Ateliere

Susţinut de: Radu PenciulescuParticipanţi: Radu-Alexandru Nica, Radu Apostol, Alexandru Maftei, Vlad Vasiliu, Gelu Badea, Marcel Ţop (regizori), Vitalie Bichir, Relu Poalelungi, Liviu Lucaci, Ionuţ Caraş, Vlad Zamfirescu, Gabriel Velicu, Florin Lazarescu, Natalia Călin, Rodica Ionescu, Dana Voicu, Amalia Ciolan, Oana Ioachim, Lia Bugnar, Brânduşa Mircea (actori). Perioadă: 22 februarie - 3 martie 2007Note de atelierLoc: Teatrul Naţional Bucureşti    Drumul lui Radu Penciulescu, cel pe care timp de 10 zile au mers 20 de actori, actriţe şi regizori cunoscuţi din România, este unul către excelenţă. Ar putea părea un drum omenesc, dar cu fiecare pas, sub talpă apar scoici sfărîmate şi şiraguri de perle, din care întotdeauna se alege scoica cea mai bună.Din prima zi au înţeles cu toţii că întâlnirea a început: o lecţie de viaţă, de artă, de înţelepciune şi naturaleţe. Au fost anunţaţi că atelierul, deşi numit Puterea legitimează?, va avea ca teme principale atitudinea faţă de operele clasice şi relaţia dintre regizor şi actor, uitând de titlul ce părea legat de politic şi având "cu respect" idei legate de opera lui Shakespeare.Fetele au îmbrăţişat provocarea de a juca şi roluri masculine: Amalia Ciolan l-a jucat pe Richard al II-lea, iar Lia Bugnar - pe Aumerle, alături de partenerul ei, Liviu Lucaci. Au fost abordate în prima instanţă roluri ce păreau nesemnificative, ca cel al grefierului, jucat de Dana Voicu, dar care s-au dovedit a fi chei de întelegere a rolurilor mari, "scopul mare a fost împărţit în scopuri mai mici".Fiecare zi aducea cu sine o nouă descoperire, o nouă abordare, un nou stil de interpretare a textului, un nou joc. Richard al III-lea a fost privit ca un entertainer într-un act de stand-up comedy, omul Renaşterii care-l provoacă atât pe Dumnezeu, cât şi propriile limite, ca un ticălos şi, în acelaşi timp, un om de geniu.Toţi cei prezenţi au înţeles cât de important e să facă greşeli pentru a putea învăţa, au lăsat mândria de buni actori deoparte ca să redevină studenţi în faţa unui mare maestru care dorea să le"lase moştenire micile filozofii de viaţă", printre care şi definiţia unei persoane ca "totalitatea răspunsurilor la întrebările vieţii". "Nu se poate spune: Asa e Shakespeare" "Teatrul lui Shakespeare este ca o maşină refăcută după ce am distrus-o, doar aşa putem numi o piesă a noastră", gândind că teatrul european se naşte în momentul în care îl faci, insistă Penciulescu, spunându-i Brânduşei Mircea că sarcina unui actor este să ne facă să vedem, nu doar să auzim. Povestind cum procedau românii cu regiunile cartografice necunoscute, pe fiecare porţiune unde nu ajunseseră scriind, din mândrie, hic sunt leones (aici sunt lei), regizorul şi-i invită pe Relu Poalelungi, pe Ionuţ Caras, pe Florin Lăzărescu şi pe toţi cei prezenţi ca de fiecare dată să facă un efort să "descopere leii" fiecărei scene, să urmeze pas cu pas scena, în loc să spună "Să vă arăt eu cum e!", alături de observaţia că "am început să trăim în salturi", să nu observăm detaliile nici în piese, nici în viaţă, neconştientizând decât că trebuie să ajungem din punctul A în punctul B. Lecţiile lui Radu Penciulescu: să nu se simtă mai mari de cinci ani când explorează o scenă, să se elibereze de prejudecăţi pentru că "prejudecăţile teatrale devin metodă".