Pentru aceste două roluri, Macbeth şi Lady Macbeth - piloni ai piesei - Radu Penciulescu a ales doi interpreţi de rang european. Pe Ion Caramitru şi pe Valeria Seciu. Nu se putea un gest mai inspirat! (...) O abordare surprinzătoare, pe care unii ar putea-o numi chiar...minimalistă, a tragediei lui Macbeth este cea pe care ne-o oferă azi Radu Penciulescu.

Silvia Kerim, Formula As: Un trio de aur la Naţionalul bucureştean - Ion Caramitru şi Valeria Seciu, sub bagheta lui Radu Penciulescu, în „Macbeth"

Deşi traducerea lui Ion Vianu pare totuşi greoaie, textul pătrunde în cugetul publicului uşor. Se datorează artei recitative a actorilor care vin din şcoala de teatru a anilor '60-'80. Este vorba despre Ion Caramitru (Macbeth), Valeria Seciu (Lady Macbeth), Mircea Rusu (cu două roluri - Banquo şi Un doctor scoţian) sau Ana Ciontea (Lady Macduff şi O vrăjitoare).

Este o creaţie care ar trebui neapărat pusă în discuţie în mediul academic teatral. Creaţia unui mare profesor de Regie în România şi străinătate să fie disecată de actuala generaţie de profesori şi studenţi, familiarizaţi desigur cu experimentele de astăzi. Mi se pare o lecţie de regie fenomenală, în care şi discursul actoricesc (dincolo de unele disfuncţionalităţi, repet, din cauza acusticii) poate fi luat ca reper.

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional: „Macbeth", claritate în obscurul nopţii

Un spectacol unicat, o lecție de teatru, de excepție pentru peisajul nostru teatral. (...) Radu Penciulescu propune reîntoarcerea la „teatrul adevărat" unde cuvântul e baza expresiei, dar original prin reducerea la structura fundamentală a textului, specifică minimalismului ca stil contemporan. (...) Valeria Seciu este uluitoare în acest personaj. Reușește să evidențieze strălucit ambiguitatea acestei, de fapt, nefericite femei. (...) Ion Caramitru „specializat" în Shakespeare în urma memorabilelor interpretări a unor personaje de referință, Hamlet și Eduard al III-lea, reușește o nouă performanță artistică în Macbeth. (...) „Macbeth" este un spectacol eveniment nelipsit de puternice momente emoționale.

Ileana Lucaciu, Spectator: Un spectacol unicat

 „...ceea ce a reuşit spectacolul conceput de Radu Penciulescu este redarea atmosferei instabile, a lipsei continue de adevăr dintr-o lume în disoluţie, a reuşit acest joc subtil, prezent în piesa lui Shakespeare, cu viaţa omului, cu adevărul şi cu calea cea dreaptă. Căci, într-adevăr, avem de-a face, în primele scene ale piesei şi spectacolului, cu un Macbeth cinstit, drept, loial regelui, pe care răul, întruchipat de Lady Macbeth, îl deturnează de la convingerile sale, aducându-l în situaţia nesigură de a crede că, dimpotrivă, acesta, răul, este calea cea dreaptă, crima este instrumentul prin care se poate propăşi în lume. Toate acestea Shakespeare le sădeşte în adâncul replicilor pe care le-a scris, iar Radu Penciulescu le-a pus la baza strategiei sale de întruchipare a situaţiilor shakespeariene. (...)

Spectacolul este unul care merită să facă o carieră lungă, pentru că e alert, are ritm şi, mai ales, pentru că respectă textul, aşa cum foarte rar se mai întâmplă astăzi. Şi, să nu uităm, nu este vorba de un text oarecare, ci de unul de Shakespeare şi anume de unul dintre cele dificile, reprezentate nu foarte des, tocmai de aceea. El este, textul şi spectacolul, o piatră de încercare pentru puterile unui teatru. Încercare reuşită de data aceasta".

Nicolae Prelipceanu, Revista Teatrul Azi:  Ce se întâmplă în „Macbeth"?

Fidel convingerii sale că teatrul nu înseamnă soluţii sau invenţii preconcepute, ci descoperire, de-construcţie şi re-compunere, aducere în contemporan, în uman, la fiinţă, la viaţă a unui adevăr, Radu Penciulescu demontează prejudecăţile culturale legate de cum se face sau se spune (recită) Shakespeare (...)şi ne oferă prilejul de a asista la o dezvrăjire, o tomografiere a procesului de creaţie însuşi. (...)

Dar „Macbeth" înseamnă în primul rând Ion Caramitru, un actor ce dovedeşte o structură mentală şi afectivă adaptabilă textelor shakesperiene. El face parte dintr-o specie nu numai rară dar din care au rămas doar câteva exemplare. Felul în care rosteşte, maniera în care înţelege ce spune atunci când spune sau cum tace atunci când tace, cum priveşte, cum se plasează în scenă, „nonşalanţa" cu care se mişcă în acest cadru dramatic, demonstrează că este un artist unic, din cei pentru care nu numai că se scriu roluri, dar care pot la rândul lor să rescrie un rol. Cine nu l-a văzut pe Ion Caramitru în Hamlet la Bulandra, se poate consola cu Macbeth-ul de aici.(...) Rostit de Ion Caramitru, textul lui Shakespeare are deopotrivă acuitatea prezentului şi tulburătoarea încărcătură a secolelor.

Răzvana Niţă, Port.ro: Macbeth, un criminal fără armură

„... un spectacol-studiu. Adică un spectacol-cercetare ce nu îşi propune nicidecum relevarea spectaculosului, ci lămurirea drumului pe care îl parcurg realizatorii în descifrarea unuia dintre cele mai complexe şi năbădăioase texte shakespeariene.

E limpede - limpede pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit - că nici regizorul, dar nici producătorul principal care e- subliniez - un centru de cercetare teatrală - nu au dorit să ne ofere un spectacol finit. Ci unul în care să clarifice situaţiile şi relaţiile din piesă, nodurile sale conflictuale, punctele în care se înregistrează schimbări de atitudine şi de evoluţie ale personajelor. Macbeth e aşadar mai mult decât o lectură la masă, dar mai puţin decât o montare încheiată. E mai degrabă o montare nudă."

Revista Familia (pag.262-263), Mircea Morariu, "Citiţi instrucţiunile!"