu certitudine "unde bate" Mroźek: în acea societate a "eticii și echității socialiste", în care frazeologia poleită ambalează lagărul."

Daniel Cristea Enache, Agenda Liternet - Naufragiați în totalitarism – În largul mării  

"Punând în scenă În largul mării la temperatura și sensibilitatea zilei, Felix Alexa scoate piesa lui Mrożek din perimetrul istoric când a fost scrisă și o citește prin analogie cu timpul prezent și propria experiență. Spectacolul este apăsat conversativ, configurat pe realitatea ideatică a fiecărui personaj, cu un conflict ordonat pe coliziunile dintre cei trei protagoniști.

Poetica spectacologică se revendică, atât tematic, cât și ca formă, ca scriitură, aparent din valori tradiționale, dovedind o exemplară știință a coordonării și gradării jocului actorilor, un rafinament stilistic ce de departe sare în ochi.

Atent la detalii, regizorul urmărește definirea caracterului personajelor, ceea ce le particularizează, conjugând cu inteligență formula clasică de teatru, structurată pe text, cu lighting design-ul și ilustrația muzicală. Scenografia semnată de Ștefan Caragiu, fără să apeleze la un exces de elemente complementare, activează tensional concepția și viziunea regizorală."

Dana Pocea, Cu Felix Alexa "În largul mării", Revista Contemporanul, ediția print, martie 2025