Conferințe

Duminică, 29 martie 2020, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Adrian Cioflâncă va susține conferința cu tema Holocaustul și preistoria sa: violența antisemită din România (sec. 19-20)

Despre conferință
„Prea puțin din istoria violenței antisemite din România modernă este cunoscut public. Între ceea ce este scos la lumină prin cercetarea științifică pe această temă și ceea ce este scris în manualele școlare există un decalaj serios. În plus, sunt încă multe de aflat, ca urmare a faptului că, în ultimii 15 ani, au fost puse la dispoziția publicului milioane de pagini de documente de arhivă inedite. Din 2004, în urma Raportului Final al Comisiei Wiesel, România și-a asumat participarea la Holocaust și implementează politici pentru cercetarea, educația și memoria genocidului. Totuși, subiectul rămâne marginal, deși Holocaustul a afectat dramatic istoria României.
Câtă lume mai știe astăzi de violențele antisemite din timpul dezbaterii pe marginea Constituției din 1866, în urma cărora evreii au fost lăsați fără cetățenie timp de jumătate de secol? Dar de înecurile de la Galați din 1867? De expulzarea a mii de evrei din sate și de alungarea din țară a unor intelectuali evrei, în a doua jumătate a secolului 19? De „revolta de la Brusturoasa”? De pogromul de la București din 1897 și cel de la Iași din 1899? Și tot așa. În prima jumătate a secolului 20, numărul incidentelor antisemite a explodat, trecând, conform unei evaluări, de 400. Peste 50.000 de evrei au emigrat din România până la primul război mondial, din cauza atmosferei de ostilitate și a sărăciei. După 1918, populația evreiască a primit cetățenie, dar a crescut și opoziția față de integrarea evreilor în corpul național. S-au format mișcări de masă anti-iudaice, antisemitismul a luat forma unei ideologii articulate, iar după 1938 a devenit politică de stat.
Holocaustul a fost rezultatul unei radicalizări progresive. Masacrul de la Galați, pogromul de Dorohoi și execuțiile de la Ciudei, Marginea și Zaharești, din vara anului 1940, au fost primele semne ale escaladării. A urmat haosul guvernării legionare, care a culminat cu masacrul de la Ploiești, din noiembrie 1940 și cu pogromul de la București și masacrul de la Jilava, din ianuarie 1941.
Din momentul în care elita politică și militară a decis să se folosească de campania militară împotriva Uniunii Sovietice, în care România lui Antonescu s-a aliat cu Germania lui Hitler, ca „ocazie istorică” pentru eliminarea evreilor din teritoriile intrate sub controlul autorităților române, crimele în masă s-au succedat într-un ritm amețitor. Câteva zeci de mii de evrei au fost uciși în vara anului 1941, la Iași, în Basarabia și Bucovina, și alte zeci de mii au fost executați în Odessa și Transnistria, în toamna și iarna anului 1941/1942. În 1942, în special în județele Golta și Berezovka din Transnistria, execuțiile au căpătat caracter sistematic. Raportul Comisiei Wiesel arată că numărul total al victimelor a trecut de 270.000.” Adrian Cioflâncă

Despre Adrian Cioflâncă
Adrian Cioflâncă este istoric, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” și membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. A fost membru în Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România (2003-2004) și expert în Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, contribuind la Rapoartele Finale ale celor două comisii. Din 2005 este membru în delegația României la  International Holocaust Remembrance Alliance. A fost Tziporah Wiesel Fellow la United States Holocaust Memorial Museum in Washington (2009). Între 2010-2012 a fost director de departament la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. A editat șapte volume și a publicat mai multe studii în domenii precum istoria Holocaustului, istoria comunismului, violență politică, istorie culturală, teoria istoriei. Consultant și documentarist pentru mai multe filme și piese de teatru.