Știri

  Biletele achiziționate pentru spectacolul Pescărușul din data de 10 noiembrie 2024 sunt valabile pentru reprezentația din data de 9 ianuarie 2025. Spectatorii care au cumpărat bilete online sunt rugați să confirme prezența la spectacol la adresa de email office@bilet.ro Vă mulțumim pentru înțelegere și vă așteptăm la teatru!

Bun venit în echipa Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti, Ofelia Popii și felicitări pentru Ordinul „Meritul Cultural, primit din partea Președinției României! Ne bucurăm să anunțăm că actrița Ofelia Popii face parte din distribuția spectacolului „Mary Stuart”, în regia lui Andrei Șerban, care va avea premiera oficială pe 12 și 13 decembrie 2024! De asemenea, a început de curând repetițiile pentru spectacolul „Proorocul Ilie”, de Tadeusz Slobodzianek, în regia lui Botond Nagy. Premiera este estimată pentru luna februarie 2025. Considerată drept una dintre cele mai importante actrițe ale ultimului deceniu, Ofelia Popii are în palmares numeroase premii UNITER, UCIN și GOPO, care confirmă o carieră de excepție, începută chiar după absolvirea Facultății de Teatru a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, în 2001. A colaborat cu teatre din Luxemburg și Stuttgart, iar cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, acolo unde a cucerit definitiv publicul cu rolul Mefisto din Faust-ul lui Silviu Purcărete. A colaborat cu mai mulți regizori consacrați, printre care Tompa Gabor, Yuri Kordonski, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu sau Dragoș Galgoțiu. A regizat spectacole de teatru și a jucat în filme de lungmetraj, printre care „Undeva la Palilula”, „Q.E.D”, „Moon Hotel Kabul” sau „Om câine”. „În semn de apreciere și recunoștință pentru profesionalismul și dăruirea puse în slujba artei și a publicului, pentru contribuția importantă adusă la afirmarea pe plan intern și internațional a valorilor teatrului și cinematografiei românești”, Președintele României i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta spectacolului”. Felicitări, Ofelia, și mult succes!

La început de septembrie, Teatrul Național ”I.L. Caragiale” a deschis, la sediu, o nouă stagiune teatrală după ce, precedenta stagiune – 2023 - 2024 -- care a marcat și aniversarea a 50 de ani de când instituția își desfășoară activitatea în actuala clădire, s-a dovedit a fi una remarcabilă: în cele 10 luni de activitate (septembrie 2023 - iunie 2024) au văzut lumina rampei pe scenele TNB 10 premiere, confirmând faptul că prima scenă a țării se află într-unul din cele mai efervescente momente ale sale. În toată această perioadă, gradul de ocupare a sălilor a depășit procentul de 80 %, majoritatea spectacolelor din repertoriu fiind sold-out încă din primele momente ale punerii în vânzare a biletelor. Debutul noii stagiuni a fost marcat de prezența de mare impact a Teatrului Național ”I.L. Caragiale” la cea de a IX-a ediție a  Reuniunii Teatrelor Naționale Românești de pe ambele maluri ale Prutului, de la Chișinău, cu trei spectacole reprezentative din repertoriul curent al TNB, care au fost aplaudate la scenă deschisă de publicul entuziast din capitala Republicii Moldova: Regele moare, Gertrude și La câțiva oameni distanță de tine.  Spectacolul TNB Evadarea tăcută, regizat și interpretat de actrița Oana Pellea, s-a bucurat de un binemeritat succes de prestigiu cu ocazia celor două reprezentații speciale susținute în septembrie la Théâtre des Capucins din  Luxemburg. În 4 octombrie a avut loc prima  premieră a noii stagiuni:  spectacolul - document Procesul lui  Eichmann de Motti Lerner, regizat de actorul  Mihai Călin (debut regizoral !) și prezentat în premieră mondială la Sala Atelier a TNB. ,,Procesul lui  Eichmann este o piesă despre un eveniment care a avut loc în Israel în 1961. Dar scopul piesei nu este acela de a reconstitui evenimentul ca pe o lecție de istorie. Are cu totul alte scopuri, mai importante: unul moral, unul educațional și unul social.  (...) Această piesă este o declarație morală care, în vremurile de azi, este extrem de necesară pentru întreaga lume”- astfel  definește dramaturgul  Motti Lerner mesajul piesei sale.  Necesară lecție de istorie, dar și apel la trezirea conștiințelor pentru a împiedica o nefastă repetare a ei, piesa Procesul lui  Eichmann, transpusă scenic cu o intensă participare emoțională de o excelentă echipă de actori, se adresează deopotrivă spectatorilor adulți și adolescenților, elevilor de liceu și profesorilor lor. Nu întâmplător spectacolul Teatrului Național cu Procesul lui  Eichmann a fost realizat în cadrul Programului tnb.edu – program derulat din convingerea  că Teatrul, prin excelență o artă a întâlnirii, poate  completa și acoperi o latură importantă în procesul educativ, cea emoțional-cognitivă și a experienței directe. Care sunt, însă, cele mai recente noutăți ale stagiunii în curs? Revenirea, după 32 de ani, a regizorului Andrei Șerban, la Teatrul Național, pentru a monta, pe scena Sălii Studio, piesa Mary Stuart de Robert Icke  ”… nu este doar o premieră, ci un eveniment cultural de mare amploare. Spectacolul Mary Stuart vine cu promisiunea unei explorări intense a marilor conflicte istorice și personale, sub bagheta unui regizor care și-a lăsat amprenta asupra teatrului mondial. Acesta este un moment important pentru teatrul românesc, marcând revenirea unui maestru care continuă să fascineze și să provoace noi generații de spectatori”- afirmă jurnalistul Radu Caranfil  (Puterea, 20 sept. 2024).  Iar Andrei Șerban, declară în interviul acordat recent lui Horia Ghibuțiu (revista New Money, 11 oct.2024): ”Revin după 30 de ani la Național cu un proiect extrem de ambițios – Mary Stuart, o adaptare actuală după faimoasa piesă istorică a lui Schiller. E drama a două femei puternice, Mary și Elizabeth – două regine, a Scoției, și, respectiv, a Angliei. Ambele ajung la o confruntare cu cele mai extreme consecințe ale puterii. Mary e prizonieră, deoarece a complotat să obțină coroana Angliei, iar Elizabeth, deși e pe tron, se simte, la rândul ei, captivă, dependentă de voința mulțimii, de manipulările politicienilor corupți sau prizoniera propriilor ambiții de putere. Concluzia: „Coroana regală e o celulă de închisoare cu bijuterii“. O piesă despre situația acestor femei, fascinate una de cealaltă, prinse într-o rețea complexă de atracție, rivalitate și gelozie. O națiune divizată, când istoria își pierde sensul și totul pare condus de șansă, un adevăr al tuturor timpurilor, cât și al momentului pe care îl trăim în prezent.” Șerban a fost întotdeauna atras de reinterpretările contemporane ale marilor texte clasice, iar colaborarea cu Robert Icke, unul dintre cei mai talentați regizori britanici ai generației sale, reprezintă o întâlnire de vârf între două viziuni teatrale diferite. Mary Stuart în regia lui Robert Icke a avut premiera la Almeida Theatre din Londra în 2016, iar combinația de scenografie modernă, limbaj accesibil și teme atemporale a contribuit la succesul critic al piesei. Iată și echipa de actori și realizatori ai acestei viitoare premiere a Naționalului: Raluca Aprodu, Nicoleta Lefter, Ofelia Popii, Florin Aioane, Claudiu Bleonț, Marius Bodochi, Mihai Călin, Mihai Calotă, Florin Călbăjos, Tudor Cucu Dumitrescu, Conrad Mericoffer, Ştefan Mihai, Ciprian Nicula, Emilian Oprea. Regia: Andrei Şerban; Regizor asociat: Dana Dima; Decor: Helmut Stürmer; Costume: Corina Grămoșteanu; Muzica: Alexei Ţurcan; Video: Andrei Cozlac; Lighting design: Cristi Niculescu. Premiera românească a acestei piese va avea loc în zilele de 12 și 13 decembrie 2024, fiind precedată – așa cum ne-a obișnuit deja Andrei Șerban – de o serie de ”avanpremiere”. Regizorul Felix Alexa este deja un obișnuit al scenelor Naționalului, unde îl vom regăsi și în această stagiune  cu o montare a piesei într-un  act, În largul mării, a dramaturgului polonez Sławomir Mroźek. Textul a fost scris în anii 1960, când cenzura era instaurată în Polonia, autorul fiind obligat să găsească diverse căi ocolite prin care să își poată exprima convingerile împotriva regimului sovietic. Această comedie neagră urmărește aventura a trei naufragiați care încearcă să găsească o modalitate democratică de a decide care din cei trei va fi sacrificat pentru ca ceilalți doi să supraviețuiască… Dilema etică e susținută de argumente  din ce în ce mai neobișnuite, până când intervenția unui poștaș în trecere și a unui bătrân slujitor duc piesa într-o exagerare amuzant-suprarealistă, cu un deznodământ neașteptat. În rolul celor 5 personaje masculine, regizorul Felix Alexa (care semnează și ilustrația muzicală și lighting design) i-a distribuit pe actorii Șerban Pavlu, Emilian Mârnea, Andrei Finți, Eduard  Cîrlan și pe ….Victoria Dicu. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Liliana Cenean. O altă prezență regizorală așteptată este cea a tânărului artist Botond Nagy, care a montat pentru prima oară pe o scenă a Naționalului bucureștean în martie 2023 spectacolul Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals de Matei Vișniec. Botond Nagy începe în luna noiembrie repetițiile unui text extrem de provocator - Proorocul Ilie, al unui  un alt dramaturg polonez contemporan, Tadeusz Slobodzianek *. (născut în 1955, Slobodzianek este totodată regizor, critic teatral, pedagog și director al Teatrului Dramatic din Varșovia, autor, printre altele, și al foarte cunoscutei piese Clasa noastră, jucată de câteva teatre din România). Premiera este estimată pentru luna februarie 2025.  În decembrie vor începe repetițiile la Secundar, un nou spectacol ”de autor” al Alexandrei Badea, autoare și regizoare a propriului text dramatic. ”Întâlnirea cu trupa TNB în timpul repetițiilor de la ,,Exil” și comunicarea pe care am avut-o cu actorii mi-au inspirat un nou proiect, pe un text pe care l-am scris pentru ei, povestește Alexandra Badea. Tema spectacolului este criza existențială, secretul, refularea, sentimentul de culpabilitate, trauma colectivă care a sudat sau dezintegrat un grup, fragilitatea, solidaritatea, individualismul. Este povestea unei comunități de persoane care lucrează împreună de mulți ani, perturbată de un eveniment care provoacă o înlănțuire de conflicte. Evenimente din trecut reapar sub forma unor flash-back-uri, în care descoperim toxicitatea și complexitatea relațiilor dintre ei, jocurile de putere, de dominare, ambiguitatea, dificultatea de a separa planul intim de planul profesional”. Regizorul Victor Ioan Frunză revine, la rândul lui, după o lungă absență de pe scenele Naționalului, cu un proiect ambițios, bazat pe texte de Shakespeare, pentru care își pregătește de pe acum o distribuție pe măsură. Vom reveni cu detalii, de îndată ce acestea vor fi definitivate. Așadar, seria spectacolelor incitante, susținute de distribuții dintre cele mai strălucite, continuă la Național și în această toamnă, în așteptarea aceluiași public entuziast cu care ne-am obișnuit în ultimele stagiuni.

  “Procesul lui Eichmann este o piesă despre un eveniment care a avut loc în Israel în 1961. Dar scopul piesei nu este acela de a reconstitui evenimentul ca pe o lecție de istorie. Are cu totul alte scopuri, mai importante: unul moral, unul educațional și unul social. Primul și cel mai evident este de a descifra mecanismul intern al lui Eichmann, o ființă umană – probabil monstruoasă, dar în definitiv umană – care l-a făcut să comită genocidul asupra populației evreiești din Europa. Din păcate, acest scop al textului rămâne și azi la fel de important, deoarece, chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial, au avut loc multe cazuri de genocid pe această planetă. (...) Această piesă este o declarație morală care, în vremurile de azi, este extrem de necesară pentru întreaga lume”- astfel definește dramaturgul Motti Lerner mesajul piesei sale a cărei premieră mondială va avea loc la Teatrul Național ”I.L. Caragiale” (sala Atelier), în prezența autorului,  în zilele de 4 și 5 octombrie 2024. Născut în Israel în 1949, Motti Lerner a absolvit studii de matematică și fizică la Universitatea Ebraică din Ierusalim și, ulterior, studii teatrale la Londra și San Francisco, fiind la ora actuală unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi și scenariști israelieni, bucurându-se inclusiv de o notorietate internațională, cu piese jucate în Statele Unite, Anglia, Germania, Italia, Elveția, Austria, Africa de Sud, India și Australia. A predat între 1993-2008 un curs despre Dramaturgia politică la Universitatea din Tel Aviv, a fost rezident la Centrul de studii ebraice postuniversitare de la Oxford, visiting professor la departamentul de teatru al Universității Duke din Carolina de Nord etc. Distins în 1994 cu premiul „pentru scriitori” al Primului Ministru al Israelului și în 2014 cu Premiul Landau pentru artele spectacolului. Motti Lerner abordează în scrierile sale teme de profundă actualitate politică, referindu-se cu precădere la comunitatea iudaică și la identitatea israeliană, incluzând Holocaustul, Sionismul, terorismul, abordând și unele biografii, în cadrul unor texte de teatru-document, care au fost inclusiv ținta unor măsuri de cenzură, în pofida numeroaselor premii literare care i-au fost decernate. Povestea lui Adolf Eichmann, Obersturmbannführerul-SS care a organizat și condus abominabila „soluție finală” ce a dus la exterminarea a șase milioane de evrei între anii 1940-1945 este una arhicunoscută. Condamnat ca mare criminal de război de tribunalul de la Nürnberg, a fost condamnat la moarte în contumacie. Capturat de Mossad în Argentina, a fost rejudecat de un tribunal din Ierusalim. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner. Găsit vinovat de crime de război și crime împotriva umanității, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat prin spânzurare la închisoarea din Ramla, la 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane, pentru a evita posibile viitoare pelerinaje. Pornind de la reconstituirea procesului de la Ierusalim, piesa lui Motti Lerner, și, implicit, spectacolul regizat de actorul Mihai Călin, vizează un impact profund asupra conștiinței spectatorilor:  „Una dintre întrebările cele mai chinuitoare care mi-au apărut de-a lungul timpului, în legătură cu Holocaustul, a fost: «Cum de s-a putut întâmpla așa ceva?!». Mulți cred, acum, că totul a fost demult și că nu mai are nicio legătură cu prezentul (ca și comunismul, de altfel...) – declară Mihai Călin, încercând să ne transmită o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toții. Din păcate, istoria se repetă și, de fiecare dată, sunt condamnați (mai mult declarativ) liderii, întruchipări ale Răului Absolut: Hitler, Stalin, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Milošević, …Ceaușescu... Dar există ceva mai adânc și mai înfricoșător decât RĂUL personificat de acești monștri: «banalitatea răului» de care vorbește Hannah Arendt și angrenajul micilor rotițe ale sistemului, cetățeni «normali», femei și bărbați «cu frica lui Dumnezeu», părinți iubitori, funcționari mai mult sau mai puțin mărunți, care fac să funcționeze perfect malaxorul Terorii, Cruzimii și Exterminării.” Necesară lecție de istorie, dar și apel la trezirea conștiințelor pentru a împiedica o nefastă repetare a ei, piesa Procesul lui Eichmann, transpusă scenic cu o intensă participare emoțională de o excelentă echipă de actori, se adresează deopotrivă spectatorilor adulți și adolescenților, elevilor de liceu și profesorilor lor. Nu întâmplător spectacolul Teatrului Național cu Procesul lui Eichmann a fost realizat în cadrul Programului tnb.edu – program derulat din convingerea că Teatrul, prin excelență o artă a întâlnirii, poate completa și acoperi o latură importantă în procesul educativ, cea emoțional-cognitivă și a experienței directe. „Sunt foarte recunoscător Teatrului Național din București pentru producerea premierei mondiale a acestei piese” – ne transmite scriitorul Motti Lerner, care va veni la București special pentru a asista la prima reprezentație a Procesului lui Eichmann. *Precizăm că inițiatorul și susținătorul proiectului în România este doamna Tova BEN-NUN CHERBIS, președinte și fondator al Fundației ”Magna Cum Laude-Reut”. În distribuție: Richard Bovnoczki, Diana Dumbravă, Răzvan Popa, Mihai Călin, Axel Moustache, Vitalie Bichir, loan Andrei Ionescu, Cosmina Olariu, Florin Călbăjos, Emilian Oprea, Iuliana Moise, Irina Movilă, Ana Ciontea, Ovidiu Cuncea, Rodica Ionescu, Andrei Finți. Regia: Mihai Călin. Scenografia: Gabi Albu. Muzica originală: Nikita Dembinski. Video-design: Constantin Șimon. Imagini și secvențe filmate: Mircea I. Anca.