Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani

Trăim astăzi într-o lume în care valorile consacrate se năruie: avansul tehnologic a adâncit prăpastia dintre tineri și vârstnici, familiile sunt sfâșiate de ideologii nocive, democrațiile se clatină, războiul e la graniță, partidele extremiste câștigă teren, iar libertinismul anarhic pare să deschidă calea spre dictatură. 

În acest context, deși scrisă în urmă cu aproape șase decenii, „Tango” de Slawomir Mrozek, piesa propusă de Gabor Tompa la Sala Pictură a TNB, este la fel de actuală și azi, ca la premiera din 1964. Pentru că „Tango”, o alegorie cu puternice accente politice, înveșmântată în straiele unei comedii absurde și care i-a adus autorului faima mondială, reflectă dezorientarea unei generații confruntate cu golul lăsat de prăbușirea vechilor valori și cu instaurarea unei noi ordini impuse de masele brutale și inepte.

Polonez exilat în Occident în anii ‘60, bun cunoscător al comunismului de pe ambele baricade (în tinerețe, partizan al sistemului, pe care ulterior l-a criticat cu virulență), Mrozek are marele talent de a arăta că natura ciclică a puterii și eșecul ideologiei nu sunt doar apanajul comunismului. „Tango” este o parabolă despre libertate și putere în orice sistem politic, despre avatarurile vârstelor, despre insurecția instinctelor, urmărind povestea unui tânăr revoltat pe care criticii nu o dată l-au asemănat cu Hamlet.

Aflat la prima sa colaborare cu Naționalul bucureștean, Gabor Tompa propune un spectacol construit în mod strălucit, plin de inventivitate, amuzant și înspăimântător în același timp, susținut de o echipă de scenografi cu un palmares impresionant și o excelentă distribuție care dă naștere unei familii bizare și fascinante, personaje exotice din trei generații diferite.

Drepturi de reprezentare scenică: Diogenes Verlag AG Zürich

Foto credit Florin Ghioca