Știri
Dan C. Mihăilescu: Despre rușinea de a fi român
Dumincă, 17 ianuarie, ora 11.oo, la Sala Atelier, criticul și istoricul lliterar Dan C. Mihăilescu va vorbi publicului Despre rușinea de a fi român.
Dan C. Mihăilescu (n. 1953), critic și istoric literar, cercetător științific la Institutul „G. Călinescu" (1980-2003), a publicat 15 cărți despre literatura română, a fost aproape zece ani editorul suplimentului Litere, arte, idei al Cotidianului, a tradus, între altele, integral dramaturgia lui Eugène Ionesco, a deținut rubrici literare în Idei în dialog, Luceafărul, 22, Evenimentul zilei, Jurnalul național, Ziarul de duminică, Transilvania, a semnat zeci de prefețe, a realizat ediții și antologii, este prezent în mai multe volume colective, iar din anul 2000 realizează emisiunea „Omul care aduce cartea", la Pro TV (premiul CNA, 2003). Este deținător al Premiului Uniunii Scriitorilor, premiul Asociației Scriitorilor din București, premiile revistelor Tribuna, Transilvania, Flacăra, Ateneu ș.a.
Conferința Despre rușinea de a fi român are ca motto o frază dintr-un articol publicat de Mircea Eliade în revista Vremea, 18 sept. 1933 : „Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări".
Citând sentențe-ghilotină din Eminescu și Caragiale și comentând masochismul etnopsihologiei noastre, autorul compară imprecațiile împotriva viciilor românești (de la Cantemir și Drăghicescu, la Cioran și H.-R.Patapievici) cu echivalentele lor din spațiul german (Nietzsche), rus (Ceadaaev), spaniol (Ortega Y Gasset) și evreiesc (Otto Weininger) pentru a concluziona - pe de o parte - inadecvarea formulei „ura-de-sine" la cazul românesc, iar de cealaltă parte caracterul paradoxal al marilor noastre partituri așa-zis antinaționale. Acestea nu sunt, în esență, doar niște extaze negre, autodisolutive, ci, dimpotrivă, simptomele unui naționalism ardent, dar paradoxal, cu semnul invers, adică manifestat pedagogic, exemplar, vindecător prin biciuire și ecorșeu, nu prin alint, minciună vanitoasă și delir de grandoare. Rușinea (sau jalea) de a fi român, disprețul de sine, furia neputincioasă care face îndeobște temeiul stigmatului național, sunt, în cele din urmă, tot atâtea manifestări cu scop cauterizant, vindecător, eliberator de obsesii.
În sfârșit, expunerea își propune să răspundă unei întrebări în chip acut actuale: mai este justificat (și coagulant socialmente) naționalismul în epoca globalizării?
Vă așteptăm cu plăcere la conferința Despre rușinea de a fi român!
Pentru mai multe informații legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenția de bilete).