Conferințe

Expozeul are la bază conferința susținută în 1992 în Camera Comunelor din Londra și a fost gândit pentru a exprima respectul și recunoștința familiilor celor căzuți în Revoluție și revoluționarilor. Conferința păstrează structura celei de la începutul deceniului trecut, însă este actualizată, raportată la ziua de astăzi și subliniind ideea că nimic nu s-a schimbat de atunci și până acum.

“Daca stau să mă uit și să îmi reamintesc existența mea de când am deschis ochii asupra vieții, mai logic, mai concret – am fost într-o veșnică așteptare. Așteptam ceva care, de cele mai multe ori nu se împlinea, sau se împlinea cu lipsuri, sau ducea spre un orizont de așteptări din ce în ce mai dramatice. Am așteptat când aveam 7 ani – două zile ca sora mea să se întoarcă dintr-o cercetare milițienească, am așteptat două luni să se întoarcă mama mea, după ce a fost arestată împreună cu tata, și am așteptat doi ani, prima oară, dupa ce s-a întors din prima recluziune. Și iarăși am așteptat ca viața mea să se schimbe, ca lucrurile să se îndrepte, evident, ca lumea să capete un contur mai semnificativ, mai viu, cerul să fie nu plumburiu, ci albastru…”.

Ion Caramitru