Spectacol prezentat de Teatrul Mihai Eminescu din Chișinău 

Piesa Livada de vișini (Cehov o considera comedie, Stanislavski - tragedie, iar pe afișul de la premieră, în 1904, scria dramă), devine, în viziunea regizorului Alexandru Cozub, tragicomedie, spectacol savuros despre setea de iubire împărtășită, despre nevoia de sens și împlinire.

Trei generații de personaje egocentrice, naive, risipitoare și flecare, nu se ascultă unul pe celălalt și nici n-o vor: îi adună doar Livada, mai mult cea din aduceri aminte decât cea înflorind sub ferestre.

Livada de vișini de la Chișinău provoacă, vorbind de imperativul schimbării, de indiferență și resemnare: struna ruptă poate fi doar înlocuită: dacă, asemenea bătrânului Firs, nu mai înţelegi nimic… totul s-a destrămat, rămâi zăvorât în casa pustie.

Tăvălugul tranziției trece peste tot și toate: Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ce ai sădit, - zice Eclesiastul. De n-ai curaj s-o faci tu însuți, lepădându-te de trecutul bântuit, asumându-ți schimbarea, îți vor smulge alții Livada - de vișini, peri sau gutuie; casa părintească nu se vinde e slogan ce dă bine în cântec, nu și în realitate.
Rostul livezilor e să rămână, imaculate, în memorie.