Conferințe

Duminică 13 decembrie, ora 11.oo, la Sala Atelier, domnul Teodor Mărieş va susţine conferinţa cu titlul În căutarea adevărului.

După 20 de ani de activitate în rândurile societăţii civile, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989", vorbeşte despre importanţa momentului 7 decembrie 2004 în seria de încercări de a determina autorităţile române să facă public adevărul despre evenimentele şi crimele din decembrie 1989, în ciuda faptului că oficiali din conducerea Justiţiei (Laura Codruţa Kövesi, Procurorul General al României, Codruţ Mihalache, Procuror la Secţia Parchetelor Militare şi Ion Vasilache, Procurorul-şef al Secţiei Parchetelor Militare) se opun.

Despre Teodor Mărieş:

Născut pe 28 august 1962 în Valea Chioarului, jud. Maramureş, a urmat cursurile a diverse licee, terminând Liceul de Construcţii şi Arhitectură (1981). Începând cu acea perioadă a activat şi ca sportiv de performanţă.

Nu a fost niciodată membru PCR si nu a colaborat cu Securitatea. De asemenea, nu a avut niciun fel de legături cu vreun serviciu secret intern ori extern.

Participant activ la Revoluţia din decembrie 1989 din Bucureşti, s-a implicat apoi încă de la început în acţiuni civice şi în organizarea a numeroase proteste din 1990 (dedicate aflării adevărului despre ce s-a întâmplat în perioada 14-28.12.1989) ce au culminat cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii. Membru al Asociaţiei „21 Decembrie 1989" din 1992, Preşedinte al aceleiaşi din 13 aprilie 2002.

Fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Poporului (8.02.1990).

Primul semnatar şi susţinător din „provincie" (11/12.03.1990) al Proclamaţiei de la Timişoara.

Arestat după evenimentele din 13-15 iunie 1990, declanşează greva foamei în închisoare, la penitenciarele Rahova şi, apoi, Jilava, timp de 46 zile. Încarcerat timp de 4 luni şi jumătate, până la 30.10.1990. În timpul detenţiei, la 24.09, începe procesul lotului 13-15 iunie, în care e inclus. Acuzat în direct la televiziune de fostul preşedinte Ion Iliescu de 2 tentative de lovitură de stat (18.02 şi 13.06.1990). Termenele de judecată pentru proces erau fixate din 2 în 2 zile; acesta a durat până în 24.02.1992, când Teodor Mărieş a fost achitat de Curtea Supremă de Justiţie. În perioada 1990-1992 a avut interdicţie de a părăsi ţara, anulată după achitare.

În perioada 1992-1993 nu uită nici de fraţii de peste Prut, deplasându-se la Chişinău tot în scop civic, pentru o serie de discuţii cu ambasadorul SUA privind acordarea Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizate Republicii Moldova.

În 1992 se numără printre fondatorii Partidului Confederaţia Organizaţiilor Revoluţionare din România (CORD), ce fuzionează ulterior prin absorbţie cu Uniunea Democrat-Creştină (UDC), el devenind preşedinte al organizaţiei de tineret a UDC.

În 2002, după ani de lupte interne şi după alegerea în funcţia de preşedinte al Asociaţiei, începe munca de repunere a acesteia pe harta societăţii civile româneşti: împacă facţiunile, dând o linie coerentă activităţilor statutare; totodată, reglementează din punct de vedere juridic prin hotărâre definitivă şi irevocabilă situaţia legală a acesteia, după mulţi ani de frământări interne şi procese.

La 7 decembrie 2004, când mai era puţin timp până la prescrierea crimelor, obţine, în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989" şi în urma protestelor repetate, oprirea prescrierii şi reluarea cercetărilor, după 9 ani de inactivitate în dosarul 97/P/1990 - dosarul „21 Decembrie-Revoluţie". Prin aceeaşi rezoluţie dată de gen. Dan Voinea în calitate de procuror de caz, se dispunea, pentru prima dată în România, începerea urmăririi penale pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii (fapte imprescriptibile) a fostului preşedinte Ion Iliescu, fostului premier Petre Roman, fostului şef al S.R.I., Virgil Măgureanu, precum şi a unei întregi serii de generali şi ofiţeri ai Armatei, Miliţiei, Securităţii şi gărzilor patriotice. Plângerea penală ce a dus la această soluţie este semnată de Teodor Mărieş, atât în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989", cât şi personal, depusă la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27.09.2004.

În noaptea de 20-21.12.2004 a trimis, împreună cu avocatul Antonie Popescu, prima plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerând condamnarea autorităţilor române pentru tergiversare şi lipsirea părţilor vătămate de un proces echitabil şi imparţial timp de 15 ani în cadrul dosarului Revoluţiei. Din acest moment, activitatea în cadrul Asociaţiei devine prea intensă pentru a o putea detalia, fapt ce i-a exasperat pe mulţi, în special pe fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, făcându-l să se întrebe public „din ce trăieşte Mărieş pentru că nu mai are serviciu după Revoluţie". Şi dl. Mărieş recunoaşte că nu poate să se laude cu studii superioare şi realizări profesionale, admiţând că şi-a creat un mod de viaţă acordând prioritate luptei pentru aflarea adevărului, de cele mai multe ori în detrimentul familiei căreia nu poate să nu-i fie recunoscător pentru răbdare, toleranţă şi sprijin financiar, fapt ce i-a dat posibilitatea să fie independent în toţi aceşti ani.

La 3 august 2009 a transmis autorităţilor că, începând din ziua următoare, va apela la forma extremă de protest prin greva foamei, având ca principal obiectiv obţinerea în vederea conservării a probelor din dosarul 97/P/1990, drept câştigat prin dispoziţia dată la 4.11.2008 în dosarul Asociaţiei „21 Decembrie 1989" şi Mărieş, dosar aflat pe rol (cu prioritate) la CEDO. Protestul a durat 74 de zile, încheindu-se o dată cu predarea şi intrarea actelor din dosar în sediul Asociaţiei. Aceasta a fost apreciată de opinia publică drept prima acţiune în acest sens finalizată prin obţinerea dosarului; mai mult decât atât, a creat un precedent juridic în România după 70 de ani de negură în sistemul judiciar.