Conferințe

Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, unde a fost coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu. După absolvire (1955), a fost regizor angajat la Oradea şi a lucrat la Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur. În 1964, a înfiinţat Teatrul Mic şi i-a devenit primul director (post din care şi-a dat demisia în 1969), perioadă în care era şi profesor la Institutul de Teatru (unde existau două clase de regie, una a lui Penciulescu, cealaltă a lui David Esrig). A montat spectacole de referinţă, precum Doi pe un balansoar (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), Richard II, Tango, o dramatizare după Baltagul, Dansul sergentului Musgrave, Regele Lear la Teatrul Naţional Bucureşi, Woyzeck la Piatra Neamţ, Vicarul la Bulandra. A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale. În 1973 a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare. După 1990, Radu Penciulescu a lucrat în România doar în sistem de work-shop (la TNB, pe teme shakespeariene, sau la Olăneşti, pe texte din Cehov), cu o singură excepţie: Celălalt Cioran, un scenariu după Caietele lui Emil Cioran, subintitulat "atelier-lectură", realizat de criticul George Banu în colaborare cu Radu Penciulescu în 2002, la TNB.

Suntem convinşi că întâlnirea cu un regizor ca Radu Penciulescu va stârni interesul nu numai profesioniştilor de teatru ci şi pe cel al spectatorilor, că stilul şi strategia pedagogică, începute în România şi continuate strălucit la şcoala de artă dramatică din Malmö, Suedia, se vor transforma într-un contact extraordinar cu unul din reperele majore ale şcolii şi teatrului românesc. Atât pentru cei formaţi şi dirijaţi de Radu Penciulescu, cât şi pentru generaţiile tinere, care cunosc câte ceva despre acest mit din poveştile profesorilor sau marilor actori.

Cu aceeaşi ocazie va fi lansat DVD-ul cu înregistrarea conferinţei Hertei Muller, E mereu aceeaşi zăpadă şi mereu acelaşi neică, pe care a susţinut-o,  în urmă cu un an, la TNB.

În spatele titlului metaforic ales de scriitoarea laureată cu Premiul Nobel pentru Literatura, cei prezenţi atunci la conferinţă au putut descoperi o lume mai puţin poetică, a deportaţilor, a refugiaţilor, a tuturor celor care, într-un fel sau altul pică victimele unui comportament brutal şi abuziv.

Printr-o admirabilă initiativă a teatrului, cei care nu au putut participa la una sau alta dintre Conferintele Teatrului Naţional, le pot achizitiona pentru acasă, atât ca înregistrare, pe DVD, cât şi în transcriere, oferindu-vă astfel şi o plăcută lectură, în format "carte de buzunar".